Ma bate gandul de multa vreme sa scriu un post despre anumite bloguri, insa uite ca tot am amanat pana i-a venit randul. Cateodata, imi place sa fac liste, topuri, statistici si asta pentru ca imi place sa clasez lucruririle. E una dintre obsesiile mele, daca va amintiti.

Asa ca, dupa ce am inventariat care e cea mai folosita tema pe blogspot (intre timp am mai descoperit multe bloguri care o folosesc), dupa ce am vazut care sunt blogurile rosii de pe la noi, m-am pus sa caut fructe si legume. Eu insami, fiind o leguma, m-am gandit sa adun in cos, alaturi de mine, alte trufandale blogosferice. N-am gasit prea multe, dar astept cu mare interes propunerile voastre, caracterizarile proprietarilor, asemanari si deosebiri intre om si leguma.

Vorbind despre „mine”, am citit intr-o carte ca „rosiile sunt neasemuite datorita echilibrului placut dintre continutul lor de zahar si aciditate, fiind astfel printre putinele fructe care se pot consuma sarate”, as putea zice ca e destul de adevarat. Ma caracterizeaza si dulceata si aciditatea.

Apoi, despre o ciupercutza, va spun ca o caracterizeaza umorul, buna dispozitie si inaltimea redusa.

Despre niste cirese, n-as sti prea multe sa va spun pentru ca inca nu le cunosc personal, insa pun ramasag ca daca ciresele din pomi ar putea vorbi, asemenea lor ar face-o. Sau poate ar depana amintiri din copilarie.

Avem o zmeura familista ce se hraneste cu cultura, merge la concerte, citeste si are un puiut despre care vorbeste des.

Citricele sunt reprezentate de o lamaie, pe care n-am avut ragazul sa o citesc indeajuns de des, dar sper ca timpul sa imi permita sa o cunosc mai bine sa va pot spune ceva despre ea. Daca eu nu pot, nu inseamna ca nici voi nu puteti, asa ca astept laude.

Mai avem o fata cu portocale, tot din categoria citrice, pe care la fel, n-am ajuns sa o cunosc nici macar prin scris, din simplul motiv ca doar recent i-am descoperit blogul.

Sa incheiem cu fructele, de pe un site de statistici (nu-mi aduc aminte daca era trafic.ro sau zelist) am descoperit o lebenitza, care e primul baiat ce foloseste un nume de fruct.

Un alt baiat, ardei de meserie, si-a transformat numele pentru a da un titlu blogului sau.

Pentru ca pumpkin e un nume de alint, dar in acelasi timp un fruct, domnisoara ce se ascunde in spatele lui e creatoare de bijuterii din fimo (daca nu ma insel).

Si ca sa punem capat acestui desfrau culinar, incheiem cu o salatsica.

Care mai aveti ceva de adaugat, poftiti de aduceti si sa purcedem la masa.

Nu vreau sa las gravitatea sa puna stapanire pe blog, nu vreau sa va incretiti fruntile de fiecare data cand intrati aici. A fost rau, a trecut, o sa mai vina rau si o sa treaca din nou. E timpul sa ne inveselim si oare ce pe lumea asta are darul de a ne curata sufletele, daca nu muzica? Dupa 5 zile petrecute doar in casa, dupa nopti nedormite, lacrimi si griji ce mi-au sfaramat stomacul, am ascultat azi muzica din nou. Si efectul ei a fost asemeni unui balsam de mult uitat, dar tamaduitor. Am nascocit un alt fel de joc, un alt fel de a face rost de melodii vesele si bune, ridicatoare de moral.

Cand vine vorba de titluri, cantatorii pe engleza nu sunt iesit din comun de originali, astfel ca imi dau mie posibilitatea sa va indemn a-mi spune cel putin 2 melodii cu acelasi titlu, cantate de formatii/cantareti diferiti. De exemplu, Run este:

• un titlu din discografia lui Amy McDonald
• a celor de la Snow Patrol
• mai canta si Leona Lewis o melodie intitulata asa
• si zice Google ca si Gnarls Barkley da alt sens acestui cuvant (inca n-am ascultat-o).

