A fost si intalnirea bloggerilor cu numarul 13. Ghinion au avut doar cei care au pierdut la cuie si la darts, eu sigur nu. Am castigat de vreo 3 ori la darts, nu m-am bagat la batut cuie, deci ma pot considera o castigatoare.

Pentru cei care se intreaba si nu stiu inca a cui a fost ideea cu party colorat, aflati ca eu am fost capul rautatilor. Insa daca vreti sa injurati pe cineva pentru culoare, atunci dati vina pe Dan. Noa, eu n-am avut nimic de obiectat, va dati seama.

In binecunoscutul Irish Pub ne-am strans iarasi o manuta mai mare de oameni, sa ne celebram pentru a 13-a oara. Si fu fain, am ras, am mai povestit, am socializat, am aflat chestii noi de la oameni noi, am facut poze. Eu nu prea multe ca eram preocupata cu sagetile. De pe deja celebrul Zălist, o sa iau linkurile sa vad si eu care cine era, ca a venit multa lume noua la noi in batatura.

Si dup-aia inchei subit ca nu prea am chef de scris. Nu stiu ce s-a intamplat cu mine, da’ in ultimul timp mi s-o cam luat pofta de a scrie pe blog. Sper ca e doar o faza si ca o sa ma intorc cu drag la voi. Sau poate e din cauza multor c*caturi pe care le-am citit prin blogosfera in ultimul timp. Pardon my French.

Dan, Oana, Dojo (ha, ca nu mi-ai zgariat masina ), Mircea Popescu, Lucian, Adelina, Horica, Adi, Petre, Alexandra Martin (mai zic o data: tare interesant a fost ce mi-ai povestit), Doru, Cristi, Tibi, Mircea (?), Ovi (da, e tot superb!), Nebuloasa (io zic sa nu mai lucri atata), Richie, Ovidiu U, Razvan (tot nu te-am intrebat: special pentru intalnire te vopsisi?), Dora, Ligia (?), Nuzzu (milioane si catralioane de scuze ca te-am uitat pe-afara), Cezar (redirect tomatacuscufita.com), Bloodie (merci de caramea), Tudor (vinde ceva Canon si un Olympus), Costel, Catalin, Cami (nonconformista, a pus coada verde unei rosii gigantice), Seicean, Hatchet88, Alice, Dani, Bloo, Roxid, Rob si in trecere Radu. Daca am uitat pe careva, va semnati in comenturi si revin la lista.

Autor: Pascal Bruckner
Nationalitate: francez
Titlu original: Le divin enfant
Anul aparitiei: 1992
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 8/10
Alte recenzii de acelasi autor: Luni de fiere

E prima carte pe care am citit-o datorita pasajelor de pe cuvintele din carti. Desi la Schimb de carti, cei care au citit-o au vorbit amuzati de ea, nu prea m-a atras, dar m-am lasat convinsa si am adus-o acasa cu mine. Era lectura ideala pentru un drum pana la Budapesta si inapoi.

Povestea copilului care refuza sa se nasca e usor asemanatoare cu filmul Look who’s talking, dar ar fi injust sa ne rezumam la comparatia asta pentru a vorbi despre carte. Pentru ca Louis, copilul ce se opune parasirii uterului, e sortit sa devina primul copil-enciclopedie inca din ipostaza fatului. Mama lui, insarcinata atat cu el cat si cu sora lui geamana, Celine, isi doreste niste copii care sa ii intreaca in inteligenta pe toti invatatii istoriei. Astfel, ea purcede la furnizarea informatiei catre cei doi embrioni, pana cand intr-o zi acestia, prinzand glas, cer mai mult si mai mult.

Cand sorocul se apropie, Louis e deja hotarat sa nu se nasca, pentru ca pe langa tot felul de lucrari academice, opere din toate domeniile, muzica din toate timpurile si dictionare din toate limbile, acesta mai citeste si ziarele vremurilor actuale. Afland despre natura lumii reale, despre catastrofe si alte lucuri neplacute ale vietii cotidiene, decide sa ramana in burta mamei sale, chiar amenintand-o pe aceasta ca daca nu ii permite sa locuiasca in ea, o omoara.

