…dar de asta deja v-aţi prins de ceva vreme. Mă bucură mult să primesc de la voi comentarii în care va manifestaţi interesul pentru o carte, impresiile despre un autor sau şi mai mult, dorinţa de a citi romanul despre care am vorbit.

Tatăl meu de multe ori intra la mine în camera şi când mă vede la calculator mă întreabă: „Iară eşti călare pe el?”, când intră şi mă vede citind: „Iarăşi citeşti? Ce tot citeşti atâta?” (orice aş face nu-i bine ) Şi de fiecare dată ii răspund cu titlul cărţii pe care o am în mână. Nu ştiu de ce are atitudinea asta pentru că în copilărie, când nu citeam, nu auzeam decât „Mai pune şi tu mâna pe o carte. Eu când eram de vârsta ta nu le lăsam până nu le terminam.” Şi cam aşa e pentru că-mi povestea şi mie despre Winnetou, despre Cei trei muschetari şi alte cărţi pe care eu nu le-am savurat.

Tamada a lansat un concurs pentru bloggeri în care ii provoacă să promoveze lectura, să dea motive pentru care citesc, să explice dacă rămân cu ceva din ele, să exemplifice lucrurile învăţate etc.

Eu citesc pentru că cititul e un lucru individual, nu îl poţi face în doi pentru simplul motiv că ceea ce citeşti nu se transmite în ambele suflete în mod egal sau identic. Citesc pentru că uneori sunt atât de sictirită de realitate încât am nevoie să deschid uşa aia spre altă lume (care uneori e mai crudă decât realitatea) şi mă bucur că pot să o închid la timp, să n-o mai deschid deloc sau, dimpotrivă, să lărgesc intrarea cât de mult vreau. Citesc pentru că îmi plac cuvintele la nebunie, pentru că ceea ce contează cel mai mult la o carte e stilul autorului, subiectele sunt de foarte puţine ori originale. Citesc pentru a-mi îmbogăţi vocabularul, pentru a gândi mai logic, pentru a înţelege mai bine sufletele oamenilor, pentru a mă exprima mai coerent, pentru a-mi îmbunătăţi memoria, pentru a dobândi o capacitate de analiză mai puternică, pentru că nu sunt bună pentru alte hobby-uri. Motive mai sunt, dacă mai stau să caut.

Ziceam ceva de un concurs: Uite ce aveţi de făcut:

1. Scrieţi un articol despre felul în care promovaţi lectura.
2. Promovaţi concursul printr-un banner spre Tamada.
3. Instigaţi lumea la discuţii pe subiectul dat.

Premiile:
* orice articol înscris în concurs primeşte o livrare gratuită pentru o comandă de pe Tamada
* aveţi 20 de comentarii la postul acesta? Alegeţi-vă premiul.
* timp de 7 săptămâni, în fiecare săptămâna, un juriu alege cel mai bun articol. Premiul – cărţi în valoare de 100 ron alese din librăria Tamada
* aveţi multe comentarii la postul despre lectură? Discuţia pare că nu se mai termina? Felicitări! Puteţi câştiga unul dintre cele 3 mari premii: în valoare de 500 ron, de 300 ron sau de 100 ron.

Baftă!

Când mi-a venit ideea acestei expoziţii, m-am gândit că va fi privită cu scepticism şi că doar câteva fete se vor baga la trimis bileţele. Apoi, mă gândeam că poate cine îmi va trimite mesaje vor fi în mare parte scrisori de dragoste netrimise sau vise despre poveşti de iubire. Nu că aş fi avut vreo problemă cu asta, dar am fost atât de plăcut surprinsă când am văzut cât de inventivi sunteţi, încât îmi venea să pun expoziţia online mai devreme decât am promis. Nu puteam să fac asta normal şi am tot citit şi-am recitit scrisul vostru de mână şi acum în sfârşit pot să-l împart cu toată lumea. Sunt nespus de încântată de ce a ieşit şi vă mulţumesc că aţi participat în număr aşa de mare.

Mesajele sunt în ordinea în care mi-au fost trimise.

