Pun in practica un fel de post nou, un soi de reminder pentru a-mi aduce aminte de intamplarile de luna asta si sa folosesc la ceva pagina de Arhiva. Ia sa vedem :

Am povestit despre intalnirea a 10-a a bloggerilor timisoreni, care a iesit interesant, dar n-am participat la a 11-a.

Mi-am scris o parte din amintirile din copilarie, despre cum am castigat primii mei banuti (ep.1 si ep.2), apoi v-am vorbit despre lehamitea de a invata.

Listele au fost la loc de cinste, avem un top 13 ale albumelor favorite, un set de filme frantuzesti si o expozitie cu picioare de bloggerite.

Apoi, m-am ocupat si de partea culturala, am citit Crima si pedeapsa si Thais, deci ma duc la schimb de carti cu tema facuta.

Am dezbatut cu voi situatia site-urilor matrimoniale, am expus niste conditii pentru afacerile cu bloggeri, si am vazut halul in care au ajuns cei mai sexi barbati ai timpurilor trecute.

Intamplarile au culminat cu incidentul trist in care era sa imi pierd cateii, cu o stare depresiva si nopti nedormite.

Acum e mai bine, azi sunt Sfanta, am fost chiar si la vot, si ma pregatesc pentru celelalte surprize neplacute pe care mai are anul asta sa mi le ofere. Stiu ca poate mai mult, de-asta il si urasc.
Luna voastra cum a fost ?

Nu stiu de ce am amanat aceasta leapsa, insa uite ca momentul in care am ales sa o fac e destul de roditor pentru ca versurile pe care le-am gasit imi descriu cel mai bine starea. Pe scurt, Crinutza ma intreaba ce versuri ma descriu. Nu stiu daca in general sau la momentul vorbirii, dar pot sa va spun ca am ales melodia potrivita cu starea mea de acum. Care nu e generala, insa e cumplita si nici sa vreau nu pot sa fiu mai vesela. Nici macar pentru blog, nici macar de dragul lepsei. Crinutza, uite ce am ales, pentru ca à la fin des comptes sunt totusi o optimista :

The sun has left and forgotten me
It’s dark, I cannot see
Why does this rain pour down
I’m gonna drown
In a sea
Of deep confusion

Somebody told me, I don’t know who
Whenever you are sad and blue
And you’re feelin’ all alone and left behind
Just take a look inside and you will find

You gotta hold on, hold on through the night
Hang on, things will be all right
Even when it’s dark
And not a bit of sparkling
Sing-song sunshine from above
Spreading rays of sunny love

Just hang on, hang on to the vine
Stay on, soon you’ll be divine
If you start to cry, look up to the sky
Something’s coming up ahead
To turn your tears to dew instead

And so I hold on to his advice
When change is hard and not so nice
You listen to your heart the whole night through
Your sunny someday will come one day soon to you

Pink Martini – Hang On Little Tomato

Leapsa merge la Alice, Ovi, Did si Zoli ZzZ, poate ei sunt mai veseli.

Intodeauna m-am mirat ca n-am gasit nimic de scris despre ei pe blog. Aveam totusi atat de multe pozne, boacane si fetisoare de descris, dar parca n-am vrut sa le povestesc aici. Nu stiu de ce. Si am avut o presimtire ca atunci cand voi scrie un post in intregime dedicat lor, sau unuia dintre ei, va fi ceva de rau augur. Si uite ca asa e.

Aseara am trecut prin niste intamplari, emotii si sentimente, pe care cu mana pe inima va jur ca nu i le doresc nici celui mai aprig dusman. In 10 minute era sa raman fara amandoi cateii mei, era cat pe ce sa ii vad pe amandoi murind. N-am puterea sa scriu in detalii ce s-a intamplat, desi poate incercand sa sumarizez o sa imi iasa o poveste destul de lunga.

Am iesit cu amandoi la plimbarea obisnuita pe traseul obisnuit, cand, la intoarcere, de pe partea cealalta a strazii ne pandea un amstaff. A trecut strada, printre masini, provocandu-mi mila ca saracu’ era singur si putea sa il loveasca vreun sofer vitezoman. Cand colo, el direct la cainii mei venea. Mi-am dat seama instantaneu de ce urma sa se intample si m-am pornit pe urlat. In al doilea moment, Ricky, catelul meu cel mic era intre coltii neiertatori ai crudului animal. Ingrozita, urland asa cum nu am crezut ca pot sa urlu, il loveam cu pumnii si incercam sa imi salvez cainele. Tipetele mele au adunat multi oameni in jurul nostru care au inceput si ei sa dea cu picioarele in amstaff, au aruncat apa pe el,  l-au lovit cu umbrela, niste politisti ajunsi acolo nu stiu de unde i-au dat cu spray paralizant in ochi si NIMIC. Cainele meu era o carpa insangerata in gura lui pe care o tara si o trantea de asfalt, o scutura si o musca cu furie. Eram sigura ca mi-am vazut catelul murind cand acesta nu mai opunea rezistenta si cand labutele ii fluturau in toate directiile. In tot acest timp, Benny, celalat catel, scapat din lesa fugea pe sosea printre masini, nelasandu-se prins de cei care incercau sa il imobilizeze. Urlam si la ei sa mi-l prinda, urlam la politisti sa impuste cainele pana cand toata furia mi s-a canalizat in maini, am sarit calare pe amstaff si mi-am bagat in gura lui degetele scapandu-mi catelul. Cu o forta de care nu m-am crezut capabila am tinut dulaul pentru ca era pornit sa il urmareasca si pe celalat, dar niste oameni l-au legat cu un cablu. Ricky, catelul muscat fusese dus in baia micului magazin langa care se intamplase incidentul si Benny inca slaloma printre masini. Am fugit cu ultimele puteri pe care le mai aveam, sa incerc sa il salvez si pe el de sub rotile vreunei masini, pana cand am reusit sa il aduc acasa. Tot fugind m-am intors dupa Ricky si l-am dus la veterinar.