Timp de cinci ani cat traieste in pantecul mamei, Copilul Divin ajunge un mic dictator, ce are puterea sa subjuge o lume intreaga doar pentru ca stapaneste o mare cantitate de informatii si cultura sa generala se ridica undeva la miliarde de pagini citite. Ceea ce il intereseaza pe el e sa distruga lumea, pentru ca daca Dumnezeu a creat-o cu un cuvant, el vrea sa o distruga cu altul. Principalul lui dusman e insusi Dumnezeu cu care chiar are o discutie si cuteaza sa il sfideze afirmand ca el s-a creat singur.

La inceput aveam impresia ca ma uit la niste desene animate, datorita neverosimilitatii intamplarilor, gesturilor si dialogurilor (mai ales datorita momentului in care Louis isi samponeaza si isi piaptana singurul fir de par, in interiorul mamei sale). Dar am inteles ca exagerarea tuturor lucrurilor nu e decat o satira pentru vesnica incercare a oamenilor de a stapani atotcunoasterea. Gandindu-ne la Adam si Eva, exact acesta a fost si motivul pentru care au vrut sa manance din fructul pomului interzis.

Pedeapsa pe care Dumnezeu o are pentru el nu e izgonirea din Rai, ci o femeie. O femeie care il transforma si il face sa renunte la dorinta de a cunoaste tot. Micutul, asemeni lui Antoine*, isi doreste sa faca parte din randul oamenilor normali si recurge la televiziune, jocuri video si reviste de scandal. Ajunge sa considere stiinta un blestem.

Am avut tendinta de a desconsidera romanul, de a-l cataloga „doar amuzant”, dar as fi facut o greseala pentru ca e mult mai mult decat atat. Subintelesurile pe care le ascunde fac din Copilul Divin o carte de nota mare.

_____________________________________________________________________

* M-am hotarat sa devin prost

Singura tara in care am stat mai mult, decat in alta in afara de Romania, a fost Germania. Si oricum „am stat” e putin prea mult spus tinand cont ca am locuit doar o luna la verisoara mea din Freiburg. A fost una dintre cele mai frumoase si imbogatitoare vacante de care intotdeauna imi aduc aminte cu nostalgie.

In vara lui 2004, dupa o despartire dureroasa, m-am refugiat intr-un orasel la cativa kilometri de poalele muntilor Padurea Neagra, in speranta ca departarea si noutatea imi vor sterge golul din mine. Nici nu banuiam cand am ajuns acolo cat de bine avea sa functioneze acest pansament. Nu era prima data cand vizitam Germania, mai fusesem de inca 2 ori pana atunci, insa parca de fiecare data eram prea mica pentru a gusta din ea. 21 de ani insa era peste varsta legala pentru orice nebunie pe care aveam chef sa o incerc. Am incercat wiskey cola, cam vreo 3 pahare in fiecare joi cand mergeam pe gratis la disco, am reusit sa ma ametesc cu Sangria, n-am flirtat cu nimeni ca inca imi oblojeam inimioara sfartecata si n-am facut alte prostii de care mi-ar fi putut parea rau.

Pentru a grabi un pic lucrurile si pentru a ajunge la subiect (hehe, da, inca n-am ajuns) o sa va povestesc de prietenii verisoarei mele care erau: Holger si Mathias – nemţi get beget, Christopher – francez si Daniela – italianca. Trupa asta m-a facut sa ma simt nu ca acasa ci ca la internat, ca in camin, ca acolo unde te duci sa uiti de familie si toata viata ta sa fie o lipsa totala de griji. Si asa a fost. Am trait o luna parca viata altcuiva. Tot ce mi se intampla gustam la maxim si savuram fiecare clipa, fiecare cuvant in toate limbile pe care le vorbeam cu ei, in fiecare seara cand faceam altceva decat in seara precedenta. Pentru ca daca n-ar fi fost ei, vacanta mea n-ar fi fost asa usoara.

