Azi e una din acele zile în care mi-e foarte dor de tati. Am avut o perioadă, cam de la Crăciun ÅŸi până acuma, în care m-am gândit la el mai puÅ£in, în care mi-am acceptat mai uÅŸor toate îndatoririle. ÃŽnsă weekendul ăsta mi-a servit câteva fail-uri ÅŸi azi, după ce de dimineaţă am râs cu colegii de ele, mi-au adus ÅŸi câteva lacrimi în ochi. mai mult…

Intenţionat am amânat să răspund la interogatoriu, ca să pice într-o zi de duminică. Pentru că asta e ziua în care ne ocupăm de cărţi.

1. Dacă vi s-ar propune să vă scrieţi biografia, cărui scriitor i-aţi încredinţa sarcina aceasta?
Pai, aÅŸa cum am văzut că au răspuns mulÅ£i – aÅŸ scrie-o eu. Dar, parcă mi-ar plăcea să văd cum ar scrie-o ÅŸi un scriitor mai cunoscut, dar bun. Nu-l pot alege.

2. Care sunt motivele pentru care i-aţi încredinţa lui sarcina aceasta?
Pentru că eu ştiu cel mai bine ce şi cum s-a întâmplat în viaţa mea.
Pentru că aÅŸ fi curioasă cum ar scrie altcineva despre mine. mai mult…

36. A se duce pe Apa Sâmbetei - “A dispărea, a se pierde”.
O veche credinţă mistică spunea că apa Sâmbetei era un râu care se vărsa în Infern. în toate zilele săptămânii, cu eexcepţia Sâmbetei, apa fierbea.

37. A apărea ca Minerva din capul lui Jupiter – ” A apărea ca ceva desăvârÅŸit de la bun început”
Minerva, zeiţă înţelepciunii, a meşteşugurilor şi a invenţiilor s-a născut din capul lui Jupiter gata îmbrăcată, matură şi cu lancea în mână.

38. Apres moi le deluge – “După mine potopul”
Expresia îi este atribuită marchizei de Pompadour, amanta lui Ludovic al XV-lea al Franţei, însă folosită mai mult de el, care a adoptat-o ca pe un stil de viaţă. Expresia a ajuns deviza egoiştilor, pe care nu îi interesează decât să le fie lor bine.

39. A priori - “Din cele precedente”
Apriorismul este o teorie idealistă a cunoaşterii, formulată de Leibnitz şi Kant. Când cineva cunoşte ceva dinainte, se spune că ştie apriori.

40. Aquila non capit muscas – “Vulturul nu prinde muÅŸte” (lat.)
Proverb folosit pentru a semnala că lucrurile neimportante nu trebuie să constituie o preocupare pentru omul de seamă.

Being human is far more complex than I thought. There is no absolute personal truth here and these bodies don’t come with an owner’s manual, so every day these people have to make up life and truth becomes highly individual. [...] I think these humans bend the truth because this is a difficult place to live. It’s a lonely blue dot on the far end of the galaxy  and all the half-truths and flattery and diplomacy are the lubricant that people spread on each other to get over the rough spots.

Dr. Dick Solomon – 3rd Rock From the Sun (S01, Ep 10)

Tot internetul vorbeÅŸte numai despre Oscaruri, aÅŸa că am ÅŸi eu un subiect, mai bine zis un link, care aÅŸteaptă în mailul meu încă de anul trecut. Parcă. Sau poate chiar de doi ani. în fine, nevermind…

Chestiile astea sunt chiar interesante ÅŸi poate nu le ÅŸtiaÅ£i, aÅŸa că vi le spun eu, via seing-stars.com mai mult…

Adică două lepşe într-una. Un fel de struţo-camilă, că am reuşit să fac o varză din cele două ordine primite. Acum o mie şi ceva de ani, Dani şi Octavian m-au pus să vorbesc despre 20 de lucruri pe care le iubesc. Şi cum eu amân unele subiecte, pentru că n-am inspiraţie, acuma le-o venit şi lor rândul. Mai mult pentru că şi Maldita o sărit la grumazul meu, că de ce nu spun despre 10 lucruri care-mi plac. Na, nu-i bai că vă lecuiesc pe toţi trei dintr-o lovitură, asemeni Croitoraşului cel viteaz. Mai menţionez că textul ăsta zace într-un doc cam de dinainte de Crăciun, deci tentative au fost. Mai greu cu dusul la capăt. Şi cum am deja 12 puncte notate, nu mai fac nici o modificare, dau cu copipeistul. Nu-s nici 20, nici 10, îs fix 12.