Artistu a fost primul care a îndrăznit şi mi-a trimis o cugetare, o comparaţie, care aş fi foarte curioasă să aflu dacă ii aparţine lui sau altcuiva. Oricum ar fi, îmi place mult.

mai mult…

Autor: Jonathan Safran-Foer
Nationalitate: american
Titlu original: Extremely loud and incredibly close
Anul aparitiei: 2005
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 10/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

Despre Extrem de tare şi incredibil de aproape am aflat tot de la schimb de cărţi. N-am fost prea curioasă de ea pentru că e mult prea contemporană pentru gusturile mele şi oricum până să mă atragă cât de cât, uitasem mult din prezentările celorlalţi. La penultima ediţie am luat-o pentru că era printre putinele cărţi care mă interesau. Şi din nou senzaţia s-a repetat, fusese cea mai bună alegere.

Aş spune despre Extrem de tare şi incredibil de aproape că e „devastatoare”, aşa cum a descris-o Times, aş spune că e minunată, înduioşătoare, amuzantă, plină de imaginaţie şi tot n-aş caracteriza-o îndeajuns. Cred însă că mă voi opri la înduioşătoare pentru că e cel mai puternic sentiment pe care Oskar l-a trezit în mine. Apoi iubirea bunicii lui, povestea iubirii ei pentru bunicul lui e atât de emoţionantă încât oricum aş descrie-o eu, n-aş reda nici pe un sfert intensitatea. mai mult…

Când i-am povestit cuiva despre ce a făcut ea, mi s-a spus că Raiul a fost creat pentru oameni ca ea. Pentru că nu găsesc un compliment mai frumos ca ăsta, mi-am permis să-l preiau şi să i-l spun din toata inima Elei.

Ştiţi ce a făcut Ela? A făcut un lucru pe care nu mulţi dintre noi l-ar fi făcut. S-a gândit la oamenii cu dizabilităţi, oameni care se confruntă zi de zi cu refuzul societăţii, cu multe priviri aruncate făţiş sau pe furiş, şi le-a creat un loc unde orice defect al lor să nu conteze. Un site de matrimoniale pentru persoanele cu dizabilităţi. Primul site de acest gen din România. Din banii ei, din timpul ei, cu ajutorul altor oameni cu acelaşi suflet mare a pus pe picioare acest site care, din punctul meu de vedere este mai mult decât binevenit. Dar ştiţi părerea mea despre acest fel de site-uri de-aici. Dacă vreţi să cunoaşteţi povestea acestui proiect, Ela a scris-o pe blogul ei.

Întrebarea la care trebuie să răspund eu aici este: „Te-ai întâlni cu o persoană cu dizabilităţi?”. E greu să răspund la ea, e foarte greu. Atât de greu încât aproape că aş răspunde cu „nu ştiu” ca să scap mai repede de cugetat şi să închei postul cu conştiinţa împăcată că n-am zis nici „nu”, ca să nu par o nesimţită, şi nici „da”, că să par o martiră.

Aşadar, gândesc. Iată cum: la prima vedere o persoană invalidă sau cu un handicap fizic vizibil (picioare/mâini amputate) mi-ar inspira milă şi nimic mai mult, oricât de frumos ar fi respectivul. I-aş putea fi prietenă foarte bună însă la partea cu amorul aş ajunge destul de anevoios.
DAR (şi acest „dar” e mare ca majusculele lui), un bărbat cu o dizabilitate fizică m-ar cuceri destul de repede dacă n-ar da nici o importanţă handicapului, dacă ar excela într-un domeniu pe propriile-i puteri, dacă ar avea umor şi-ar şti să facă haz de necazul lui, dacă nu s-ar simţi cu nimic inferior oamenilor normali, dacă nu s-ar văicări şi dacă n-ar face pe victima. Pe scurt, dacă s-ar comporta ca un om normal pe care eu să-l admir din toate puterile. În cazul ăsta m-aş şi mărita cu el, nu mi-ar păsa că n-are mâini să mă ţină în braţe sau picioare să danseze la nuntă.

