Tomata cu Scufiţă

Acum mult timp i-am promis fetei insangerate ca o sa scriu despre filmele care m-au impresionat si care m-au invatat ceva. De fapt, leapsa cerea filmele care mi-au schimbat viata, insa nu exista asa ceva. N-a reusit inca nici un regizor sa faca asta, insa au reusit mai multi scenaristi sa imi dea de gandit. Cum vorba lunga e saracia omului, sa purcedem la insirat intr-o ordine pur intamplatoare:
1. The Man from Earth – sa mor io, filmul asta m-a dat pe spate. Un om care zice ca traieste de cand lumea si care a trecut prin toate erele evolutiei pamantului, ba chiar pretinde ca a fost/este Iisus insusi. Merita.
2. The Bucket list – stii ca esti aproape sa dai ortul popii si ce iti trece prin cap? Sa traiesti in cateva luni tot ce n-ai trait o viata intreaga. Asta da filosofie si provocare.
3. City of Angels – varianta americana a Luceafarului. Din sfera mea venii cu greu/ Ca sa-ti urmez chemarea… superba poveste de dragoste.
4. The Crow – sa pastram registrul: un tip se intoarce din moarte si calauzit de un corb isi razbuna iubita ucisa sub ochii lui. Ii iubesc pe rebelii astia.
5. Eternal sunshine of a spotless mind – pe langa faptul ca imi place sa pronunt numele asta lung, mi-a placut ideea. Sa iti stergi pe cineva din minte pentru ca asa ti se nazare, sau ca sa te razbuni pe el ca te-a sters pe tine. Am avut vremuri in care imi doream un deletion de genul asta.
6. Crash – pentru problema rasismului care pare rezolvabila in film, cu conditita sa lasi omenia sa primeze.
7. The Blood Diamond – pentru ca n-o sa port niciodata diamante, blanuri sau alte chestii obtinute cu pretul vietii unor oameni sau animale.
8. Sliding Doors – la momentul la care l-am vazut am inteles perfect durerea personajului feminin si la fel, imi doream o viata paralela in care sa se depene lucrurile asa cum mi-ar placea mie.
9. La marche de l’empereur – viata pinguinilor e foarte organizata si regulile sunt bine puse la punct, desi e atat de cruda…
10. Finding Nemo + Ice Age – cele mai bune comedii de animatie pe care le-am vazut vreodata. Stiu replici intregi din amandoua si nu v-ar mira sa aflati ca le-am vazut de 8 respectiv 6 ori.
11. Jeux d’enfants – ideea de pariu dusa la extrem, nu stiu cine s-ar incumeta sa faca asa ceva vreodata. Eu sigur nu.
12. Legends of the Fall – Alta poveste de dragoste demna de transpus in film/carte/muzica etc. Am ajuns chiar sa il inteleg si sa il iert pe Tristan.
13. Don Juan de Marco – daca l-as fi vazut pe tot fara intreruperi. Dar nu e timpul pierdut ca il am pe CD.

Si ma jur ca sunt mai multe, dar nici batuta nu-mi trec acum prin cap. Stiu eu ca o sa imi aduceti voi aminte si cu permisiunea voastra o sa le adaug pe lista, care ramane deschisa.
DeMaio, stiu ca nu accepti lepse, da’ pe asta te rog io din sufletelul meu rosiatic sa o iei, ca mi-s curioasa tare. Ana, te incumeti si tu? Ah, si Cinabru, ca il stiu cinefil, Flavia, sa o initiem in lepse… Nuuuzzuuuu, cum sa uit de tine? Hai si Cami, sa echilibram.

Tags: de pe pelicula, tagged by Tomata
20 Comments »

In ultimul timp am inceput sa ma uit la filme in acelasi stil in care citesc si cartile: la final sa pot sa desprind o idee despre care sa pot vorbi. Daca in cazul cartilor, in general se poate lungi discutia si se poate zapa printre idei, cu filmele e mai simplu pentru ca de obicei dezbat una, maxim doua subiecte esentiale.
Recomandare: Nu citi postul, daca n-ai vazut filmul. O sa iti strice supriza. Dar revino dupa ce l-ai vazut.