Barbie era curioasa sa afle parerea mea despre nemti. Avand in vedere ca din grupul vesel doar Holger si Mathias erau pursange, o sa va povestesc mai mult despre ei. Baietii astia doi habar n-aveau de engleza, in schimb mureau de nerabdare sa ne conversam pe germana. Ca am facut eu greseala sa-mi dezleg limba intr-o seara dupa prea mult wiskey cola si am inceput sa turui pe germana că si vara-mea a ramas impresionata. Am ramas si eu, e drept. Habar n-aveam ca stiu atata germana. Insa figura nu s-a mai repetat in nici o alta seara. Asa ca ne conversam prin intermediul verisoarei mele. S-au dat peste cap pentru a-mi face vacanta frumoasa, desi nu m-au mai vazut in viata lor, si-au pus masinile la dispozitie pentru orice excursie in afara orasului si nu puteam sa plecam acasa pana nu picam de somn. Nemtii stiu sa se distreze si stiu sa fie mai calzi decat am crezut eu. Chiar in vacanta aia vorbeam cu matusa mea si ii spuneam ca n-as vrea sa traiesc intr-o tara „rece” ca Germania pentru ca nu s-ar potrivi cu caracterul meu. Insa cum am ajuns acasa mi-am schimbat parerea. Germania nu e rece, pur si simplu oamenii tin la intimitatea lor si stiu sa respecte lucrul asta la altii.

Sper ca m-am achitat cu bine de leapsa asta si o provoc pe Denisa sa ne vorbeasca despre parizieni, pe Lollitta despre italieni si poate Silvia vrea sa ne povesteasca despre nemtii din Dusseldorf.
Ah, si ca sa vedeti cat de draguti au fost protagonistii povestii mele, ia uitati ce tablou mi-au facut. ) Nu le bagati in seama engleza, v-am spus ca habar n-aveau.

Am perioade cand ma uit la cat de multe filme pot si am alte perioade cand trec luni bune si nu vad nimic in afara de seriale. Am observat ca iarna e un anotimp propice vizionarilor si movie session-urilor. Si bineinteles convalescenta si tintuirea la pat iarasi sunt bune pentru vegetat si privit. Un alt moment bun ar fi si calcatul hainelor, da’ cum nu mai am timp de asa ceva, nu constituie un prilej bun. Apropos de asta, imi aduc aminte de Charlie and the Chocolate Factory si de The Shawshank Redemption pe care le-am vazut in timpul partidelor de calcat. Ce vremuri… ii e dor mamei mele de ele. Ma mai uitam la filme si cand imi faceam toaleta capilara: uscatul si intinsul parului erau niste procese ce acopereau cu brio durata unui film, asa ca faceam doua lucruri deodata. Acum nu-mi mai intind parul si ma usuc in baie in 15 min, deci nici macar un episod din Grey’s nu pot sa vad.

Cum in ultimul timp am vazut cel putin 4 filme de care imi amintesc (Blindness, Bolt, The Curious Case of Benjamin Button si Slumdog Millionaire), mi-am facut o lista cu ce urmeaza sa vad: Australia, Changeling, Gran Torino, Revolutionary Road si mai vad eu pe parcurs. Una din rezolutiile nescrise pentru 2009 implica vizionarea unui film pe saptamana, deci am timp.

Si ca sa am de unde sa ma inspir cand raman in pana de idei, iacata lista de bloguri cinefile cu sfaturi si sugestii. Ordinea este absolut intamplatoare si va rog sa cotizati cu exemple daca mai stiti astfel de bloguri, sa tinem o evidenta:

Marele Ecran – al doilea blog al lui Richie, pentru care il felicit si sper sa ajunga sa initieze si el o intalnire pentru cinefili, ca daca fiecare pasiune are o intalnire lunara, filmul de ce ar fi mai prejos.

MovieAddicted – de unde am aflat de Benji Button prima oara si de The Reader pe care il astept

Jovi – l-am descoperit datorita cartilor, da’ e asa frumos sa impletesti filmul cu cartea… poate iesi o ecranizare misto.