O să mă refer strict la obiecte, că la stări ÅŸi alte chestii abstracte m-oi referi cu altă ocazie. Dacă nu uit.  Am eliminat din înÅŸiruire cărÅ£ile ÅŸi câinii – deÅŸi nu-s obiecte – că se ÅŸtie deja că îmi plac. mai mult…

Ca orice familie, familia Ursu îşi are secretele ei. Unele mai murdare, altele mai curate, altele de-a dreptul inofensive. Åži pentru că n-o să le scot afară din casă baÅŸ pe-alea care ne-ar umple de necinste (ÅŸi pentru că oricum nu ÅŸtiu care sunt acelea), o să vă zic unul care n-are nici un bai dacă apare pe blog: suntem obsedaÅ£i de ceasuri. Mă, da’ aproape toÅ£i. Prima ÅŸi cea mai grav afectată e mătuÅŸa mea. Ah, fir-ar, că am fost ieri pe la ea ÅŸi n-am pozat toate ticăitoarele de pe perete, că aÅ£i fi avut la ce să vă minunaÅ£i.  Apoi, al doilea pe lista a fost tatăl meu, Dumnezeu să-i odihnească sufletul. LuaÅ£i de priviÅ£i ce mini colecÅ£ie a rămas în urma lui.

mai mult…

Am vrut să creez la un moment dat o pagină în care să pun un fel de disclaimer ÅŸi în care să explic mai pe îndelete cum fac eu afaceri cu blogul. Adică să scriu că singurele feluri de publicitate pe care le practic sunt advertorialele si bannerele plătite, să dau preÅ£uri ÅŸi să subliniez cu 3 linii că nu fac schimb de linkuri. Da’ am reunÅ£at la idee pentru că într-o perioadă ofertele s-au oprit ÅŸi mi se părea, aÅŸa cumva, lăudăros să am o pagină pentru asta. Mai bine se desfăşoară totul în spatele uÅŸilor închise ale mailurilor ÅŸi  ale telefoanelor, că e mai sănătos.

Buuuun. Acum primesc o leapşă de la Denisuca, pornită de la Reclame TV, care mă întreabă cui n-aÅŸ face reclamă pe blog. mai mult…

Continui seria posturilor triste şi întrerup tradiţia articolelor livreşti duminicale pentru  că azi se împlineşte DEJA un an de când a murit bunicul meu.

Un an de când mă uitam la trupul inert ÅŸi nu simÅ£eam o durere prea mare. Un an de când am stat cu spatele la groapă pentru că n-am vrut să văd cum îl lasă jos în întuneric ÅŸi un an de când, plângând pe înfundate, îl imploram pe Dumnezeu să nu mi-l ia pe tati. Un an de când i-am spus mătuÅŸii mele: “ce m-aÅŸ face eu dacă ÅŸi tati s-ar duce?” Un an de când bunicul meu s-a dus la soÅ£iile lui, la fraÅ£ii lui ÅŸi la ceilalÅ£i pe care îi avea acolo sus. A trăit 94 de ani, o vârstă la care mulÅ£i speră să ajungă. A fost lucid până în ultimele săptămâni ale vieÅ£ii, doar în ultimele zile a început să delireze. Bunicul meu a fost un om norocos. A trecut prin războaie, boli, pierderi de tot felul ÅŸi totuÅŸi a mai găsit motive să zâmbească. A călătorit în toată Europa ÅŸi s-a bucurat de viaţă. ÅŸi-a văzut copiii până când cel mai mare dintre el avea 63 de ani, iar nepoÅ£ii până la 26… Iar la două luni de când s-a dus, l-a luat ÅŸi pe tati cu el. Să-i Å£ină de urât.

Bunicule, de-acolo de unde eşti, ai grijă de tati, aşa cum n-ai avut în timpul vieţii. Odîneşte-te în pace şi Dumnezeu să aibă grijă de sufletul tău.

Of, că numai de chestii triste mă leg zilele astea. Åži ăsta nu e deloc un subiect de sâmbătă, da’ mă doare sufletul deja de când am aflat că Pax s-a pierdut. Pentru că mă gândesc cu teamă că ÅŸi eu aÅŸ putea fi în locul stăpânilor lui.

Pax este un beagle superb, extraordinar de dulce, aÅŸa cum e orice beagle… L-am cunoscut astă vară, în Unirii, pe când era un căţeluÅŸ cu o blăniţă atât de moale că nu mi-aÅŸ mai fi luat mâna de pe el. Joi, Cristina a scris pe blog că Pax a plecat din ScârÅ£. N-o să mă leg de faptul că vina nu e a câinelui, ci a stăpânului, nici de faptul că dacă Å£i s-a întâmplat o dată, a doua oară sufli ÅŸi în iaurt, ci vă rog, ca dacă îl vedeÅ£i cumva pe căţelul ăsta pe stradă sau dacă ÅŸtiÅ£i că l-a găsit cineva, sunaÅ£i la numărul ăsta 0726 433 200.

E înfiorător să nu ÅŸtii unde e. Eu, în paranoia mea, că de multe ori fac de-astea ÅŸi în ultimul timp tot mai des, îmi imaginez cum ar fi viaÅ£a mea dacă unul din câinii mei s-ar pierde. N-aÅŸ mai dormi nici o noapte la gândul că e pe undeva prin frig sau ploaie, că cineva îl poate lovi sau ÅŸi mai rău, că l-ar putea călca o maÅŸină sau că cineva ÅŸi-ar asmuÅ£i pitbull-ul pe el…

Åži-aÅŸa mă gândesc la Pax… că e singur, pe vremea asta urâtă ÅŸi poate nu s-a îndurat nimeni să îl ia acasa, la căldură. DeÅŸi, la cât e de frumos, m-aÅŸ mira.

Deci, vă rog, dacă ştiţi ceva de el, sunaţi la numărul de mai sus.