-
Paste fericit… nici anul asta
Nu-s anti-sărbători şi nu vreau să îngroş rândurile celor care încep să urască sau să spună că urăsc orice manifestare religioasă care a devenit consumeristă. Însă am mai spus şi anul trecut: mie nu-mi plac Paştele, iar motivele le găsiţi pe toate în acel post. Nu s-a schimbat nimic. Sunt singură şi mă simt singură şi în momentele astea tatăl meu îmi lipseşte cel mai mult. Acum îmi dau seama că prezenţa lui Iubi m-a ajutat enorm în tot anul ăsta care s-a scurs şi mi-a făcut viaţa mai uşoară (dacă pot spune că viaţa mea e uşoară). Însă când el nu e cu mine, când ştiu că vine seara…
-
Dormind in patul meu
Din când în când, Iubi mai părăseşte patul conjugal pentru a dormi în ale lui. În paturile lui, că are două. Unul în garsoniera din Timişoara şi unul în camera lui de la Baia Mare. De cele mai multe ori această părăsire a patului se datorează vizitelor lui în oraşul natal sau ale părinţilor lui în oraşul adoptiv, asta aşa ca explicaţie, să nu care cumva să trageţi concluzii greşite. Şi când Iubi doarme într-unul din paturile lui, eu mă întorc în patul meu de ne-concubină. În patul ăla în care am dormit din clasa a IV-a (nu chiar acelaşi că asta e a doua canapea). Şi când dorm singură,…
-
Câteva cuvinte despre Joseph Gordon Levitt
Cred că o să lansez un nou tip de articole, dedicat artiştilor (fie ei actori sau cantăreţi), că sunt prea mulţi care îmi plac şi pe care nu vreau să-i las să treacă pe lângă bloguleţul meu şi pe care vreau să vi-i fac şi vouă cunoscuţi în cazul în care i-aţi trecut cu privirea şi nu i-aţi prea luat în seamă. Unul dintre ei, deşi, dacă mă gândeam mai din timp la articolul ăsta n-ar fi fost el primul, ci Andrew Garfield (dar îi vine şi lui rândul), e Joseph Gordon Levitt. Îl ştiu încă de pe vremea când juca rolul extraterestrului adolescent în 3rd Rock From The Sun.…
-
Oostende si Ghent
Continui jurnalul concediului cu o zi în care am văzut şi marea şi un peisaj de poveste. Când am planificat vacanţa cu destinaţia Bruges, Iubi a zis că dacă tot mergem acolo, ar fi frumos să mergem până în buza Europei, taman la Oostende, la Marea Nordului. Că el a mai fost şi că e frumos. Şi nici nu era departe de Bruges, doar la 30 şi un pic de kilometri. Din nou, neştiind să apreciem distanţele şi timpul în care am fi vizitat Oostende, după câteva ore petrecute pe malul mării, aşteptând să ni se aducă mâncarea, am hotărât că trebuie să vedem şi Ghentul, mai ales că mai…
-
Un model în viaţă
Spre deosebire de unele dintre prietenele mele, niciodată în viaţă nu am putut spune: „când mă fac mare, vreau să fiu ca X”. N-am avut un model de urmat, n-am admirat pe nimeni într-atât încât să îmi doresc să calc acolo unde au călcat paşii unei femei speciale din viaţa mea. Până la un anumit moment nici măcar nu mi-am dat seama că aş avea nevoie de aşa ceva, nu i-am simţit lipsa, nu credeam că ajută la ceva. Însă când mama mea s-a îmbolnăvit şi când am realizat că nu mă mai pot baza pe ea pentru nimic, mi-aş fi dorit ca ea să fi fost femeia pe care…