Moonlightblues – la fel, impleteste cartile cu filmul si cu muzica, o adevarata colectie culturala

Mignight Insomniacs – blogul nou al Tsigarii. S-a reprofilat, da’ n-are bai ca ne place.

Despre filme – ar fi trebui sa fiu mai constiincioasa, da’ nici Nuzzu nu s-a omorat cu scrisul…

Si cam atat am descoperit eu, dar va rog nu va zgarciti, aruncati cu linkuri, faceti publicitate. E voie. Normal ca aproape pe fiecare blog gasim o recenzie la vreun film, da’ aici ne referim la bloguri de nisa.
Si nu in ultimul rand, sa nu uitam de TV blog un site unde gasesti ce nici cu mintea nu gandesti despre seriale. Eu n-am timp sa-l rasfoiesc prea des, da’ stiu ca daca ma intere ceva acolo poate gasesc.

Later edit:

Blogul lui Alex despre filme

Blogul lui Bogdan desper filme

The Playlist

I see films ( so you don’t have to)

Am pandit-o si am asteptat sa mi-o arunce cineva. Acuma dau din coada si sar in sus ca un catel inainte sa iasa la plimbare. Nu stiu de ce ma bucur asa de leapsa asta, da’ adevarul e ca unele probleme chiar nu mi le ridic si se mai nazare un inteligent care sa le transforme in lepse si pot si eu sa stau pe ganduri. Ca pe scaune m-am saturat sa stau.
Asa caaaaa, cea careia i se facuse mila de scufita mea e tocmai papusa.

Ce-as face daca nu mi-ar fi frica?

Pai in primul si in primul rand, daca nu mi-ar fi frica de intuneric as face multe chestii, printre care sa bag masina in garaj cand vin noaptea din oras. In fata garajului e multa vegetatie care impiedica lumina sa patrunda pana in imprejurimi sa ma asigure pe mine ca nu sare nici un violator din tufisuri, nici un betivan care sa fie mai prietenos decat trebuie. Deci de intuneric mi-e cel mai frica… chiar ma gandeam inainte sa citesc Eseu despre orbire ca eu daca as orbi, as innebuni de frica. Nu ca nu vad, ci cat de frica mi-ar fi de bezna.

Moving on… daca nu mi-ar fi frica, as iesi cu cateii la plimbare fara foarfeca in buzunar. Da. Ca de cand cu intamplarea nefericita, nu mai indraznesc sa ies cu ei fara arme albe.

Dup-aia…, daca nu mi-ar fi frica de singuratate, in viitorul foarte indepartat m-as muta singura. Nu izolarea aia impusa de oameni, ca nu raman eu fara companie de iesit la un suc si de ras la un film, ci singuratatea aia care se asterne cand nu mai e nici un corp viu cu tine in camera. Cand incepi sa vezi draci pe dupa dulapuri si maini iesind de sub pat, sau usi deschizandu-se singure, etc, ati prins voi ideea.

Din categoria „sa batem campii ca poate nu-i doare”, daca nu mi-ar fi frica:
•    si daca as fi milionara mi-as cumpara un leu sau un tigru pe post de animal de casa,
•    m-as imprieteni cu o iguana,
•    as dormi cu niste ursi – ca tot suntem tizi,
•    m-as plimba singura prin padure noaptea (n-as avea nici un motiv sa ma plimb, da’ daca tot nu mi-ar fi frica, why waste the occasion),
•    and so on and so forth…

Constat ca nu imi e frica de multe lucruri. Sau cel putin nu imi vin acuma in minte. Nu-i bai ca e vreme oricand de un later edit.
S-ar putea ca toata suflarea blogosferica sa fi facut leapsa asta, da’ ma incumet si o bat pe umar pe nebuloasa, apoi pe Ruxxandra (care are o poveste pe care ar trebui sa o cunoasca cat mai multi), pe Razvan si pe Dan Pop.

