Tocmai când dădeam să scriu pe twitter că era o vreme în care ideile de posturi pentru blog îmi răsăreau în minte ca și coșurile la pubertate, iaca și subiectul postului de azi, inspirat din tweetul Oanei Brătilă.

„Am deschis yahoo messenger-ul dupa 3 luni de zile. L-am inchis la loc. ”

Am vrut să-i dau reply și să o întreb ce folosește în locul lui, neconcepând că lumea poate trăi fără să folosească vreo unealtă de instant messaging. Pentru că Oana nu e singura persoană pe care am „auzit-o” zicând că nu folosește messengerul, știu că nici Dojo și dacă mă gândesc mai bine mai scot vreo două nume. mai mult…

(Folosesc termenul „idol” pentru că n-am găsit altul mai bun. Bine nici nu m-am străduit să caut . Postul ăsta tratează probleme existențiale de mare importanță. Not)

Serios acum. Gândește-te la vedeta (sau personalitatea) pe care o admiri, a cărei muzică îți dă simțurile peste cap, ale cărei cuvinte ai vrea să îți fie adresate ție, ale carei filme te fac să o visezi noaptea. Acel om pe care îl admiri, îl venerezi, îl ridici pe un piedestal și i-ai ierta orice, acel om pentru care te bucuri când câștigă un premiu sau care îți dă un exemplu demn de urmat, acel om despre care ai spune că ți-a schimbat viața prin munca lui, acel om pe care îți dorești mai mult ca orice să-l întâlnești măcar o dată în viață. Da, acel om. Ce i-ai spune dacă ai avea această șansă?
mai mult…

Am tot vrut să scriu despre subiectul ăsta încă de când m-am lovit prima oară de această reacție. Am amânat, am uitat, dar mi-am adus aminte.

Nu înțeleg reacția oamenilor de a se rușina de faptul că n-au bani. De ce ți-ar fi rușine să spui: „nu pot ieși în oraș că n-am bani”, „nu vin la film că n-am bani”,  „nu vin cu mașina la lucru că n-am bani”? De ce e asta o rușine? Și cu atât mai mult în fața unor oameni care nu sunt cu mult mai bogați ca tine și care și ei o duc destul de greu. Că doar trăim în România și știm cum stau treburile. Ok, ai rate la casă, la mașină, la laptop, la aparatul foto, ai intrat puțin în datorii și te chinui să le plătești. Însă refuzi invitațiile în oraș sau la diverse evenimente care se plătesc băgând un motiv stupid, care mai mult te face de rușine decât faptul că n-ai bani. Nu de alta, dar poți jigni o persoană dacă pretextezi ceva la nimereală, numai pentru a ascunde adevăratul motiv: acela că n-ai bani.
mai mult…

Alex Negrea pune o întrebare pe blogul lui: Ce vă nemulțumește la articolele sponsorizate de pe bloguri? Deși întrebarea lui e foarte bună și aș vrea și eu să aflu răspunsurile voastre, pe mine mă interesează altceva: ați cumpărat ceva pe baza recomandărilor făcute de mine aici pe blog? Nu știu, cozonaci, creme, geluri de duș, poșete, inele contraceptive, bere, cărți, orice. Chiar m-a facut curioasă articolul lui și tare m-aș bucura dacă mi-ați răspunde la întrebare.

Toți cei care au citit Moromeții știu povestea sălcâmului tăiat și a tristeții provocate de retezarea unei entități sacre pentru familia din Siliștea Gumești. Mă bucur că am și eu cel puțin 3 pomi care mi-au definit copilăria.

Mie îmi plac pomii, am o slăbiciune pentru ei și am câțiva de care îmi aduc aminte cu mare drag. Când eram copilă, mergeam cu prietenele mele din spatele blocului „la grădi”* să ne urcăm în corcoduș. Fiecare avea „casa” ei și nimeni nu îndrăznea să îi fure locul. Era unul dintre jocurile noastre și tare mai indrăgeam să stăm ca păsările în cuib și „să vorbim la telefon” (mimând doar gestul pentru că pe vremea aia nu existau celulare) despre inchipuiri puerile și despre probleme de oameni mari. Corcodușul e încă acolo, în curtea grădiniței, însă nici un copil nu se mai urcă în el. E bătrân și oricum copiii nu mai sunt tentați să se cațere în copaci. mai mult…

Asta a fost întrebarea mea, adresată lui Adi Dragoș, când ne plimbam prin Timișoara noastră. Contextul în care s-a născut această întrebare e următorul: treceam prin zona Fabricii de bere, mai exact pe lângă Enel, loc în care ghidul ne povestea că în acea zonă, cu mulți ani în urmă, funcționau niște bordeluri. Care nu erau atât de pudic văzute ca și azi. Existau, le mergea bine și toată lumea le accepta.

