Ideea acestei expoziţii e mai veche şi am tot vrut să o propun, dar de data asta n-am mai amânat şi chiar abia am aşteptat să vad pozele cu micuţii vostri. Toţi, absolut toţi sunt adorabili, si nu spun asta doar ca să fiu amabilă, dar copii aşa frumoşi eu parcă nu văd pe stradă. Sunt superbi. Iată ce mi-au povestit părinţii lor despre ei. Şi chiar mai aştept poze cu fetiţe şi băieţi ca mi-s dragi de mor.
În ordinea în care au venit pe mail (click pe poze sa le vedeti mai mari):
David Virgil Iordache, fiul lui Jordas - Îl cheamă David Virgil Iordache, are 2 ani şi nu-i mai tace gura… Încă nu vorbeşte, dar se străduieşte
De curând a învăţat cum arunci diverse chestii la gunoi, şi de atunci, cum găseşte câte-un ambalaj prin casă repede îl ia, se duce fuga-fuga cu el la gunoi, deschide uşa, întinde mâna tacticos deasupra găleţii şi-i dă drumul..:) Şi dacă l-ai vedea.. cu degeţelele alea ale lui..
Îi plac telefoanele de zici că a fost conceput la telefon. Le strânge pe toate lângă el, apasă pe toate butoanele, vede că se aprinde ecranul, se schimbă chestii pe el şi activitatea asta îl fascinează, iar când ni le prinde cu tastatura neblocată e prăpăd, căci câteodată reuşeşte să sune ultimul număr apelat.. băgându-ne într-o uşoară încurcătură, mai ales dacă e ora nepotrivită.. Râsul lumii a fost când învăţase să tragă apa la WC… ştia că trebuie capacul lăsat
, se cocoţa pe el, trăgea apa şi dă-i haz!! Da’ cât haz, de ne dureau pe noi fălcile de cât râdeam de el. După ce se încărca bazinul, bineînţeles iar o trăgea. Şi ghici ce? Iar haz! 
Deja s-a lungit mailul, da’ tre’ să ţi-o povestesc şi p’ asta: era plecat cu maică-sa la ţară, iar eu rămăsesem în Bucureşti. Şi-ntr-o după-amiază, aud de-afară (stau la parter):
-Virgiil, Virgiiil
Când mă uit – nişte fetiţe la vreo 4-5 ani, pe role, îl strigau mă… să-l vadă şi să se joace puţtin cu el
) Le-am zis că-i plecat la ţară, şi că se întoarce luni. Au plecat, ţipând în gura mare, către restul găştii: “E plecat la ţăărăăăăă, vine luuuuuunii”..
Atunci mi-am dat seama cât de mult a crescut chiar sub ochii mei, şi că treaba asta cu “being dad” e serioasă.. 
Şi ăsta e ţâncul meu care abia aştept să crească mare şi să-l fac ce-o vrea el să se facă
Read the rest of this entry »