Aş putea lăsa doar titlul şi liber la comentarii, da’ pentru că nu sunt io dacă nu dezvolt, să mă desfăşor.

Obiceiul ăsta, de a nu răspunde la telefon când nu cunoşti numărul l-am tot întâlnit ba la cunoscuţi, ba la necunoscuţi, ba pe bloguri. Şi nu pot pricepe de ce.

Te poate suna oricine, o rudă sau un prieten care:

• Nu mai are credit
• Nu şi-a plătit factura şi nu mai poate apela pe nimeni de pe numărul lui
• Şi-a pierdut/i-a fost furat telefonul
• Şi-a uitat telefonul acasă
• Şi-a schimbat numărul
• Etc

Apoi, există o serie întreagă de motive importante pentru care să răspunzi la un număr necunoscut:

• s-a întâmplat ceva grav şi un necunoscut face rost de numărul tău şi te sună să te anunţe
• ţi-ai pierdut ceva şi cineva l-a recuperat şi vrea să ţi-l dea
• ţi se poate propune o afacere
• te sună un vechi prieten cu care ai pierdut legătura
• etc

Deci, de ce sa nu răspunzi când nu cunoşti numărul?

Autor: Khaled Hosseini
Nationalitate: afgan
Titlu original: The Kite Runner
Anul aparitiei: 2003
Nr.pagini: 336
Premii: Boeke Prize 2004 (Africa de Sud)
Ecranizare: The Kite Runner
Nota mea: 5/5
Alte romane de acelasi autor: (inca) nu

Am păţit-o din nou. Chestia aia care mi se întâmplă mie cand îmi recomandă cineva o carte şi io mă fac că plouă pentru că nu îmi place să “mi se bage pe gât anumite cărţi”. Mi s-a recomandat Vânătorii de zmeie şi am fost reticentă. Mai exact am fost retincentă de când am văzut trailerul filmului, mai demult, la cinema. Mi-am zis ceva de genul: “Oooof, ăştia nu s-au săturat de Afganistan şi război, era musai să facă încă un film despre asta?”. Dacă nu mă înşel, cred că era cam prin aceeaşi perioadă cu Babel şi eram sătulă de subiectul ăsta. Numa’ bine că l-am amânat suficient până să simt o chemare înspre carte. Şi bine am făcut că n-am văzut filmul înainte să citesc cartea. mai mult…

Când n-am chef să scriu, când n-am inspiraţie, ce fac? Trântesc un post cu poze. Cum ideea asta stătea de ceva vreme prin drafturi, am zis să o şi pun pe blog. Un top se mulează cel mai bine, aşa că, să vă spun ce necuvântătoare mă fac să mă înmoi şi să rostesc mult prea folositul „ce dulceeee-i!!!” Ah, şi câinii sunt excluşi că de ei oricum ne place tuturor. mai mult…

E nevoie de ajutorul nostru pentru a mai salva o viata.
Am citit la Cristina despre un tanar de 27 de ani care are nevoie de o operatie la creier, care il costa 40 000 de euro, bani pe care familia nu ii are. Pentru multi este o suma mare, pentru altii este mica, dar pentru mai multi la un loc este un lucru realizabil. Nu este timp de pierdut si nici de stat pe ganduri.

Cititi povestea lui Florin pe blogul fratelui lui. Cititi si ce-a scris Cristina, care garanteaza ca este o poveste reala si nu o facatura.

Notati-va numerele de cont pe o foaie de hartie si opriti-va la prima banca pentru a dona o suma cat de mica. Daca nu stiti cum se face, uite asa se doneaza. Nu este timp suficient pentru campanii mai elaborate, pentru evenimente organizate si pentru alte strangeri de fonduri. Grabiti-va la banci pentru ca daca ati fi in locul lui, ati vrea si voi sa fuga cineva la banca pentru a dona.

GAVRILA MIHAIL
RO91 BRDE 170S V306 0290 1700 , deschis la BRD CRAIOVA

GAVRILA IULIA MARIA
RO28 BUCU 6642 1341 2511 RO01
Alpha Bank Craiova

GAVRILA FLORIN
RO58 BRDE 410S V893 6378 4100

Am lipsit câteva zile şi parcă abia mi-am reintrat în mână. Asta pentru că lucrurile mi se întâmplă fără să mă gândesc prea mult la ele, fără să apuc să mă entuziasmez sau să mi le doresc.

