După 13 ore de codus pe austrăzile Europei am ajuns într-un final la prietenii noştri care stau într-un orăşel de lângă Stuttgart. Ne-am bucurat să îi revedem pentru că trecuse deja ceva vreme de cand nu i-am vazut. Lore ne-a aşteptat cu o ciorbă buuuunăăă de perişoare tipic românească, după care am mai recuperate din poveştile pierdute pe drumul distanţei care s-a pus între noi şi pe care nici messul şi nici facebook-ul n-au reuşit să o reducă.

A doua zi, primăvara s-a comportat mai mult ca vara ÅŸi ne-am bucurat să ne plimbăm prin Stuttgart la mânecă scurtă. Am parcat maÅŸina în zona gării, unde nu se plătea parcare ÅŸi am luat-o la pas către Schlossplatz. ÃŽnsă înainte să ajungem acolo am trecut pe lângă un parc care semăna mai mult cu un camping. Acuma oricât de deschiÅŸi par nemÅ£ii sau restul europenilor, baÅŸ camping în mijlocul oraÅŸului nu cred că există în vreo metropolă. Ni s-a explicat că nu e camping ci sunt protestatari care se opun demolării gării ÅŸi a distrugerii parcului. ÃŽnsă am înÅ£eles că protestează degeaba pentru că deja actele sunt  întocmite ÅŸi semnate ÅŸi oricât ar sta ei acolo (cred că pierd vremea pe acolo de vre-un an), tot nu vor avea câştig de cauză. mai mult…