Sa nu faceti ca mine, adica nu va folositi de Google, ca sigur va descurcati si cu ce aveti pe comp.
Sa vedem!

Maaaare dreptate avea monsieur Sartre cand afirma asta. Am stat ceva timp sa ma gandesc cat de viabila e teoria, cum as putea sa o aplic sau sa o contrazic in viata de zi cu zi, si pana la urma i-am dat de cap. Mai bine zis, exemplele m-au convins ele singure, fara sa ma agit eu prea mult sa le demonstrez.
In traducere pentru toti cei ce urasc franceza, „L’enfer c’est l’autre” semnifica  „Iadul e celalalt”. Da, chiar el, cel care de multe ori sta langa noi, cel care ne priveste de la distanta, cel care trece pe langa noi, cel care printr-un singur gest sau act ne darama lumea.

(Acum cativa ani, cred ca vreo 2, in prima zi a unui an, m-am pus sa dezbat cu Iubi teorii religioase, idei si dogme, un fel de discutie mai culta, mai serioasa despre necunoscutele vietii pe pamant. Si abia atunci m-am gandit ca eu nu cred in Diavol, adica nu cred ca exista, cred doar ca nefericirea oamenilor, necazurile care li se intampla sunt o pedeapsa pe care Dumnezeu le-o aplica pentru oarecare abatere de la regula. Deci, pentru mine,  incornoratul ce invarte smoala in cazanul mare e doar o poveste de speriat copiii si de pacalit naivi. Eu nu cred ca Intunecimea sa exista, cum nu cred nici ca Iadul exista.
Am scris aceasta completare pentru a detalia mai bine ceea ce am inteles eu in ultimul timp din cugetarea lui Sartre.)

Insa ma insel. Iadul exista si il traieste fiecare dintre noi aici pe Pamant. Prin vinele fiecaruia dintre noi curge smoala Iadului si o purtam cum putem, unii cu remuscare, altii cu trufie.
Fiecare dintre noi il simte cand i se intampla ceva, cand durerea din suflet ii macina intestinele, cand agonia il poarta pe culmile insuportabilului, cand viata pare nedreapta si cand nimic nu mai are rost. Ala e iadul, cel in care ne ameninta religia ca vom arde. Ala e iadul cu care trebuie sa ne confruntam pentru ca e pedeapsa pentru ceva ce am facut, am gandit sau am spus. Altul poate nici n-are importanta, atata timp cat pe lumea asta e posibil sa il traiesti.

Ziceam ca si prin vinele noastre curge ardoarea ce ii perpeleste pe altii. Ganditi-va de cate ori n-ati fost voi Iadul pentru unii oameni. Cati ati facut sa sufere, cati ati umilit, cati ati batjocorit si pe cati v-ati razbunat? Ganditi-va la iubitele sau iubitii pe care i-ati parasit si la durerea prin care au trecut, ganditi-va la bucuria pe care ati resimtit-o cand ati contribuit la naruirea unui om care la randul lui poate vi-a facut rau. Eu stiu sigur ca cel putin pentru vreo 3 oameni am fost Iadul in persoana, pentru ca datorita mie fie au suferit, fie au cazut de unde erau, fie m-am bucurat de necazul lor.

Pentru ca asa suntem toti, pentru ca raul doarme in fiecare dintre noi, important e cat il alimentam cu somnifere si facem liniste sa nu il trezim. Nu zic ca toti suntem rai, condamnabili la moarte pentru rautatile cotidiene pe care le comitem, noi inca mai avem o scapare.
Dar adevaratii diavoli sunt cei care din a face rau scot o placere, cei care se gandesc tot timpul la cum sa procedeze pentru a cauza cat mai multa durere, panica, dezordine, tristete, moarte, cei care datorita lipsei de ratiune provoaca adevarate catastrofe sentimentale, care datorita nepasarii si arogantei au impresia ca nimeni nu e mai sus de ei.

Mai sus este cineva, mai jos insa, au reusit sa devina campioni.