Am fost la nuntă în Bucureşti şi deşi le-am spus multora cu care nu m-am întâlnit data trecută că voi face tot posibilul să ne vedem cu ocazia asta, din pacate nu s-a putut. Nu am avut timpul liber necesar şi de-asta nici n-am anunţat pe blog că urmează să îmi fac din nou apariţia prin Bucureşti. mai mult…

Fiecare femeie, oricât de mare sau mic preţ pune pe aspectul ei, are un ritual zilnic sau săptămânal de îngrijire şi înfumuseţare. Am şi eu unul, deşi, în ultimul timp, aspectul meu e ultimul de care-mi pasă. Totuşi, nu pot să ignor anumiţi paşi pe care îi fac pentru a arata cel puţin acceptabil.

Aşadar, ritualul zilnic de ingrijire şi frumuseţe se desfăşoară după cum urmează:

Dimineaţa: după spălatul pe dinţi şi pe faţă, urmează curăţarea tenului cu o loţiune tonică. Chestia asta am învăţat-o acum câteva luni la o demonstraţie cosmetică şi de-atunci o fac zilnic. Nu mă demachiez dimineaţa, deşi stiu că trebuie, însă imi îndepărtez surplusul de grăsime cu loţiunea tonică. Nu ma dau nici cu crema, desi stiu ca si asta ar trebui. Apoi mă machiez, mă pieptăn, mă  îmbrac, mă dau cu deo-roll la subrat şi o tulesc la lucru. mai mult…

Pentru că atât am reuşit eu să văd de la postul ăsta. Să începem că am multe să vă spun.

Julie & Julia – am citit recent că există şi o carte după care s-a făcut filmul ăsta şi aceea nu e cartea de bucate a Juliei Child, care există şi ea în realitate. Pe scurt, Julie îşi face un blog culinar şi îşi propune ca într-un an de zile să gătească cele 500 de reţete din cartea Juliei Child şi să povestească despre ele. Meryl Streep e o delicioasă. Mi-a plăcut mult partea cu blogul pentru că m-am regăsit pe ici pe colo. :”> O notă: 4/5

mai mult…

Uf, netul ăsta… m-a lăsat ieri cu ochii în soare. Şi azi, când am ajuns acasă, mergea, da’ nu mă lăsa să accesez nici o pagină, în afară de cea a RDS-ului. Bine că s-a rezolvat şi pot să mă ţin azi de cuvânt. Am primt o grămadă de poze şi declar că această expoziţie este un real succes.

Să vi le arăt şi pe ale mele. Poza e facuta cu telefonul, la repezeala, din motive de acumulatori descarcati si lipsa de baterii de rezerva. Deci, avem o rosioara de-aia de pus la telefon, nu la chei, care nu prea avea ce cauta aici, da’ am vrut totusi sa v-o arat. Apoi avem o rola de branza BabyBell cu o bata de baseball in mana, un papuc din Olanda, o semiluna din Costa Brava, o emblema de-a Sibiului, de pe vremea cand era capitala culturala, si mult iubitul semn de la VW. In afara de brelocul de la masina, toate sunt primite. Nu le port la chei, pentru ca am vreo 6 chei si nu stiu cum sa scap de ele. asa ca nu mai incarc zaua si cu brelocuri.

mai mult…

… a expozitiei. Pentru ca nu am avut net ieri, si cum eu fac lucrurile in ultimul moment… am ramas cu buza umflata. Nu am apucat sa o pregatesc, asa ca, va cer sa aveti putintica rabdare. Am primit niste poze superbe si abia astept sa vi le arat si voua.

Autor: Andre Maurois
Nationalitate: francez
Titlu original: Climats
Anul aparitiei: 1928
Nr.pagini: 235
Premii: nu
Ecranizare: Climts
Nota mea: 5/5
Alte romane de acelasi autor: Lelia, sau viata lui Georges Sand

Dacă n-ar fi apărut noua colecţie Carte de buzunar, eu n-aş fi auzit probabil de Climate, şi nici nu m-ar fi interesat să mai citesc ceva de Andre Maurois, după ce am citit biografia lui Georges Sand, scrisă de el. Pur şi simplu nu era unul dintre autorii care să mă intereseze. şi de carte m-am apucat pentru că scurtul citat de pe coperta a IV-a m-a făcut curioasă. Un roman de dragoste nu mai citisem demult, deşi puţin romantism conţine aproape fiecare carte.

Mă aflu în căutarea unor stări, dar emoţia intensă nu e una dintre ele. Am parte de prea multă intensitate în viaţa de zi cu zi pentru a o mai căuta şi în cărţi. şi totuşi, pare-mi-se că-s oleacă masochistă, din moment ce ador toate senzaţiile pe care mi le trezesc nişte rânduri şi trăirile unor personaje. Climate, la fel ca şi alte cărţi pe care le-am citit, e o carte pe care o trăieşti. Pentru că n-ai cum altfel. N-ai cum să rămâi indiferent când citeşti despre toate angoasele şi agoniile care îl încearcă pe Phillipe şi apoi pe Isabelle. mai mult…