Un inger ne va veghea de sus

Am vrut să tac şi să nu mai spun nimic azi. Am vrut să păstrez un moment de reculegere mai lung pentru un om deosebit care acum nu mai e printre cei vii. Dar consider că, mai important decât acel moment de reculegere, pe care l-am ţinut stupefiată când am aflat, e mai important un mic omagiu, atât de mic în comparaţie cu ce a făcut el pentru noi.

Am avut onoarea să îl cunosc pe Mile la o întâlnire a bloggerilor, cand neştiind cine e, m-am dus “să mă bag şi eu în seamă” (cum fac de obicei). I-am întins mâna şi i-am spus: “Eu sunt Andreea. Tu eşti Mile. încântată.” (aflasem între timp cine e) Mi-a zâmbit sau a râs, nici eu nu mai ştiu, şi mi-a strâns mânuţa intr-a lui. Era mare mâna lui. Aşa de mare că a mea se pierdea nevăzută. şi mă bucur nespus că am avut măcar o dată în viaţă ocazia să îi strâng mâna acestui om deosebit. şi putea face atât de mult bine cu mâinile lui mari şi cu inima lui şi mai mare.

Datorită lui Mile, Daniel Raduţa a fost mai aproape de salvarea sa, datorită lui Mile am redescoperit bunătatea din sufletele noastre, datorită lui Mile ne-am simţit nişte oameni mai frumoşi şi mai buni. Eu îţi mulţumesc, Mile, pentru ce m-ai învăţat şi ştiu că de acolo de sus vei avea grijă şi de alţii.

Odîneşte-te în pace şi veghează asupra acestei “ţări cenuşii”, aşa cum o numeai tu.