Și-atunci s-a deschis scurta discuție cu Adi pe marginea bordelurilor. Eu eram de părere (încă sunt, dar e posibil să mi-o schimb) că în secolul 21, bordelurile n-ar fi prea profitabile. Cine s-ar mai duce la bordel cu toată libertatea de care ne bucurăm? La o adică, daca vrei sex, câteodată e suficient să o spui cu voce tare și se găsește pe undeva un fuck buddy să îți satisfacă nevoile. Alteori, după cum știm, e la fel de suficient să fii un cuceritor/ o cuceritoare pentru a adauga nume și numere în agenda, fără să trebuiască să plătești mai mult de un citro sau o cină în oraș. mai mult…

Mă, când dau peste titluri de-astea, mă si gândesc la ce discuţii s-ar putea isca pe blog şi de-asta nu ezit nici o clipă să preiau ideile de pe alte site-uri. Aşa s-a întâmplat şi cu acest articol de care m-am împiedicat întâmplător. Recunosc că nici măcar nu l-am citit pe de-a-ntregul când l-am găsit pentru că instantaneu am zis: „asta-i discuţie de blog”.

Să descoperim, deci, dimpreună care sunt cele 12 muieri care n-ar trebui să dea ochii cu El, şi mai ales de ce: mai mult…

Aseară am făcut curat în Reader, mi-am făcut un excel care cred că o să-mi fie mai uşor de folosit pentru că de fiecare dată când intru şi văd 1000+ de unread items mă apucă groaza şi închid mintenaş. Şi posturile se adună şi eu nu mai ajung să citesc bloguri decât în weekend. Şi cum blogurile sunt sortate în ordine alfabetică… mereu le citesc pe aceleaşi că până ajung la D, L, S, T, deja m-am plictisit de scroll-uit. Să nu mai zic că tot cheful mi-l cheltui dacă zăbovesc în folderul cu „chestii amuzante” unde am tot felul de poze. Aşa că mi-am zis să mă mai dezabonez de la unele pe care oricum nu le citesc. Aşa se face că am verificat multe adrese şi la fel de multe au dispărut. Lumea şi-a şters colţişorul unde nota o idee, un gând, o trăire şi îşi vede de viaţă. Alţii pur şi simplu l-au abandonat, n-au mai dat prin căsuţa virtuală de cam un an sau de mai multe luni. Şi ăsta e motivul pentru care m-am apucat să scriu despre Google Reader. Mă întrebam oare ce s-a întâmplat cu bloggerii care nu mai scriu, oameni în a căror viaţă am pătruns puţin şi pe care i-am simţit aproape, fie prin comentariile pe care le lăsau aici, fie prin ceea ce scriau la ei. Oare ce mai fac? Oare mai citesc bloguri? Oare nu le e dor de lumea asta? mai mult…

Sunt una dintre femeile cărora nu le place să meargă la cumpărături. Nu mă pasionează nici windowshoppingul, nici nu-s curioasă ce colecţii noi au apărut la diverse branduri sau magazine. Când intru intr-un magazin, o fac pentru a mai omorî puţin timp înainte să mă întâlnesc cu cineva sau când chiar am chef să îmi cumpăr ceva (lucru care se îtâmplă destul de rar, având în vedere că sutem încă în criză financiară). şi, de obicei, nu rămân acolo mai mult de 5 minute. Nu-mi place să merg cu prietenele şi nici cu Iubi să casc gura pe la diverse modele de pantaloni sau bluze sau mai ştiu eu ce. Lor în schimb le place să mă care după ei. Uneori mă mai dau pe brazdă, alteori strâmb din nas şi pufăi a nemulţumire.

Ce nu pot eu să înţeleg e mai mult…

Adică să se înţeleagă de la început: eu, fată, am sărutat altă fată. Cu pasiune, cu limba, cu buzele, cu ochii închişi. Tu, ca iubit al meu, ai considera că te-am înşelat? – cam aşa sună enunţul problemei de azi. Şi, să stabilim din capul locului, această discuţie e pur ipotetică, nu mi (ni) s-a întâmplat ceva de genul.

Am citit pe undeva pe net, nu mai ştiu pe unde că vă puneam link, că unii bărbaţi consideră un sărut între iubita lor şi o altă femeie o faptă de neiertat şi un motiv de despărţire.

Na, poate sunt eu pe dos sau mult prea înţelegătoare, da’ mie asta chiar nu mi se pare înşelat. Nu mă întrebaţi, da’ nu ştiu de ce. Dacă Iubi ar veni mâine să-mi spună că s-a sărutat cu un tip (=)))) ) şi că nu e sigur de ce simte pentru el, io nu m-aş supăra, nu l-aş certa, n-aş suferi, nu l-aş urî. Pur şi simplu aş fi mirată şi aş accepta incredibil de uşor că iubitul meu nu mai preferă purtătoarele de vagin, ci îl tentează alt gen. Desigur că acceptarea nu s-ar aplica dacă ar fi vorba de o altă femeie. Nu, nu, să ne înţelegem, acolo intervin întrebări de felul: “ce are ea şi eu n-am?”, intervin orgolii şi faptul că eşti părăsită pentru una “din aceeaşi specie” doare ca dracu’. Aşa, dacă tentaţia are ceva ce tu n-ai şi n-ai putea avea niciodată, dacă pur şi simplu omul calcă strâmb, da’ totuşi n-ar vrea să ne despărţim, io l-aş ierta.

Repet, poate e ceva în neregulă cu mine, da’ aş vrea să ştiu voi ce-aţi crede şi cum aţi reacţiona într-o situaţie de genul. Cred că întrebarea e mai mult pentru băieţi, pentru că am io un dubiu că fetele ar fi mai predispuse la smotocitul altor femei decât bărbaţii pe alţi bărbaţi.