-
Pentru tot exista o prima data
Care a fost primul/prima: maşină: prima pe care am condus-o a fost Golful lu’ tati, prima a mea personală, micuţa Polo călătorie în perimetrul ţării: ooof, asta a fost pe la 3 ani când m-au dus ai mei la mare la Eforie parca (nici nu mai ştiu care Eforie) călătorie în afara ţării: în 1990 în Germania la verişoara mea, cu tot familionul amintire: asta cu prima amintire îi cam cu schepsis că n-aş putea să zic egzact, da’ cred ca aveam vreo 2 ani şi îmi aduc aminte de un costumaş galben, tricotat (pantaloni, bluza şi căciulă) şi mergeam la doctor. Arătam ca un pui de găină şi eram…
-
Mic update
A trecut şi operaţia şi sperietura şi în sfârşit pot să răsuflu mai uşurată. Însă nu de tot că încă tati e în spital şi pâna iese de acolo nu pot sa fiu cu sufletul împăcat complet. Zilele astea am experimentat tot felul de sentimente, de la scârba faţă de sistem la ura pentru o persoană pe care n-ar trebui să o urăsc (mi-a trecut şi asta), am văzut cum e să dai şpagă asistentelor să îţi bage bolnavul în seama, m-am bucurat de privirea din ochii tatălui meu când m-a văzut lângă el toată noaptea şi abia aştept să îl văd intrând pe uşa de la cumpărături şi cred…
-
Lorca, Dali, Bunuel – Little Ashes
A fost nevoie de filmul Little Ashes ca să mă documentez puţin despre Salvador Dali, Federico Garcia Lorca şi Luis Bunuel. Eu sunt departe de a putea analiza o pictură şi de câte ori îmi apare în faţa ochilor una, spun despre ea „îmi place” sau „nu-mi place”. Când sunt cu adevărat pătrunsă şi fascinată de una, mai zic şi că e interesantă. La asta se reduce critica mea când vine vorba de pictură. Cu toate astea, unele dintre tablourile lui Dali îmi erau cunoscute, la fel ca şi faptul că geniul lui îl înnebunise puţin şi avea destul de des accese de nebunie şi depresie. Am o cărticică de…
-
Top 10 roluri ale actorului preferat – Johnny Depp
Mersul la film cu gaşca de bloggeri sper să devină un obicei de-acum înainte chiar dacă filmele alese nu sunt recorduri de box-office. Prima ieşire de genul ăsta s-a petrecut la Ice Age 3 unde ne-am strâns o mânuţă de 9 bloggeri şi am vizionat prin ochelari de 3D animaţia care ne-a făcut să promitem că vom repeta experienţa. Am repetat-o aseară la Public Enemies. În ordinea intrării în scenă: Raka, eu + Iubi, Andreea, Flavia, Anda, Horia, Nuzzu, Dojo, Paul, Andrea + prietenul şi Dani. 13, deşi iniţial eram 16. Bine şi-aşa, având în vedere că rivalizam cu IRAF-ul şi concertul Zdob şi Zdub. Anyway, nu asta era tema…
-
Eu, durerea ambulanta
Ca tot e în trend zilele astea să vorbesc despre subiectul asta, postul ăsta se cerea scris de acum muuuultă vreme. Cam de când m-am născut. Ferească-vă ăl de Sus să fiţi în preajma mea când mă doare oareşce. Ori capul, ori burta, ori un picior, ori degetul mic de la picior, câteodată mă mai doare şi părul. Mna, n-are rost să vă înşir toate durerile că vă apucă plânsul de mila mea. M-aţi trimite care mai de care la tot felul de doctori şi aţi da în îngrijorare maximă că oare ce-i cu mine. Sigur ceva nu e bine. Aş îndrăzni să zic ca totu’i în capul meu, da’…