E delicat subiectul şi e uşor să vorbeşti dacă nu te afli în ipostaza unui om căreia ii e ruşine să iasă în public pentru că societatea îl consideră un ciudat. Eu una mă zgâiesc la aceşti oameni, nu pentru a râde de ei (Doamne fereşte!) ci pentru că sunt curioasă de povestea lor. Până n-o aflu, continui să ii compătimesc şi să mă împiedic de problema lor ca de o curiozitate; odată ce am aflat-o îi pot privi fără să îmi las atenţia distrasă de bastonul în care se sprijină sau de scaunul cu rotile pe care îl manevrează.

Aceasta întrebare a fost o leapşă. Mi-ar plăcea să ştiu cum vad problema: Gramo, Costina, iLL si fetele de pe lafeminin.info.

Nu simt de prea multe ori nevoia să scriu despre chestii tehnice, deşi câteodată mă mai interesează. Nu mă pun să dau sfaturi de link building sau despre SEO că se va trezi vreun deştept care să îmi demonstreze că nu ştiu destule. Şi ar avea dreptate, nu ştiu prea multe, dar ştiu mai multe decât internăucii care intra pe Google şi au impresia că e oracolul din Delphi.

Aşadar, folosesc un reader şi vreo 2-3-4 site-uri de statistici că-s curioasă de mor. Cu toate astea, mai  sunt informaţii de care am nevoie, pe care aş vrea să le ştiu şi îmi scăpă pentru că serviciile nu sunt complete.

Din când în când mă distrez cu Google Analytics, dar nu mă prea încânta, în schimb Google Webmaster tools îmi oferă ce nici un alt site nu poate: toate cele 34 635 de linkuri (sunt chiar toate linkurile spre blog, şi cele din comentarii cu rel no follow, şi cele cu do follow, linkuri din blogrolluri etc, aţi prins voi ideea). Codul se poate instala pe orice fel de blog, nu contează dacă e pe domeniu cumpărat său pe platformă gratuită.

Apoi, statcounter.com e cel mai la îndemână care mă înştiinţează asupra lucrurilor pe care aş vrea să le ştiu zilnic: cine de unde vine, paginile populare, cel mai bun referrer, nebuniile de keyworduri care aduc de pe net o mulţime de zăbăuci (obsedaţi de dezvirginare mainly).

Trafic.ro nu mă mai interesează deloc, cred că o să şi renunţ la el că n-am mai întrat să verific cred că de vreo luna.

Who’s mong us e interesant pentru că arată în timp real câţi vizitatori sunt pe site şi se umfla inima cu tot cu vena cavă în mine când vad că sunt mai mulţi de 2-3.

Zelistul are rolul de a-mi flata egoul, de a mă purta pe culmile încântării şi dezamăgirii şi deşi nu-mi plac mie anumite chestii la el, e bine să fie acolo

În afara de astea, foloseam Technorati că să aflu noile linkuri spre blog, nu din vanitate ci pentru că s-au întâmplat cazuri când s-au scris replici la anumite posturi şi habar n-am avut pentru că n-a dat nimeni click pe ele şi counterele mele nu le-au băgat în seama. Technorati însă îşi face de cap şi de câteva săptămâni se întâmplă filme de groază pe la ei. Google blogsearch e leneş şi nu indexează cu viteza pe care mi-aş dori-o eu, aşa că… frumuşel de tot m-am pus să caut pe Google: related:technorati.com şi am dat de superbul, mirificul şi neasemuitul icerocket.com care mi-a făcut viaţa de bloggeriţă mult mai frumoasă. Structurat pe zile ai toate linkurile spre blogul tău, şi alea de pe care nu-ţi vin vizitatori. Mi s-a întâmplat să găsesc 6 linkuri despre care habar n-aveam şi tare rău mi-a părut că n-am întrat pe blogurile cu pricina mai din timp, său cel puţin la momentul în care linkul a văzut lumina zilei.

Dacă nu ştiaţi unele din informaţiile astea, mă bucur să vă ajut, dacă le ştiaţi, asta e… învăţ şi eu din mers.

