-
Inainte de tacere
Autor: Ernesto Sabato Nationalitate: argentinian Titlu original: Antes del fin Anul aparitiei: 1998 Premii: nu Ecranizare: nu Nota mea: 8/10 Alte recenzii de acelasi autor: nu De Ernesto Sabato am aflat tot de pe net, de pe bloguri. Însă din neatenţie sau din obişnuinţa cu care nu citesc recenzii ale cărţilor pe care nu le-am citit, nu l-am asociat cu nici un titlu. Chiar dacă Despre eroi şi morminte e foarte cunoscută, eu n-am ştiut că e scrisă de el decât din cartea asta. Numele lui însă a fost mai uşor de reţinut pentru ca deh, Antonio Sabato Jr. arată într-un mare fel. Înainte de tăcere este ultima lui scriere…
-
Despre ruşi, coperţi şi semne de carte
În ultimul timp am citit atâtea cărţi care nu mi-au plăcut încât am simţit nevoia să scriu un post despre asta. Mă simt vinovată într-un fel ca nu le duc la bun sfârşit. Dar chiar timpul e prea scurt să îl pierd cu romane care nu-mi aduc nici o satisfacţie. De fapt nu numai despre cărţile astea vreau să vorbesc ci despre cărţi în general. Ruşii Am tot comentat pe alte bloguri sau am menţionat când am raspuns la comentariile celorlalte recenzii: în afară de Tolstoi cu Karenina şi de Dostoievsky cu Crimă şi pedeapsă nu mi-a prea plăcut nimic din ce-am citit. Atât Suflete moarte a lui Gogol cât…
-
Luana nu aude
Am primit un mail în care o fată mă ruga să scriu despre un caz umanitar. N-aş fi putut să îl ignor deoarece aş fi avut conştiinţa încărcată. O fetiţă are nevoie de o anumită sumă de bani, 25 de mii de euro ca să fiu mai precisă pentru un implant cohlear. Adica un implant care îi va reda auzul. Nu pot să-mi imaginez cum este să nu auzi. Dacă m-aş fi născut surdă poate mi-ar fi fost totuna. Dar dacă mi-aş pierde acum auzul… hm… nici o muzică, nici un glas, nici o şoaptă, nici un râset… ar fi cam trist într-aşa o lume. Luana, fetiţa de care vă…
-
“Nesimtit-o”
Ieri am intalnit o nesimtita. Stiu ca ati intalnit si voi. 😛 _______________________________________________ * Sesizati ghilimelele care nu-s puse acolo degeaba.
-
De fapt am 34 de ani
Un text foarte frumos de-al lui Makavelis m-a pus pe gânduri şi sub formă de leapşă am preluat ideea pentru a o adapta trăirilor mele. Ce vârstă am putea da de înteles că avem dacă nu ne-am uita în buletin? Danuţ îmi cerea azi să definesc vârsta. Cum i-am zis şi lui, vârsta nu se poate defini, ea se simte. DAR, [asta e un DAR mare de tot] chiar dacă ai apucăturile unuia de 3 ani, odată ce ai depaşit majoratul e imperios necesar sa te comporţi ca un adult. Să cauţi în orice moment al vieţii tale să iei decizia care răneşte cel mai puţin. Chiar dacă în mai…