Mie cand imi vine sa cuget, cuget. Si stand eu asa proptita intr-un gand ca intr-un baston, m-am decis sa ii pun gandului blogul la dispozitie sa se exprime liber. Ca de mult tot colcaie prin santurile de pe creierul meu si poate daca-l eliberez ma simt si eu cu inima impacata. Gandul asta zice asa:

„Eu vreau sa scriu. (eu adica subsemnata). Sa scriu despre lucruri care-mi plac, sa ma documentez, sa ma chinui sa concep un text si sa public undeva textul asta ca sa il citeasca si mai multa lume. Adica, pe sleau, vreau sa fiu colaboratoare la o publicatie online sau la un ziar sau la o fituica de-asta gratuita. Vreau sa fiu platita sa scriu.”

Asta e unul dintre visele mele si am increderea ca m-as achita cu bine de indatoriri daca mi s-ar oferi ocazia. Cu singura conditie sa nu trebuiasca sa scriu despre politica, moda, stiri, sport sau masini. Ca nu ma pricep si as fi un dezastru total. Asta e una dintre dorintele mele si pentru ca multi ma indeamna sa fac ceva in privinta asta, uite ca am facut. Imi ofer serviciile cui are nevoie de ele.
Uf, am indraznit, acum sunt curioasa ce urmeaza. Care sunt sansele sa mi se indeplineasca dorinta asta?

Am vazut si eu azi-noapte The Curious Case of Benjamin Button. Faaaaaaain film, am stat pana la 3 fara ceva sa se termine, ca e destul de lung. Are vreo 2h 30. Sa va spun povestea pe scurt: Benjamin Button asta e un copil putin mai special. Adica se naste batran, cu toate bolile fizice aferente senectutii si pe masura ce creste, intinereste da’ bolile devin psihice. Evident ca ajunge sa se indragosteasca, o face de vreo 2 ori in viata, insa marea lui iubire ramane Daisy, o fetita pe care o intalneste la azilul de batrani in care copilareste el. Desi vietile lor se despart, destinul are grija sa ii aduca de multe ori impreuna. Daisy asta e interpretata de Cate Blanchett cand ajunge la varsta decenta pentru a se indragosti de fostul mosulica, acum un barbat atragator, ce o face sa ii spuna in fiecare noapte, desi el nu e cu ea, „Noapte buna, Benjamin”. De aici nu va mai povestesc ca stric farmecul filmului.

Dupa ce am stabilit ca filmul mi-a placut de numa’, am totusi cateva nedumeriri. Prima ar fi de ce Fitzgerald are o preferinta pentru numele Daisy? Ca filmul este o ecranizare a unei povestiri scrise de Fitzgerald, cu acelasi nume. Si in The Great Gatsby si aici, Daisy este EA, femeia caruia i se inchina sentimente si actiuni demne de o telenovela. Pe nevasta-sa o chema Zelda. Deci care-i faza?

A doua ar fi o chestie din afara filmului. Cum naiba poate Angelina Jolie sta linistita sa se uite la frumosu’ si chiparosu’ de barbatu’su si la diverse femei, cum se saruta de mama focului, cum se ating, cum se mangaie, cum se prefac ca fac dragoste? Cum poate? Eu cred ca as tampi. Da, da… o sa-mi povestiti de chestia cu actoria, apoi ca e totusi Angelina Jolie si ca nici un barbat n-ar indrazni sa o lase, ca un bun actor isi face doar meseria, ca si ea face la fel,  etc. Da’ sa nu uitam ca tot meseria si-o facea si cand a jucat cu ea in Mr. And Mrs. Smith. Na acuma, nu judec eu, pur si simplu cugetam azi noapte, ca Brad Pitt asta ii un fain, desi mult timp nu mi-a placut de el. Pentru varsta lui ii un hunk. Si ce noroc pe capetele lui Tilda Swinton si Cate Blanchett sa ajunga sa ii sarute gura aia la care viseaza un sfert de planeta. Se gandeau ele oare ca vor ajunge sa faca asta?

Mna… era tarziu si n-am vrut sa treaca momentul fara sa meditez. Si o inteleg pe Eva Longoria Parker cand a zis ca nu mai vrea sa isi sarute partenerul din Desperate Housewives pentru ca s-a maritat.