Motivele pentru care oamenii inseala sunt multiple si nu o sa le insiram, nu o sa le discutam acum, ca n-are nici un rost. Ravagiile pe care le lasa tradarea in urma ei, victimele pe care le-ar putea avea pe constiinta minciuna sunt insa cele care de fapt conteaza si care fac subiectul postului meu de azi si al filmului din titlu.
Sunt sigura ca pentru fiecare dintre noi, cand vine vorba de relatia pe care o are, frica cea mai mare e ca celalalt sa nu doreasca pe altcineva. Ce se intampla insa cand aflam ca celalalt intr-adevar a poftit la altcineva? Cum reactionam, cum ne razbunam, cum trecem peste moment, ce urmeaza sa se intample, cum ramane cu „noi”?
Ei bine, filmul asta ofera o varianta destul de isteata, desi riscanta. Nefiind la prima abatere, sotul isi face de cap cu secretara, desi pana la sfarsitul filmului noi nu stim asta. Totul se intampla sub iluzia ca inselatorul si inselata sunt victimele unui nebun care ii rapeste, iar pe fetita lor o va omori cineva daca nu se supun tuturor cerintelor lui. Rand pe rand, nebunul il face pe sot sa isi scoata toti banii din cont, apoi cu o nonsalanta nesimtita le da foc si ii arunca pe geamul masinii. Apoi o pune pe sotia inselata sa se duca la o firma concurenta si sa ii inmaneze directorului toate documentele prin care sotul ei se face vinovat de manipulare si de sustragere de informatii. In permanenta ii domesticeste cand vor sa se razvrateasca, amenintand ca da un telefon si fiica lor va inceta sa respire. Ii induce in eroare de cateva ori, il forteaza pe sot sa se uite cum ii mangaie sotia si ii sugereaza ca urmeaza sa isi faca poftele cu ea, il pune sa urce pe un zgarie-nori stiind ca are frica de inaltime si putin ii va lipsi sa se sinucida. Il tortureaza psihic pana ajunge in pragul disperarii si ar fi in stare sa mearga atat de departe pana la a omori un om. Cand deodata toata sarada ia sfarsit si inselatorul intelege de ce i se intampla toate astea. Surpriza il asteapta cand ajunge acasa.
Din partea mea, filmul are nota 9, desi IMDB il puncteaza cu 6.8. Mi-a placut finalul neasteptat, suspansul in care m-a tinut si mai ales interpretarea titlului: un vers din Alexander Pope – „Who breaks a butterfly upon a wheel?” – intrebare referitoare la motivele pentru care cineva depune eforturi masive pentru a castiga ceva lipsit de sens si neimportant.

Tags: de pe pelicula by Tomata
5 Comments »

Se pare ca filmul asta a fost foarte roditor pentru inspiratia mea, asa ca iata-ma-s cu alt subiect extras din scenariul lui. Femeia din film e sex-therapist, adica se ocupa cu tratarea problemelor sexuale ale unora si ale altora. Ironia rezida in faptul ca ea insasi se confrunta cu o problema si anume ca nu a avut in viata ei un orgasm; ingrijorata de treaba asta incepe sa faca anumite demersuri mai mult sau mai putin ortodoxe pentru obtinerea lui. Tipa zice la un moment dat ca nu tine de un barbat sa ii ofere orgasmul unei femei, depinde in cea mai mare masura de ea. I couldn’t agree more. Nu tine de un barbat ca o femeie sa aiba orgasm pentru ca asa cum am auzit cu totii, adevaratul organ sexual al femeii e creierul. Ala trebuie stimulat. Adica pe ala trebuie sa il stimuleze un barbat. Trebuie sa o faca sa se simta sexy, dorita, frumoasa, trebuie sa o trateze cu tandrete, afectiune, admiratie, astfel incat sa isi doreasca ea mai mult ca el sa ajunga cat mai repede in pat.
Cat despre partea femeii, cred ca ea trebuie sa isi cunoasca foarte bine corpul si sa stie ce ii face placere si unde. Daca nu o excita sarutul pe gat, dar o innebuneste sa fie sarutata pe sfarcuri, what’s the point in wasting time and energy? De asta s-a inventat comunicarea. Acum e drept ca n-o sa te apuci sa ii faci o harta domnului, sau sa ii spui direct in fata: „Auzi, bă, nu mai insista acolo, ca-i degeaba.” Exista insa multe alte cai de a-i da de inteles, subtil si fara sa il jignesti ca in alt loc insistenta e de preferat.
Sunt atat de multe femei care habar n-au ce inseamna acele cateva secunde, incat considera sexul ceva urat, denigrator si vulgar. Ei bine, doamnele mele, nu e asa. A face sex/dragoste e una dintre cele mai mirifice, mirobolante si extraordinare experiente din cate exista. Daca nu reusiti sa descoperiti punctele de maxima erogenitate impreuna cu un el, incercati singure ca e voie. Si cand le descoperiti, nu va sfiiti sa le impartasiti cu el.
Reversul medaliei: cum ma uit la destule seriale cu doctori, am aflat ceva: unele femei pot avea orgasme spontane, fara contact sexual si cam cate 5-6 pe zi. Nu sunt de invidiat. Pentru ca aceste orgasme, desi intense nu au nici o valoare. Nici macar nu implica masturbarea si femeile incep sa se simta frustrate din cauza ca nu mai pot sa faca nimic (sa mearga cu metroul, sa conduca o masina, sa faca piata sau sa mearga la cinema cu o prietena) impiedicate fiind de acest blestem. Nicicum nu-i bine.
Ca sa facem haz de necaz, luati de cititi un banc despre orgasme.

