-
O fată ca ea
De vineri mă tot abțin să scriu articolul ăsta. L-am lăsat la dospit și de fiecare dată când mă duc la lucru sau când mă întorc, mai adaug o propoziție în minte, mai scriu un rând imaginar până să-l aștern, la semafor, în agenda cu Garfield. Și, în sfârșit mi-am oferit plăcerea de a-l scrie. Dintre toate formațiile românești, Direcția 5 e, cred, preferata mea. Nu dezbat însă subiectul ăsta, pentru că îi rezerv un articol separat. Săptămâna trecută am ascultat pentru prima oară O fată ca ea. Și mi-au năvălit în minte toate nopțile de după câte o despărțire, toate discuțiile cu prietenele mele post-eveniment, toate promisiunile și toate…
-
Sunt nedreaptă cu viața mea
O citesc pe Alice Năstase de când mi-a dat Elena linkul blogului ei. Nu am comentat niciodată pe blogul ei, pentru că pur și simplu nu aveam nimic de spus. Dar și pentru că aveam o reținere să intru într-o comunitate deja formată unde comentatoarele se știu deja între ele. Însă vineri am avut ceva de spus, pentru că prea mi-a ajuns la suflet articolul ăsta și m-a făcut să scriu și pe blog un gând care îmi dă târcoale de ceva vreme: sunt puțin cam nedreaptă cu viața mea. O critic mult, o doresc alta și mă plâng că-mi lipsește libertatea. Și fac asta fără să mă gândesc că…
-
Marți fac o donație. Tu, când?
De Ioana mi-a vorbit o fată pe care am văzut-o o singură dată în viața mea și care îmi e foarte dragă: Nicoleta Drăgan. Mi-a spus cât de disperată e mama Ioanei și câte eforturi face, ca orice mamă de altfel, să își țină fetița în viața.
-
Taietoare de respiratie
Dojo a inițiat o leapșă ieri și, deși i-am zis că îmi va lua ceva timp până o voi face, m-am gândit mai bine și mi-am zis că e un subiect numai bun pentru o zi de vineri. Și n-o mai lungesc cu vorba, că am poze să vă arat. Zicea Dojo în postul ei că dacă n-ar fi avut aparatul foto i-ar fi părut tare rău să nu poată revedea anumite locuri și lucruri de pe unde a fost. Cum și eu sunt cam asiatică atunci când vine vorba de poze, astea de mai jos sunt printre preferatele mele. Îmi aduc aminte perfect senzațiile pe care mi le-au lăsat…
-
Supremația literei T
Ascultam azi dimineață Europa FM si cineva a pomenit de Radio T, un radio din Târgoviște care nu știu dacă mai emite și nici n-am stat să caut. Și mi-a plăcut tare mult cum suna “radio T”. Cam ca și Dna. T a lui Camil Petrescu, dar fisa asta mi-a picat când deja ajunsesem la lucru. Însă marea revelație am avut-o chiar atunci, pe drum, în mașină: litera T a fost și este o constantă în viața mea. Primul T la care m-am gândit a fost cel de la Timișoara. O să vi se pară stupid, dar e prima dată când sunt atât de conșitentă de litera asta și orașul…