De cand am aflat de la Cartitzoi ca Soarele isi face de cap, nu mai am liniste. Ma framant intr-una si ma macina o suparare ce acum a explodat. Cum dom’le se poate asa ceva? Adica atatia ani de astrologie, atatea studii dedicate pentru a contura un profil pefect, atata mandrie ca apartin singurului obiect din zodiac pentru a ma trezi acum ca nu mai sunt Balanta ci FECIOARĂ?!?!?!? Aaaaahhhh! Nu! Asta nu accept nici batuta. Sa stea Soarele ala si de-a curmezisul, eu nu accept caracteristicile altei zodii. N-am eu nici o treaba cu Fecioarele, adica ne intelegem destul de bine, da’ eu Balanta m-am nascut, Balanta ma ingrop.

Deci fiti atenti aici, si dup-aia judecati voi daca ati putea renunţa la asa ceva, ca eu sigur nu:

„Nativul Balanta este sarmant, sociabil, bun diplomat; accepta compromisurile si poate fi indecis. Are nevoie de ceilalti pentru a se desfasura. Caracterul lui iubitor si armonios este controlat de ratiune. Este inimos, diplomat înnascut si stapâneste arta de a se purta cu ceilalti. Mentinerea echilibrului, ideea de “a trai si a-i lasa si pe ceilalti sa traiasca” sunt necesitati vitale. Este adaptabil, are bun gust si talent artistic. Iubeste culorile, tablourile, muzica si dansul si iese în evidenta datorita infatisarii placute. Rafinamentul erotic al nativului Balanta poate duce la viciu.(1) Balanta simbolizeaza masura, armonia si instabilitatea, echilibrul, justetea. Nativul este gentil, amabil, sociabil si are un talent innascut in a modera unele situatii conflictuale. Deviza sa este „timpul rezolva orice problema” si de aceea aluneca adesea peste cele neplacute, amanandu-le rezolvarea pentru mai tarziu, ori chiar pentru ultimul moment – in caz ca acestea nu au evoluat spre mai bine.“ (2)

Apoi:

„Vechi considerente astrologice afirma ca femeia Balanta este iubita ideala, ceea ce, din multe puncte de vedere, poate fi adevarat. Este facuta sa atraga aprecieri, complimente, declaratii, priviri, barbati, dragoste si, atunci când ea este mai terestra, chiar si bani. Îi plac relatiile la nebunie - viata ei nici nu ar avea sens în afara oamenilor – si, în anumite cazuri, mai ales casatoriile. Se casatoreste foarte usor, nu neaparat ca sa aiba un sot, cât ca sa aiba o “pereche”. Reprezentantele acestei zodii sunt in general cele mai frumoase doamne posibile iar barbatii cei mai interesanti din toata zodia. In general, au un dezvoltat simt al echilibrului si poseda un caracter care ii face arbitrii propriului destin.” (3)

Sau:

„Din cauza predispozitiile artistice, îi este greu sã accepte realitatea care nu i se prezintã prea roz. Va avea de suferit din cauza instabilitãtii sale, îndeosebi pe plan sentimental si financiar. Desi posedã o inteligentã nativã va fi acuzat ca fiind nestatornic. Schimbã frecvent partenerii si locurile de muncã, lãsând impresia cã nu se poate pune bazã pe ea. Instabilitatea emotionalã a Balantei o împiedicã sã realizeze cã a venit momentul sã ia o anume decizie si cã ar trebui sã o punã în aplicare si din aceastã cauzã va avea de suferit.“ (4)

Si cate si mai cate, ca acus nu ma mai suport. Unde mai pui ca ma domina Venus?
Acuma ca m-am usurat, decideti voi, nu sunt o fiinta care merita sa fie in zodia Balantei?