Tags: de pe pelicula, pareri by Tomata
14 Comments »

Nu stiu cati dintre voi ati auzit de filmul Shortbus, nu stiu cati l-ati vazut, nu stiu catora dintre voi le-ar placea si nu stiu cati stiati ca in Romania a fost interzis. Ca orice lucru nepermis, e tentant. Asa ca duminica, in zi sfanta, am pacatuit vazandu-l. Filmul contine imagini si scene ce sunt putin cam greu de digerat, desi pe mine unele chiar m-au amuzat. Nu are rost sa-l povestesc pentru ca din tot ce am vazut, ma intereseaza o singura idee. Anume aceea ca in intimitatea casei/apartamentului/camerei lui, fiecare se leapada de costumul pe care il afiseaza pentru ceilalti si devine pentru cateva ore el insusi. Acum, fiecare dintre noi stie ce face cand e singur, cum isi petrece timpul si ce ciudatenii il incearca in materie de simtiri sau de pofte. Orice om pe langa care trecem pe strada ne pare un om normal, cu gesturi, gusturi si apucaturi asemanatoare noua, dar nimeni in afara de el nu stie in ce se transforma cand inchide usa locuintei in urma lui. Unora le place sa umble goi prin casa, altora li se pare normal sa manance din aceeasi farfurie cu animalul de casa. Unora le place sa se filmeze in timp ce se masturbeaza sau in timp ce fac sex, altora le plac practicile sado-masochiste, sodomia sau sunt necrofili. Unor barbati le place sa poarte lenjerie de femei, unor femei le place sa urineze din picioare. Si cate si mai cate, dar doar la astea m-am putut gandi. Fiecare dintre noi are un secret pe care il pastreaza numai pentru el si pentru care se simte oarecum vinovat, poate chiar traieste o drama din cauza aceasta, si cei din jur, prieteni, familie, colegi sau simpli trecatori nu au nici cea mai vaga idee.
Ma gandesc la blogurile pe care le-am citit pentru jobul meu si imi dau seama ca toti acei exhibitionisti care se excita publicand poze erotice, pornografice si filmulete cu ei in diverse ipostaze, dar in care nu isi arata chipuirile, sunt perceputi ca oameni normali, care trec drept modele de urmat pentru altii.
Ma gandesc la Mr.Brooks, criminal in serie, ce ucide pentru ca ii provoaca o placere de neinteles, dar care se ascunde sub masca unui influent om de afaceri, respectat si aplaudat de toata lumea.
Ma gandesc la multe alte personaje fictive pe care incerc sa le indepartez de realitate, dar in acelasi timp ma intreb cand trec pe langa oameni razleti in calea mea: „Tu ce secret pervers ascunzi?”

