-
Nu sunt emo, dar plang in baie
Nu ştiu din ce cauză, însă baia chiar pare un loc reconfortant pentru clipele când nu mai poţi ţine în tine toate lacrimile. Dacă eşti într-un loc public, e clar că nu te poţi pune pe plâns în hohote de faţă cu toată lumea. Şi atunci dai fuga la baie, acolo unde nimeni n-o sa te urmeze. Nici să te întrebe din ce cauză, nici să te consoleze, nici să se uite urât la tine. Şi chiar dacă nu eşti singur acolo, toţi pe care îi vei găsi în baie, îţi vor respecta dorinţa nerostită de a rămâne cu ale tale. Pentru că dacă te-ai dus să plângi între patru…
-
Poze de la Street Delivery
Weekend plin la Timişoara cu o grămadă de evenimente. Însă cel care a dominat de vineri până la duminică a fost cu siguranţă Street Delivery. Dacă anul trecut am uitat pur şi simplu să merg, anul ăsta mi-am pus reminder. Dar să le luam pe rând: * vineri am fost la tweetmeet ediţia a 4-a unde am prestat din nou cu drag şi spor pe wall, scriind ca la dictare după ce spuneau toţi speakerii. * sâmbătă de dimineată am fost la mitingul aviatic, unde v-am spus deja pe twitter că m-am bronzat ca o tractoristă, unora le-am şi arătat, după care mai spre seară am fost şi la Street…
-
Micul Print
Autor: Antoine de Saint-Exupery Nationalitate: francez Titlu original: Le Petit Prince Anul aparitiei: 1943 Nr.pagini: 93 Premii: nu Ecranizare: The Little Prince Nota mea: 3/5 Alte romane de acelasi autor: nu Dacă n-aş fi scris un articol despre Micul Prinţ pe roportal, probabil nu m-aş fi mobilizat să citesc cărticica asta. Nu că n-aş fi auzit de ea, ci, dimpotrivă, pentru că am auzit prea mult despre ea. Din generală şi până în liceu, în absolut fiecare an, aveam la franceză câte o lecţie despre Micul Prinţ. Câte un fragment de ici, câte unul de colo, înnebuneam cu Le Petit Prince. Aveam impresia că-i ditamai cartea şi n-am dezvoltat deloc…
-
Caut bloguri noi
Disclaimer: datorita faptului ca unii bloggeri nu doresc publicitate, unele comentarii nu vor aparea pe blog. 🙁 Există un anumit tip de posturi pe care aproape orice blogger ajunge să le scrie la un moment dat. Alea sunt curiozitaţile care ne macină pe toţi: câţi sunteţi fete, câţi băieţi, de unde veniţi, cât staţi, ce vă place la blog, despre ce aţi vrea să citiţi, câţi ani aveţi, ce studii, etc, etc. Tot în categoria asta se încadrează şi postul meu de azi, că eu deja am scris posturile de mai sus, îi las pe alţii să întrebe. Azi vreau să vă rog ceva ce v-au mai rugat şi alţii.…
-
M-am gandit sa fac o pauza de blogging…
Ştiu ce gândiţi toţi când intraţi pe tomatacuscufita.com. Că nu mai e blogul care era odată, că nu mai oferă nimic, că e chiar plictisitor şi că şi-a pierdut orice strălucire, idee sau umor. Tot ce găseşti când intri aici e fie o recenzie care nu te interesează, fie o leapşă insipidă care nici măcar nu e scrisă într-un stil care să te captiveze şi să te convingă să o citeşti, fie nişte poze neinteresante la care n-ai nimic de comentat, fie tristeţe pe care nu o poţi consola nicicum. Nu mai găseşti nimic cu care să te identifici, care să te impresioneze sau care să te pună pe gânduri.…
