-
Câştigătoarele concursului Boromir
M-am bucurat tare mult când am citit poveştile voastre cu şi despre iepuraşi de Paşte şi dacă ar fi fost după mine, toţi aţi fi primit de la mine câte o Pască şi doi cozonaci Boromir. Ca de obicei, mi-a fost greu să aleg, dar cum cele 3 premii trebuiau date, a trebuit să mă decid. Aşa că, cele 3 poveşti câştigătoare care primesc de la Boromir o Pască, un cozonac tradiţional şi un cozonac prestige sunt:
-
Conduita femeii in secolul XIX
O clipă, Scarlett se gândi la toate nedreptăţile soartei. Ce scurt e timpul când poţi să petreci, să te găteşti, să dansezi, să cochetezi! Numai câţiva ani, prea puţini! Şi pe urmă te măriţi, porţi rochii de culori închise, faci copii care îţi strică linia taliei, la baluri şezi prin colţuri cu alte doamne rezervate şi nu te mai mişti decât să dansezi cu bărbatul tău sau cu nişte domni bătrâni care te calcă pe picioare. Dacă nu faci aşa, celelalte cucoane te vorbesc de rău, iţi pierzi reputaţia şi îţi faci de râs familia. Ce păcat că îţi petreci toată tinereţea învăţând cum sa fii frumoasă şi cum să…
-
Filme cu final neasteptat
Cu câteva zile înainte să plec în concediu, Adina îmi trimitea un mail să mă întrebe dacă mă bag la o nouă sesiune cinefilă de 1 Aprilie. Ca toate sesiunile ei, şi asta era una tare drăguţă şi i-am spus că m-aş băga, numai că nu ştiu când voi putea să postez, având în vedere puţinul timp pe care îl voi avea în faţa laptopului. Şi cum deja concediul s-a terminat, cum mailurile şi posturile s-au aliniat şi s-au acumulat în drafturi, cu steluţe, cu priorităţi, cu obligaţii, le iau pe rând şi vi le expun. Sunt deja 16 zile de câd toţi ceilalţi participanţi la sesiune au postat filmele…
-
In Bruges
A trecut ceva vreme de când am văzut Bruges-ul şi amintirile nu sunt tocmai calde. Însă anumite lucruri n-ai cum să le uiţi, chiar şi daca n-ai avea poze. Am ajuns la Bruges destul de repede, pentru că între Bruxelles şi el sunt doar 90 şi un pic de km. Să fiu sinceră, nici nu ne-am dat seama că am ajuns în Bruges pentru că, fermecaţi de căsuţele ce ne ieşeau în cale, am ratat indicatorul de la intrarea în oraş. Când am văzut pe GPS că mai sunt doar cam 700m până la destinaţie, ne-am zis: „Da, mă, am ajuns” ;))
-
Iepuraşul aruncat la gunoi
Când eram mică mică, îmi doream tare mult să am un iepuraş adevărat. Că era aşa moale şi dulce. Îmi scăpa complet din vedere (de fapt nu-mi păsa) că iepurii nu se ţin în apartament pentru că miros şi pentru că umplu casa cu “bucurii”. Şi mă dădeam cu fundul de pământ înainte de Paşte că io vreau un iepuraş viu de la Iepuraşul imaginar. Aşa se face că, străbunica mea, femeie bătrână şi cu experienţă m-a împăcat pentru moment, cumpărându-mi un bibelou, destul de mare, în formă de iepuraş. Fericire maximă la vederea lui, dar totuşi, nu era nici moale, nici prea dulce… avea o expresie fixă, doar era…