Tags: de pe pelicula, pareri by Tomata
26 Comments »

Pentru deliciul meu si al altor fete (desi comentatorii au fost predominant baietii) am scris mai demult un post despre actorii mei preferati. Sa nu care cumva sa credeti ca am ceva cu femeile sau ca nu apreciez un talent cand il vad, ma gandeam ca drept ar fi sa le insir si pe dansele intr-o lista, asa cum imi e obiceiul si obsesia pentru liste. Sper sa imi vina ideile pe masura ce scriu, pentru ca, sa fiu sincera, am in minte doar cateva actrite care nu-mi plac deloc si din cauza carora ocolesc filmele cu ele.
Insa, pot oricand si la orice ora sa va spun pe nerasuflate care sunt actritele mele preferate:
Meryl Streep – cred ca nici n-are rost sa enumar filmele in care a jucat, pentru ca talentul ei este unul international cunoscut si recunoscut. Mi-a placut mult in rolul din Diavolul se imbraca de la Prada, Clarissa lui Michael Cunnigham, dar cred ca prima data am vazut-o in Death Becomes Her (nu stiu cum a fost tradus in romaneste, parca Tinerete fara batranete).
Nicole Kidman – desi am notat-o sub Meryl, nu inseamna ca e pe locul doi, pur si simplu asa mi-am amintit de ea. A primit Oscarul pentru ca a interpretat-o pe Virginia Woolf, si a fost intr-adevar magistrala in acel rol. Eu i l-as mai fi dat si pentru Cold Mountain si pentru The Others.
Meg Ryan – e asa de dulce ca nu poti sa n-o indragesti. Chiar sunt curioasa daca exista printre voi cineva cui nu-i place Meg Ryan. De la City of Angels (care e unul dintre filmele mele preferate) si pana la Kate & Leopold parca nu s-a schimbat deloc. Primul film in care am vazut-o a fost comedia Innerspace si incepand de atunci, m-am cam uitat la tot ce am prins cu ea.
Sandra Bullock – frumoasa, amuzanta, desteapta, actrita poate nu de talia primelor doua, dar cu siguranta cu filme de toate genurile, dar mai ales comedii romantice. Speed a fost prima intalnire cu ea, apoi au urmat In love and war, unde o intrepreteaza pe iubita lui Hemingway, Practical Magic, alaturi de Nicole Kidman – au facut o pereche pe cinste, si sa nu cumva sa uit ca in Infamous a jucat rolul lui Harper Lee.
La categoria „the sexyest woman alive” (pentru mine), pe primul loc cu coronita: Eva Longoria. N-o fi ea nu stiu ce talent nedescoperit, desi imi place la nebunie in rolul lui Gabi din Desperate Housewives, dar debordeaza de sex-appeal. Tot sexy, cealalta Eva, Eva Mendes, pe care am vazut-o in Hitch si am incercat si cica a jucat si in Once upon a time in Mexico, cu Johnny Depp, da’ nu-mi mai aduc aminte.
Dulcica si dragutica mi se pare frantuzoaica Audrey Tautou, cu care in ultimul timp m-am cam intoxicat, ca m-am apucat de vizionat filme frantuzesti.
Ar mai fi: Julianne Moore, Juliette Binoche (absolut fabuloasa in Chocolat si Wuthering Heights), Julia Ormond, Julia Roberts, Julia Stiles, Reese Whiterspoon.
La capitolul „sa nu va vad” intra fara drept de apel Keira Knightley, Salma Hayek, Cameron Diaz, si uite ca le-am uitat pana sa le amintesc. Dar le-oi adauga cand mi le-oi aminti.

Tags: de pe pelicula by Tomata
24 Comments »