Ca sa incheiem odata cu situatia neplacuta care s-a creat, declar acest subiect inchis pe blogul meu. Am raspuns comentariilor, am dat ultimele explicatii si discutiile aici sunt inchise. Daca mai aveti ceva sa-mi comunicati legat de acest subiect, va rog folositi-va de mailul de la contact sau de numarul meu de telefon. Nu-mi plac scandalurile si speram sa mai dureze mult pana sa fiu implicata intr-unul. Acum ca s-a intamplat, mi-am spus parerea vis-a-vis de ce s-a spus despre mine, sau mai bine zis, despre cum s-a spus. Unele lucruri se vor schimba, altele vor ramane la fel. Unii vor fi bucurosi altii vor fi enervati. Asta e, se pare ca asa trebuie sa mearga lucrurile (vorba lui Vonnegut).
Mi s-a spus sa sterg postul. Ma mai gandesc daca il fac privat sau nu, dar de sters chiar nu-l voi sterge. As vrea sa va ganditi cum v-ati fi simtit si cum ati fi reactionat daca ati fi fost in locul meu. Cred ca nu v-ati fi privat de dreptul la replica. De ce mi-o cereti mie?
Sa clarific un aspect, care se pare ca n-a reiesit din celalalt post: nu m-am referit la toti bloggerii timisoreni, doar la personajul principal. Blogosfera incepe sa putrezeasca din cauza ca ea nu se va opri aici. Mai urmati multi la rand daca stati in preajma ei.
Sa aveti o zi bestiala!

La leapşa aia cu cărţile era o întrebare: „De care personaj (masculin) te-ai amorezat?” sau ceva de genul… Nu mi se întâmplă prea des să visez la vreun personaj din carte, în schimb mi-am dat seama că sunt foarte atenta la doamnele şi domnişoarele care populează lumea literară. Poate şi pentru că li se acordă mai multă atenţie, mai multe descrieri, mai multe însuşiri… Astfel că pe baza cărţilor pe care le-am citit eu până acum (şi nu a ecranizărilor lor) am alcătuit un top al femeilor care în imaginaţia mea au fost cele mai sexy, cele mai frumoase şi în locul cărora mi-ar fi plăcut câteodată să fiu. Normal că topul e puţin deplasat, pentru că pe lângă faptul că frumuseţea şi sexoşenia sunt greu de bătut în cuie, mai adăugam şi imaginaţia care la fiecare funcţionează altfel.
Vreau să subliniez că pentru mine, asta e ordinea, în momentul de faţă.

10. Esmeralda – Notre Dame de Paris – ţiganca dansatoare e destul de exotică pentru a face parte din lista asta. Ochi verzi şi parul negru, câteodată e suficient dacă o femeie le are.

9. Daisy – Marele Gatsby – atât de superficială şi de frivolă cum era, Daisy ştia să fie sexy, să mizeze pe atuurile ei feminine şi să îl facă pe Gatsby să ia asupra lui o crimă pe care ea o comisese. Unde mai pui că era atât de îndrăgostit de ea, încât nu ii vedea nici un defect, deşi era plină de ele.

8. Dna T. – Patul lui Procust – întotdeauna o să am în minte o doamnă ultra elegantă, rafinată şi serioasă, foarte aproape de imaginea unei înţepate. Însă poveştile şi cuvintele lui Fred Vasilescu despre ea o prezintă în cele mai seducătoare ipostaze. O să recitesc cartea doar pentru ea.

7. Catherine – La răscruce de vânturi – o iubire ca cea dintre ea şi Heathcliff e legendară. O femeie care poate trezi asemenea sentimente animalice şi brutale într-un bărbat nu poate să fie decât una incredibil de frumoasă.

6. Ellen Olenska – Vârsta inocenţei – amestecul de mister, frumuseţe şi o reputaţie „pătată” pune cel puţin câţiva bărbaţi pe gânduri. În carte mulţi au suspinat după ea, din păcate cel care avea inima ei, n-a ştiut să se bucure de ea.

5. Lizzy – Mândrie şi prejudecată – emancipată, frumoasă, mandră, sigură pe sine, educată… cum altfel ar fi putut să-l seducă pe Darcy? Dacă aş fi fost bărbat, una ca ea mi-ar fi plăcut să-mi zâmbească dimineaţa.

4. Anna Karenina – sincer, nu ştiu ce să zic despre ea, că la un moment dat devenise de-a dreptul paranoică, dar mi-o imaginez atât de frumoasă şi senzuală, încât le surclasează pe celelalte.