Cine zice ca banii nu aduc fericirea habar n-are ce vorbeste. Si mi-a trebuit mult sa admit asta, eu fiind o potrivnica a curentului „material girl” ce s-a manifestat si inca se manifesta si in ograda noastra. Inca e subreda hotararea mea si inca ma gandesc serios daca e definitiva sau nu, pentru ca am multe sanse sa ma razgandesc, mai ales ca pana acum am sustinut cat de sus si de galagios am putut ideea contrara primei propozitii. Le-am spus parintilor cu vocea inimii ca pentru mine banii nu conteaza, prietenilor ca nu-i invidiez pentru salariile mari pe care le au, rudelor ca le felicit pentru mostenirea care „i-a facut oameni”. Si le-as spune si azi acelasi lucru, dar eu n-am tot timpul bani si nu sunt fericita fara ei.

Lipsa lor ma priveaza de suflu, de viata, de energie. Pentru ca banii imi aduc bucuria de a vedea locuri noi, imi satisfac curiozitatile culinare, culturale, literare si vizuale. Banii sunt cei care imi tin spiritul in viata hranindu-l cu tot ceea ce-l incanta, potolindu-i setea de cunoastere, de intelegere, de incantare, de mirare. Imi pot aduce sanatate atunci cand merg la doctor si acesta nu vrea sa ma vada pana nu-i strecor un snop de bancnote in buzunar. Tot ei ma tin in viata pentru ca ii dau la schimb pe mancare, pe apa, pe produse de igiena, pe medicamente si pe tratamente. Cu bani imi permit sa fiu civilizata, sa dorm la caldura intr-un pat curat, sa am acces la informatie, sa ascult muzica ce-mi incanta urechile, sa ma imbrac decent si sa urmez niste studii pentru a ma diferentia de maimute. Datorita lor pot savura placerea de pe chipul oamenilor dragi cand le fac un cadou, cand le ofer o ciocolata sau ii scot la un ceai. Banii, in general, pot face multe lucruri bune, atunci cand inima ii gestioneaza, ii economiseste si apoi ii investeste in fericire.

Da’ daca totul e pe bani, ma intreb de ce substantivele abstracte nu se pot cumpara in stare pura? As cumpara cateva kilograme de fericire (pentru ca se stie ca fericirea e formata din momente scurte, si as vrea sa imi ajunga toata viata), apoi un bazin olimpic de sanatate pentru fiecare membru al familiei, o cisterna de libertate pentru cei nevinovati, un ocean de pace ca sa scalde toata populatia locuitoare pe Terra, un sac de sinceritate si cativa metri cubi de noroc, ca nu se stie niciodata. Unde mai pui ca mi-as face provizii de timp, apoi as da o avere pe iubirea unui cineva special.

Ma intreb, daca toate sunt de vanzare, eu de ce nu gasesc magazinul unde se vand toate astea ? As sta la coada nu conteaza cat. Pentru ca daca as pierde 7 zile de asteptat, mi-as cumpara niste timp… si-apoi somn, cred ca si un pic de sanatate, ca m-ar durea picioarele de la atata stat.
Pe toate mi le-as cumpara pentru ca banii ar avea puterea sa distruga raul.

_______________________________________________________________________

1. Acest post participa la un concurs pe hotcity. Daca va place, intrati pe link si printr-un comment puteti sa il votati. Aici m-as bucura daca mi-ati lasa impresiile voastre.

2. Tot pe hotcity, Ciresuta mi-a luat interviu, pentru care tare-i multumesc.

3. Apreciez tot ce face acest site pentru noi, drept pentru care:

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, un batran boier curtean, ce cauta in lumea larga soata pentru feciorul lui aflat in pragul insuratoarei. Frumos, voinic si cu viata in piept, flacaului nostru, Coadă Lungă, nu-i prea ardea sa se aseze la casa lui. Insa pentru a-i lumina zilele batranului sau tata, se invoi sa ii faca pe plac. La urma urmei, nu putea fi asa rau sa ai un trup cald langa tine cand te trezesti dimineata.