Am ales sa scriu despre filmul asta pentru efectul ce l-a avut asupra mea. A distrus pentru o noapte toate valorile in care credeam. M-a facut sa ma indoiesc de iubire, de prietenie, de doctori, de familie.
Insa ceea ce m-a marcat cel mai mult era un lucru despre care mai auzisem pana atunci: constientizarea realitatii de sub anestezie. Ce poate fi mai groaznic decat sa simti o operatie pe cord? Te doare cand te tai la deget cu lama, daramite sa fii treaz cand ti se scoate inima pentru a o inlocui cu alta. Inceputul filmului prezinta niste statistici din care reiese ca anual 30 000 de oameni trec printr-o asemenea trauma in timpul diverselor operatii la care se supun. Nu stiu sa existe, n-am auzit de vreo masura luata pentru prevenirea acestor greseli. Mi-e greu insa sa cred ca desi se stie de existenta problemei nimeni nu se gadneste la o solutie.
Dar destul despre anestezie.
Spuneam ca mi-a zdruncinat increderea in doctori si in prieteni. Nu ca as avea cine stie ce incredere sau speranta, dar cand il auzi pe prietenul tau care urmeaza sa te opreze cum de fapt planuieste sa te omoare, parca nu-i a buna.
Pacientul cauta ingrozit refugiul in ganduri, in amintiri, in dragostea pentru logodnica lui. Incearca chiar sa comunice prin telepatie cu ea, are impresia chiar ca o aduce in sala de operatie, pana isi da seama ca si ea e implicata in premeditarea crimei.
Filmul incepe cu ideea ca mama baiatului habar n-are de logodna lor, tipul amana sa ii spuna pentru ca stie ca n-ar fi de acord si ar iesi un scandal. Te gandesti: „ce mama imbecila, incearca sa ii conduca viata fiului ei”, pana cand la un moment dat, situatia se rastoarna si mama inseamna ceea ce trebuie sa insemne: MAMA.
Nu pot sa spun ca filmul si actorii sunt de-o calitate iesita din comun, mai ales ca Jessica Alba nu ma impresioneaza mai deloc, insa ideile ce stau la baza merita toata atentia.

Later edit: Am mai gasit o recenzie buna si aici.

Tags: de pe pelicula by Tomata
13 Comments »

Cand cineva ma intreaba „care-i filmul tau preferat?” sau se lamenteaza pe un ton rugator: „recomanda-mi un film bun”, ma blochez sau repet acelasi raspuns: The Shawshank Redemption. Adevarul e ca de cand sau pana cand am vazut filmul asta, am mai vazut multe altele care merita recomandate. Si am luat hotararea infaptuirii lucrului meu preferat: o lista. O lista cu toate filmele care m-au impresionat, din care am ramas cu ceva si pe care le-as revedea oricand.

Pana sa fac lista aia, ma opresc la unul pe care l-am vazut duminica, The Bucket List. Idee, actori, dialoguri, peisaje, tot ce vrei.

Ideea: 2 oameni afla ca mai au putin de trait si incropesc (si ei) o lista cu lucrurile pe care vor sa le faca inainte sa moara. Le fac pe parcursul unei calatorii si in timpul ei invata si descopera ceva despre viata. Finalul e foarte miscator si lacrimogena cum ma stiti, am adapat un pic soriceii.

Actori: Morgan Freeman si Jack Nicholson, exact asa cum ii stim. Need I say more?

Dialoguri: Ce poate iesi cand Nicholson se intalneste cu Freeman? Jovial, plin de viata, glumet si intotdeauna cu ranjetul pe buze, Nicholson e cel cu bani ce face posibila indeplinirea viselor amandurora, ce devin comune. La polul opus, calmul, inteleptul si filosoful Freeman, preocupat de treburile sufletului ii serveste celui dintai replici pline de subinteles ce fac deliciul filmului.

Peisaje: Cam din toata lumea, dar mi-a placut ca nu au fost alese la intamplare, ci fiecare are o simbolistica a mortii, o poveste ce te pune pe gandit.

Si ca sa nu aveti impresia ca postul acesta este o recenzie sau o reclama pentru un film care si le face singur, am o intrebare: voi ce ati vrea sa faceti inainte sa muriti?

Tags: de pe pelicula, de vorba cu voi by Tomata
26 Comments »

Moartea lui Heath Ledger m-a facut sa ma gandesc la mai multe lucruri. Sa cuget la moarte, la ce vine dupa, daca vine ceva, la nedreptatea sortii si la stupiditatea alegerilor pe care le facem. Pe de alta parte mi-am inventariat actorii preferati, sa am si eu o idee dupa cine as suferi mai mult si cat de marcata as ramane in urma unei asemenea vesti. Sunt o droaie de barbati pentru care stau cu ochii lipiti de monitor sau de ecran (mic sau mare), numai sa mai sorb niste cuvintele de pe buzele lor (daca altceva nu pot), sa le vad miscarile si sa ma bucur de talentul lor.