Ce sa va spun? Starea lui a fost grava, acum se simte mai bine, insa spaima si durerea pe care a suferit-o el, trauma prin care trec eu acum nu vi le pot descrie. In seara asta am iesit la plimbare cu Benny avand un cutit in buzunar. Mi-e frica sa adorm pentru ca filmul mi se deruleaza inca prin fata ochilor mintii.

Ma tot gandesc… ce s-ar fi intamplat daca mama mea era cea care ii plimba? Ce ar fi fost daca cel muscat ar fi fost Benny care are 11 ani si abia merge? Azi plangeam dupa toti 3 probabil. In toata chestia asta sunt si lucruri bune, eu intotdeauna le caut.

De maine incep demersurile la politie, pentru ca am aflat ca acel amstaff are un stapan care a aparut dupa ce am plecat eu. Am auzit chiar ca s-a incercat musamalizarea situatiei, insa nu cred ca are cu cine. Avand in vedere cati martori au fost acolo, gata oricand sa depuna marturie pentru mine, cred ca ii va fi cam greu sa scape basma curata.
Iubesc animalele mai presus de orice si stiu ca acel caine nu era asa din fire, ci ca asa a fost invatat de cretinul de stapan. Insa, va jur, nu stiu de ce as fi in stare daca m-as mai intalni cu el.

Sa-mi sara scufita de nerusinare. Am uitat cu desavarsire de postul asta. Atata l-am amanat in asteptare de alte poze incat aproape ca mailurile primite erau ingropate printre altele. Dar, totul s-a rezolvat pentru ca imi fac destul de des curatenie prin inbox. Asa ca fetelor, cele care mi-ati trimis piciorusele voastre, iata ce expozitie frumoasa a iesit.

Ines cu broscuta ei se relaxeaza pe iarba.

Read the rest of this entry &raquo

Now that is really cute. Am gasit un articol pe net care vorbeste despre comuniunea om-natura intr-un fel care mie imi place mult de tot.  Adica lasand la o parte jocurile de genul: “Spune-mi ce culoare iti place ca sa iti spun cine esti” sau  altele care ne caracterizeaza in functie de diverse preferinte sau trasaturi, cica si alegerea unui catel poate spune diverse despre noi. Acuma nu ma pun sa dezbat potentialul de adevar al acestei teorii, insa judecati si voi, stapani de patrupede latratoare daca ce  zic cercetatorii e catusi de putin adevarat. Daca ne luam dupa Colombo, Fatman sau Bonetti, cateii de care erau insotiti chiar le completau personalitatile.

Cat despre ce se spune de pudeli, io ma declar satisfacuta si de acord cu verdictul. Astia doi n-or fi ei cei mai pedanti si destepti caini de pe lume, nici macar cei mai fancy sau posh, ca unde ii balta mai mare acolo le place si lor sa se balaceasca. Asa ca… “runway model” nu prea, dar oglindirea stapanei in ideea de pudel, sa zicem ca imi gadila orgoliul.

PS. Daca cei de la Vama au propus drept candidat un porc, eu sa nu ma laud ca animalul prezidential de la Casa Alba va fi un pudel?

Fiecare dintre noi are cel putin o vedeta pe care o gaseste irezistibila. Una a carui filme le vaneaza, a carui muzica o asculta, a carui show-uri le urmareste. De la VIP-urile noastre la adevaratele staruri cunoscute in toata lumea, o gama larga ne permite sa ne desfatam visele cele mai ascunse cu diverse chipuri si corpuri care in realitate nu vor fi niciodata ale noastre.

Idolii care ne transforma in fanatici, care ne preschimba visele in obsesii, nu raman insa asa cum ii vrem noi, nu isi pastreaza trasaturile care alimenteaza obsesiile. Se schimba si ei la randul lor. Odata cu noi, imbatranesc si isi pierd din frumusete, devin niste mosulici sau niste babute care profita pana la refuz de botox si chirurgie plastica sau sport pentru a ramane beauty icon-ul care i-a facut  „the sexiest of the year”. Nu comentam dorinta de a insela timpul, de a arata la 60 de ani ca la 30, de a corecta defecte putin vizibile. O sa fie alt post pentru subiectul asta.
Deocamdata sa ne oripilam observam ce efecte a avut timpul asupra catorva dintre cei mai sexy barbati.