3. Holly Golightly – Mic dejun la Tiffany – aeriană, naivă şi călătoare, şi recunosc mult influenţată de Audrey Hepburn (deşi am zis că nu după criteriul asta am făcut topul), tipa asta e prototipul femeii sexy, singure, care-şi traieşte viaţa fără nici un obstacol.

2. Moartea – Intermitenţele morţii – ciudat, dar imaginaţia mea a luat-o razna când moartea s-a întrupat în femeie. Se zice că femeia e mâna diavolului, ei bine, Saramago a făcut-o pe tanti asta atât de nu ştiu cum să zic, diavolesc de sexy, încât nu ii găsesc nici o corespondenta în viaţa actoricească sau muzicală.

1. Margareta – Maestrul şi Margareta – într-un final am deliberat. După ce am întors topul ăsta cu susul în jos, după ce am renunţat la Lolita, Otilia, Madame de Tourvel şi Cecile din Buna dimineaţa, tristeţe, am hotărât că Margareta merita coroniţa. Cred că nici o alta „personajă” nu mi s-a părut atât de incredibil de sexy cum a fost ea când zbura goală pe deasupra Rusiei. O imagine de vis.

Nu ştiu cât se pliază topul meu pe gusturile voastre, da’ mi-ar plăcea mult de tot să îmi spuneţi şi voi măcar un top 3 al celor mai sexy personaje feminine din literatura universală sau românească.

Va povesteam zilele trecute ce beneficii mi-a adus blogul asta. Cu cartile, cu prietenii, cu banii, etc. Ce nu mi-am imaginat vreodata ca o sa imi aduca e un pachet de proceduri la un salon de remodelare corporala. Desigur ca stiam de existenta lor, am auzit chiar si de masaj anticelulitic, de relaxare sau facial, chiar si de electrostimulare. Mai stiam de nu stiu ce impachetari cu ciocolata sau cu tot felul de alte substante si daca ma chinui imi mai amintesc si de tratamentele cu parafina sau cele cu argila. Cam in jurul acestor „cunostinte” se invartea toata cultura mea despre infrumusetare, pentru ca in viata mea n-am pus piciorul intr-un loc unde se intamplau lucrurile astea. Pana cand, intr-un final, am ajuns intr-un salon unde am fost supusa la tot felul de „torturi” (cu accent pe u).

O iau cu incetisorul ca nu-i nici o graba, am multe de povestit.
Asadar, am fost contactata pentru a face o reclama pe blog unui salon de remodelare corporala din Timisoara. Bun, zic, nu-i mare chestie : ma duc, vad, vorbesc cu oamenii de pe acolo si gata, prezint treburile la modul general. Eeee, dar socoteala de la salonul de remodelare nu se protriveste cu cea de pe drum, asa ca pentru a scrie in cunostinta de cauza trebuia sa ma supun procedurilor. Noroc cu oferta ca altfel habar n-aveam ce, cat si cum doare.

Ajung, deci la salonul cu pricina, care, foarte important, se numeste Chic Shape si e situat pe Str. Mihai Viteazu la numarul 28, vorbesc cu Ramona, imi povesteste in mare despre ce se intampla acolo, imi arata salonul, imi prezinta fetele si, nici una nici doua, vrea sa ma si evalueze. Hm… Adica cum si adica de ce ? Pai, din cauza ca pentru un tratament de remodelare corporala se tine seama de mai multe chestii : daca ai anumite boli, daca fumezi, ce fel de job ai, daca iei medicamente, daca da, de care, daca manci regulat, etc, etc. Nu te poti supune oricaror proceduri daca nu esti cu toate in regula. Asadar nu te duci acolo, le spui ca vrei 10 sedinte de masaj anticelulitic daca ai vinisoare sparte pe picioare ca numai bine n-o sa-ti faca. Partea cea mai faina e ca dupa evaluare ti se recomanda un pachet personalizat, alcatuit din mai multe proceduri.