Unul singur insa ma taraste in cinematografe sau ma face sa descarc toata filmografia de pe net sa il vad de cand era tanar si pana acum, cand nu e prea batran. Aista-i Johnny Depp. Pentru un mine, un actor complet, ma uit la filmele cu el, doar si numai pentru el, nu conteaza ce subiect au, nu conteaza cine mai joaca sau de cand e filmul. El e tot ce conteaza.

Altii, ma mai combina si cu infatisarea lor de masculi sexosi:

Brad Pitt – marturisesc ca pana la Legendele toamnei il uram, il detestam, nu voiam sa il vad. In ciuda tuturor filmelor bune pe care le-a facut pana la vremea respectiva. De atunci, nu mai ratez nimic, ba chiar le iau din urma.

Hugh Jackman – prima data vazut in Kate and Leopold, apoi in The Prestige si mai apoi in filmul pe care eu il consider cel mai plictisitor (poate pentru ca nu l-am inteles), The Fountain.

Leonardo di Caprio – Ho, nu sariti! Am trecut de faza Romeo & Julieta. Si eu, si el. Cred ca nu degeaba a fost nominalizat de vreo 2 ori la Oscar si tot nu degeaba il alege Scorsese sa ii joace personajele.

Rufus Sewell – mi se pare cel mai bun „villain” din cati am vazut eu. Joaca numai roluri de-astea de iti vine sa il strangi de gat, da’ e bun, ma. Mi-a placut cand era Agamemnon in Helen of Troy, Marke in Tristan si Isolda si in A Knight’s Tale cu regretatul Heath.

Mark Ruffalo – nu e sexy, da’ il are pe „vino-ncoa”. Multe filme are si el la activ, eu cred ca l-am intalnit in 13 going on 30. Mai apoi in Eternal Sunshine of a spotless mind, ah… si Just like heaven – dulce de tot.

Gael Garcia Bernal – Oh cat de bun ar fi domnisorul daca ar fi mai inaltut. ;;) Imi place de el de nu mai pot. Prima data: Dot the I – film super fain pe care il recomand, apoi in Sin noticias de Dios, unde mi se pare ca e the devil himself, nu mai stiu.

Pentru ca sunt sexy: Ryan Philippe, Luke Mably, Julian McMahon, etc.

Pentru ca sunt buni: Ralph Fiennes (in Wuthering Heights e si sexy), Anthony Hopkins, Morgan Freeman, si oh Doamne cati ar mai fi pe toate listele.

Nu pot, nu pot efectiv, sa nu ii amintesc si pe aia din cauza carora evit filmele in care joaca: Tom Cruise, Ben Stiller, Gene Hakman, si nu mai stiu acum, da’ mai is.

Astept completarile voastre pentru a-mi mari listele.

LATER EDIT: Am uitat! Mea culpa, da’ luati-mi gatu’. Al Pacino si Robert de Niro si Jack Nicholson si Tom Hanks rule also. Am scris postu’ tarziu. E buna scuza?

Tags: de pe pelicula by Tomata
25 Comments »

Cine se uita la The Apprentice ar sti mai bine despre ce vreau eu sa vorbesc azi. Cui nu se uita, o sa incerc sa ii explic cat mai bine la ce concluzii am ajuns dupa un episod. Donald Trump sustine sus si tare, o repeta si face un crez din zicala „Never give up”. In opinia lui, nimic nu e mai rau decat sa renunti la ce ai inceput, la o ocazie ce ti s-a dat, la un vis de-al tau, la un proiect. Sub nici o forma n-ai voie sa nu mergi mai departe, pentru ca daca o faci, esti un loser, un quitter, un no one. N-am putut gasi cuvinte mai jignitoare ca astea in romana pentru ca toate s-ar reduce la unul: „ratat”. With all due respect, Mr.Trump… n-ai dreptate. Cel putin in ceea ce ma priveste pe mine, n-ai avea dreptate si nu ai putea sa ma faci sa ma simt o ratata daca eu as decide si as recunoaste ca nu pot sa merg mai departe. Ar insemna ca imi cunosc limitele, ca nu pot sa renunt la unele principii, ca nu sunt buna sa fac ceea ce mi se cere, ca nu sunt potrivita for the job.

