Wouldn’t that be radical?
Nu-s in pana de idei, au contraire, am o kila in sacosa de la usa, numai ca, dragilor, timpul e putin. Asa că, sa nu ma tintuiti la zid ca azi nu v-am deschis usa si nu v-am dat bineţe, va iau la intrebari. Ca de cand n-am mai vorbit noi asa pe indelete… cat a trecut?? Nu stiu, ca n-am chef sa calculez, dar ultima data fu pe 27 februarie. Bagacioasa si manifestanta de curiozitate asidua, azi va intreb: cam ce melodie suna pe fundalul zilei voastre? Mie parca-mi vajaie pe la urechiuse, sau poate in forul meu interior, la fel ca si lui Ally McBeal, o melodie tare faina. Si de faina ce e, iaca, ascultati si voi:
„The most radical thing to do
Is to love someone who loves you
Even when the world is
Seemingly telling you not to
I don´t know what´s wrong or right,
But I know what´s worth a fight
The most radical thing is to do what
Your heart tells you to
´Cause I do assure you
That I do adore you.”
N-am avut o viata propriu-zisa de student din cauza ca pentru mine facultatea a insemnat citit, tradus, mers la scoala, venit acasa si iar citit. Au fost si iesiri cu colegele si cateva chefuri in caminul de baieti de la Poli, dar nimic demn de tinut minte. N-am fost nici o tocilara, pentru ca nu am avut note de 10 pe linie, dar nici mai mici de 7 (cu 2 exceptii :D). Am avut si restante, vreo 4, ca deh, n-ai restanta, n-ai prestanta. Am avut si bursa prin anul 4, primul semestru, de care n-am avut grija ca tocmai ma angajasem si mi-au rasarit in cap figuri ca am destui bani, ce mai imi trebe si sa invat pentru ei? /:) Mi-am facut o licenta pe tema feminismului despre care o sa va vorbesc alta data ca doar n-am scris 100 de pagini in franceza sa le tin pentru mine si comisia aia nepasatoare. Ah, si era sa uit, marea realizare a mea a fost ca am reusit in anul II sa trec la fara taxa, dupa ce tatal meu m-a amenintat ca n-are bani sa ma tina la scoli, asa ca as face bine sa invat. Si am invatat pana n-am mai trecut la cu taxa. Acum imi platesc singura scoala.
