Dacă aș sta să numar pe degete de câte ori am pierdut sau am spart lucruri, cred ca mi-ar fi suficiente cele două mâini ale mele. În afara de o cheie pe care trebuia să o port la gât când eram mică, dar pe care o țineam în mână, de o pereche de mănuși, care mi-a căzut din poală când m-am dat jos dintr-o mașină și de agrafe de păr… nu prea îmi amintesc să fi pierdut obiecte importante.

Nici n-am ajuns bine ieri la lucru, că durerea a și pus stăpânire pe mine. Deși plecasem de-acasă bine dispusă și pregătită pentru o nouă săptămână, până la ora 11 eram din nou în pat. Dureri chinuitoare, transpirații reci, frisoane, amețeală, tot tacâmul. Dar nu vă alarmați, a trecut lăsând în urmă o durere suportabilă, care până azi s-a risipit de tot.