Tot el mai zice ca are o admiratie mai mare pentru un boxer care desi vede ca incaseaza la pumni pana se satura, totusi ramane pe pozitii si se lasa lovit pana celalalt este desemnat castigator. Ca mai bine suporti sa ti se spuna „You’re fired”, decat sa iti dai tu demisia. Eu si umilinta nu ne intelegem prea bine pentru ca eu nu ii gasesc locul in lumea asta. Incearca sa se inflitreze peste tot si de cate ori imi sta mie in putere o dau afara de nu se vede. Asa ca, la fel ca si Michelle, tipa care si-a dat demisia pentru ca avea cele mai mari sanse sa fie concediata, mai bine plec cu fruntea sus si imi pastrez integritatea si stima de sine, decat sa suport mila sau dispretul celor din jurul meu.

Trump zice ca daca perseverezi, daca depasesti cele mai mizere situatii in care esti pus, daca nu dai bir cu fugitii in fata primului obstacol, ai toate sansele sa reusesti si sa ajungi unde meriti. Ma intreb unde meriti sa ajungi daca ii lasi pe unii sa isi bata joc de tine, sau daca incasezi toate loviturile. Si pot sa va spun din experienta ca faza asta poate sa functioneze in favoarea voastra: o singura data in viata am fost umilita si am ales sa imi tin gura, sa imi canalizez toata ura intr-un coltisor al mintii si sa ii dau drumul cand ajung acasa. N-a iesit rau pentru mine, ba dimpotriva. Dar asta nu ma va face sa mai repet experienta.

Pe de alta parte, sa renunti nu e bine. Nu e bine sa te dai batut cand crezi in ceva, cand pui suflet in ceea ce faci. Sa iti urmezi visul pana la indeplinire e cea mai frumoasa experienta posibila. Sa nu te impiedici de primul obstacol si sa stai in banca ta pentru ca nu mai ai curaj. Mai sus vorbeam de neincalcarea principiilor si despre ne-apucarea unor cai neortodoxe pentru a obtine ce vrei.

Tags: de pe pelicula, pareri by Tomata
13 Comments »

… daca m-as trezi maine singura persoana de pe Pamant. In primul rand ca nu sunt o savanta, nici macar nu actionez in vreun domeniu al stiintei, in al doilea rand nu mi-as pierde timpul sa fac pe dr.Frankenstein.

Ideea la care m-a pus sa cuget Scaevola (in urma vizionarii filmului I am Legend) o sa o plasez oarecum in conditiile in care s-a desfasurat si actiunea filmului. Sa ne imaginam ca raman singura fiinta omeneasca pe Terra, intr-o civilizatie ramasa intacta, neatinsa de distrugeri majore. Adica am la dispozitie masini, benzinarii, case cu duiumul, filme si carti la discretie, tot felul de aparate, etc. Pe scurt, imaginati-va doar ca oamenii ar disparea si totul ar ramane la fel. Ce as elimina din scenariu ar fi aratarile alea contaminate de virus. Intr-o lume in care n-ai frica de nimic macar scapi de un sentiment. Eu una, cred, desi sunt o persoana care nu prea se impaca bine cu singuratatea, ca n-as innebuni intr-asa o lume. As lua o masina si m-as pune pe calatorit. M-as opri oriunde, in orice oras, la orice muzeu, in orice casa. Apoi as lua carti cu mine si as citi zile intregi, alte zile m-as uita la filme, as si dansa dupa crize indelungi de plans, de resemnare si de ganduri la sinucidere. Ar fi groaznic daca n-as avea macar o Sam cu mine.

De fapt, nu stiu ce as face, astea sunt doar primele ganduri care iti vin in minte cand cineva iti ofera ideea singuratatii si puterii supreme asupra intregii lumi, a lipsei constrangerii, a indeplinirii oricarei dorinte materiale. Cred ca dupa ce ti-ar trece euforia ca poti face ce te taie capul, nu ti-ar mai pasa, nu te-ar mai interesa nimic din tot ce ti-ar fi produs placere. Cred ca ai incepe sa plangi dupa toti parlamentarii si dupa toti politicienii, dupa cei mai enervanti oameni pe care i-ai cunoscut. Mai bine rau cu rau decat fara rau.

Mai multe despre film, gasiti la DeMaio.

Tags: de pe pelicula, tagged by Tomata
20 Comments »