In urma testarii celulitei mele s-a constatat ca pe o scara de la 1 la 4, eu am 3. ( Si pe deasupra e si foarte compacta, deci trebuie muncit destul ca sa o dau jos. Si nu numai cu procedurile de la salon ci si la capitolele mancare si sport. :-s Apoi mi s-a mai facut un test in urma caruia am aflat ca am masa grasa mai multa decat ar trebui la inaltimea si greutatea mea. Adica sufar de obezitate de gradul 1. Da, da, nu radeti ca se poate, chiar daca nu va par asa umflatica.
Bun, dupa ce aflam toate chestiile astea mi se face pachetul : 4 sedinte de masaj anticelulitic, 4 de electrostimulare, 2 de vaccum si 1 de tunel. Hihi, hai sa vedem cum e.

Masaj anticelulitic
Hihi, pe naiba. Doare. Pentru ca asa cum a zis Angi, coapsele si pulpele sunt cimitirul tuturor shawormelor si maionezelor si crispy strips-urilor si cartofilor prajiti si al ciocolatei si al tuturor tampeniilor pe care le manc. Si daca n-am putut sa ma abtin, acum sa tac din gura pentru ca celulele alea trebuie topite si eliminate. Am fost doar la o sedinta si ma mai asteapta 3. ( Da’ cine o sa fie faina, dup-aia ??

Tunel
Asta a fost ok. M-au dezbracat la fundu’ gol, m-au dat cu crema si m-au bagat la cuptor. La cam 70 de grade, sa transpir ca un porc. Pe langa ca elimini toxine si se topeste mai repede celulita, daca ai reumatism sau probleme cu ovarele, ai impuscat cativa iepuri deodata. E ca o sauna uscata.

Electrostimulare
Iii, asta mi-a placut cel mai mult. M-am dus cam ingrozita de gandul durerii sau ca o sa ma electrocuteze.  Nu stiam prea bine din ce cauza, da’ eram speriata bine. Cand colo numai vibratii, nici macar intepaturi, nici durere, nici piscaturi. Si nu, frecventa nu era mica pentru ca a zis Angi ca imi e de ajuns intensitatea la care erau. Si am mai aflat ca daca te electrostimulezi la intensitate mare, cat poti sa suporti, timp de o ora e echivalentul a 6 ore de sala. How about that ?

Deci, sa mergeti ca merita. Mai ales daca nu va place prea mult sa faceti sport, daca n-aveti timp sau daca vreti sa accelerati modelarea siluetei pana la vara. Eu mai am si vaccumul despre care nu v-am povesti inca, dar revin cu detalii si poate si poze in costum de baie.

Pentru că tot week-end-ul am cam vegetat şi pentru că începea să mă sâcâie ideea că nu prea am intrat nici pe blog (răspund diseară la comentarii), muza s-a decis să mă pedepsească părăsindu-mă la ananghie. Adică n-aveam nici o idee despre ce aş fi putut să vorbesc azi, nimic incitant, n-am avut chef de prelucrat poze, de făcut cercetări pentru posturi de genul celui cu câinii actori, aşa că subiectul cel mai la îndemâna sunt EU.
Nu cred că v-am povestit pana acum ce am făcut eu în vreun week-end, cel puţin nu v-am povestit despre unul întreg, aşa că… draga jurnalo-blogule, ascute-ţi urechile că mă aştern pe scris:

Vineri am fost cam varză. Adică toată oboseala de săptămâna trecută am resimţit-o cu vârf şi îndesat înainte să plec de la lucru şi a continuat şi acasă. N-a trecut imediat ce m-am văzut în stradă, cum se întâmpla de obicei, aşa că m-am tarat, la propriu, până acasă. Maşina mi-e off-dutty aşa că sunt pieton şi nu prea bucuroasă de asta. Dacă vreţi explicaţia pana la capăt, e pe tuşă pentru că mi-a expirat asigurarea şi până nu o înmatriculez pe numele meu mă voi deplasa pe doua picioare sau pe două roţi. Cu toată oboseala, vineri totuşi am ieşit. Cu o gaşcă de bloggeri, dar am preferat să nu mă gândesc la ei aşa pentru că numai despre blogging n-a fost seara aia. Am băut cam mult, am fumat cam mult, ceea ce a avut repercusiuni a doua zi. Restul e tăcere.