Într-o buna zi, pornira ei doi pe coclaurii împărăției si ajunseră la castelul Frumoasei Pudeliţe Adormite. Bătrânul se strădui sa-l înduplece pe zglobiul sau fiu sa intre la tânăra domnita, sa ii vorbească si sa-i șoptească vorbe dulci, dar îndărătnic, Coadă Lungă isi întoarse spatele și îl așteptă la poarta. Cu inima strânsă, tatăl ceru sa ii vorbească Frumoasei Pudeliţe.

Mandra, tanara refuza sa i se arate, dar auzind ca e vorba de maritis, se invoi indata sa il asculte pe mosneag.

Si asa cuvinte frumoase si placute ii spuse tatal despre feciorul lui, atat de mult il ridica in slavi, ca Frumoasa Pudeliţă cazu prada farmecelor celui pe care nu-l vazuse. Ceru indata: „Sa intre Coadă Lungă!”  Venind agale si fara prea multa pofta, Coadă Lungă isi facu aparitia in iatacul Pudelitei.

O privi in ochi, neinvatat cu bunele maniere, se uita oaches la ea si parca parca incerca o bucurie ca isi ascultase tatal. Asa micuta si fragila, cersea grija vajnicelor lui labe. Dupa ce ii dadu tarcoale de cateva ori, cuteza chiar sa se apropie de dansa, mirosindu-i blana cea frumos parfumata.

Si pana sa plece din iatacul ei, Frumoasa Pudeliţă era stapana inimii lui Coadă Lungă. Cu promisiunea ca peste sapte zile si sapte nopti, cei doi vor face nunta, batranul intinerit de veselie, isi conduse feciorul amorezat inapoi la ei acasa. Si Coadă Lungă, trăi cu sufletul la gura tot sorocul pana cand binecuvantatul ceas vazu lumina zilei. Si pornesc cei doi din nou spre castelul Frumoasei Pudeliţe, unde credeau ca vor gasi masa intinsa si mesenii asteptandu-i cu bucurie.

Batura-n poarta si asteptau sa li se deschida. Slujitorul le spuse ca Frumoasa Pudeliţă nu-i poate primi, caci in vizita la dansa se afla Flocosul Negru, spaima imparatiei. Auzind una ca asta, Coadă Lungă dadu iama in iatacul Pudeliţei si ramase tintuit locului de privelistea ce i se asternu in fata ochilor.

Un nor de negreala ii incetosa vederea si cu toata vitejia de care mai era in stare se apropie de Flocosul Negru.

Nestanjenit, acesta inainta cu treaba, fara sa tina seama de zbuciumul tinerei cateluse. Ba mai mult, oprindu-se pentru o clipa, marai ceva la urechea lui Coadă Lungă . Lucru care il intarata mai tare pe flacaul nostru.

Perpelindu-se de dragul Pudeliţei, Coadă Lungă era in stare de orice, pentru a o vedea pe aceasta scapata din labele negre ale micului Flocos. Nici una, nici doua, incaierarea se petrecu. Stapan pe frumoasa catea, Flocosul Negru marai amenintator la Coadă Lungă, pentru a-l face sa inteleaga ca el comanda de-acum inainte peste imparatie.

Apoi se incaierara din nou, caci Coadă Lungă nu se putea impaca cu gandul si dintr-o miscare il indeparta pe micul Negru de pudelita.  Schimbara locurile si maraind, Coadă Lungă se duse sa-i linga ranile iubitei lui, intinsa pe jos.

Odata primejdia trecuta, Flocosul Negru, infrant si cu mandria facuta franjuri, se indeparta lasandu-i pe cei doi sa se iubeasca in liniste.

Flacaul nostru ii jura Frumoasei Pudeliţe iubire vesnica si catelusi cu nemiluita. Chiar daca biata de ea nu respirase niciodata. Increderea in farmecele lui depasea orice limite si incarcat cu optimism incepu vietuirea alaturi de soata sa neinsufletita in castelul de la marginea cartierului.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa.
Intrucat stiu ca alti povestitori, detinatori de patrupede si miorlaitoare se pricep mai bine ca mine la depanat povesti, trimit o epistola catre Ama, sa ne incante cu peripetiile Printului Aldo sau ale Printesei Mara.