Sâmbătă deci, m-am trezit în aceeaşi poziţie în care m-am culcat cu o durere înfiorătoare de ceafă. Nu-i nimic, m-am întors pe burtă şi am dormitat în continuare, până pe la 9 fără 10. Pe la 10 am fost anunţată că rămân singură acasă până pe luni dimineaţa ceea ce m-a bucurat peste măsură pentru că era o zi perfectă de pierdut vremea în pat. Aşa credeam la ora aia. Mi-am pus nişte episoade din House să mă binedispun şi mai mult, am mâncat în pat şi viaţa era frumoasă trăită în pijama. Ei pe dracu’ ce să vezi? Cine vine să stea cu mine în pat? Mai bine zis la mine în cap? O migrenă. De-aia cu greaţă. O fi de la alcool, de la ţigări, că, deh, nu mai sunt obişnuită cu stilul asta de viaţă, o fi de la prea mult stat în pat? Nu ştiu, dar cert e că a venit şi acolo a rămas până duminică dimineaţa. Asta însă nu m-a împiedicat să mă uit la 13 episoade din House. Da. Am bătut recordul şi nu m-am ridicat din pat decât să fac nişte spaghete şi un sos. De mâncat am mâncat tot în pat. Iubi la lucru, eu singură cu migrena. Faaaaain. Mă vizitează Iubi pe la 8, mă anunţă că a văzut un şarpe negru la mine în faţa blocului şi astfel paranoia-i gata. Dacă îmi muşcă animalele când mă duc cu ele la plimbare? Dacă mă muşcă pe mine când ies pe-afară? Dacă întră în casă pe geamul de la baie în faţa căruia e un corcoduş? Dacă? Dacă? Dacă? Adevărul e că am început să vad şerpi peste tot prin casă. Şi nu-i distractiv deloc să vezi asta şi să te şi doară capul. Mă rog, Iubi a plecat şi eu am adormit şi am uitat.

Cum ziceam, duminică dimineaţa urma de migrena care îşi făcea bagajele m-a ridicat din pat şi m-a trimis să-mi fac o omletă. Dup-aia să mă spăl pe cap, să îmi fac unghiile şi să plec la schimb de cărţi. Acolo bucurie mare, am pus mâna pe Despre frumuseţe. De fapt, acuma nu ştiu dacă mă bucur la fel de mult ,că am văzut Must love dogs după sdc şi acolo se vorbeşte mult despre Doctor Jivago şi cum am cartea, mă mâncă undeva să o citesc. Chiar dacă are în jur de 600+ pagini.

Na, asta fu, nu-i aşa că fu fain? :lol:
Voi cum va lăudaţi?

Cu câteva zile în urmă, vorbeam pe messenger cu un băiat nou în blogosferă şi venise vorba despre blogurile pe care el le citeşte şi la care comentează. Spunea că multe nu-i plac, că alea de fete îl lasă rece, că „ăi mari” nu or să-l bage niciodată în seamă etc, aşa că m-am gândit eu să fac pe îndrumătoarea pentru el şi să ii recomand câteva bloguri masculine pe care eu le citesc. Deschid pagina de blogroll (că pe moment nu-mi venea nimic în cap) şi ce să vezi… la capitolul masculin cam bate vântul… 11 M vs. 29 F. :-s Uuups. Nu m-am gândit niciodată că aşa stau treburile pentru că citesc mult mai multe bloguri masculine decât sunt acolo. Cred că e şi din cauză că nu prea intru pe pagina de blogroll că mă folosesc de reader şi de linkurile de pe alte bloguri.
În speranţa de a-l ajuta totuşi pe băiat, dau o raită printre comentarii… acolo iarăşi, câţiva masculi răsfiraţi.  Hm… Ştiu că blogurile feminine nu prea sunt pe gustul bărbaţilor, că ce scriem noi ii cheesy şi lame şi siropos sau mai ştiu eu cum… da’ ştiu din surse sigure că, chiar dacă băieţii nu comentează, există câţiva acolo care mă citesc. Probabil n-or să comenteze nici măcar acuma, să îmi confirme existenţa lor, da’ poate ii păcălesc cu poll-ul ăsta. Hai că asta nu e greu, nu? Sunt curioasă, ce? :p