Jude Law

Tom Cruise

Nick Nolte

Mickey Rourke

Val Kilmer

Russel Crowe

Vince Vaughn

Wesley Snipes

Articolul complet si alti barbati incercati de timp.
Anul asta cel mai sexy barbat a fost declarat Hugh Jackman. Era si pe lista mea

Nu stiu daca sa ma bucur sau sa imi para rau. In ultima vreme, cam de vreo cateva saptamani incoace, nu trece zi, in care sa nu gasesc vreun email prin inbox sau in spam in care mi se cere publicitate, articole pe blog sau participari la concursuri.

Se pare ca toti detinatorii de site-uri comerciale au bagat la tartacuta ca daca ii platesti pe bloggeri ti se dezvolta mai repede afacerea. O fi cuvantul unui blogger atat de greu, parerea lui atat de puternica incat poate ameti cumparatorii? Se pare ca asta cred cei ce trimit mesaje de genul: „blogul tau a fost selectat” sau „blogul tau are potential si l-am ales pentru… bla bla bla”, „am fi interesati de o colaborare cu dvs” sau mai stiu eu ce alte mesaje care sa te faca sa crezi ca a dat norocul peste tine si te-au bagat ei in seama. In schimb, au tupeul sa iti propuna un link pe site-ul lor, care fie vorba intre noi, abia daca e indexat de Google, deci linkul e cam fara nici o valoare, sau sa te abonezi la programul lor de afiliere. Pentru cei care nu prea inteleg limbajul asta, program de afiliere e un cont pe care il ai pe site-ul „clientului” si orice click ce vine de la tine si le aduce lor cumparatori, iti garanteaza un procent din vanzarile lor. Sa fim seriosi, cati dintre cititorii mei si-ar cumpara, de exemplu, tigari electronice astfel incat sa castig eu vreo 20 de euro?

Alta maniera de a-ti promova afacerea e sa organizezi concursuri pe aceleasi teme obosite care circula pe internet de cand s-a infiintat blogul, cu sanse mici de castig sau cu criterii de departajare de rasul curcilor, cum ar fi numarul de comentarii, nu continutul si calitatea lor. Premiile la fel, sunt aproape derizorii sau neimportante, astfel incat foarte putini se streseaza sa ofere calitate.
Nu vreau sa jignesc pe nimeni, insa daca vrei sa iti faci reclama, ai 5 optiuni:

* fie iti selectezi cu grija blogurile carora le ceri sa te promoveze
* fie ai grija la ce oferi in schimb
* fie ai o oferta originala
* fie iti alcatuiesti un mail muuult mai pozitiv, prietenos, atragator si fara nici o urma de superioritate
* preferabil ar fi sa indeplinesti toate cele patru conditii

Cel putin la mine, astea ar functiona. Daca la un moment dat o sa vedeti pe aici o reclama ce nu prea are legatura cu blogul meu, sa stiti ca macar una dintre aceste conditii a fost satisfacuta.

Mi-am permis sa fac aceste observatii pentru ca lucrez in domeniu si exact cu asta ma ocup. Cu schimbul de linkuri si cu publicitatea prin bannere, cu trimisul emailurilor pentru obtinerea de linkuri si pe deasupra ma confrunt si cu ofertele pe care blogul meu le primeste, deci am si perspectiva contactatului.

Despre link exchange probabil in alt post.

~ continuare ~

Spalatoria din parcare

Cam in aceeasi perioada cu bratarile si cu posterele scoteam bani si din spalatul masinilor. A tatalui meu in special, care venea la mine cu texte de genul: „Daca imi speli masina, iti dau 100 de lei”, sau „Vrei sa faci un ban? Spala lu’ tata-tu masina”. Io puneam botul si ma faceam cu 100 de lei in mod regulat, care se duceau toti pe inghetata si pe dulciuri. Apoi un vecin, venit din Germania, vazandu-ma ca prestez cu apa si cu detergent de vase, mi-a facut o oferta pe care n-am putut-o refuza: 150 de lei. Pe loc, am batut palma si am spalat masina aia de fras a capatat.
Cand unchiul meu, sofer pe autocar, mi-a dat 5000 lei sa ii spal magaoaia de masina, sa cad pe spate de fericire si nu stiam unde sa frec mai sarguincios sa fie multumit. Bine ca s-au inventat spalatoriile non-stop.

Mirositoare de picioare

Daca n-am vorbit in ultimul timp despre picioare pe blog… Cred ca v-ati si plictisit, insa stati pe-aproape ca mai urmeaza un post si dup-aia ma potolesc. Asta este de fapt primul job oficial pe care l-am avut. Vanzatoare de pantofi la Amely SRL. In anul III de facultate, dupa o luna petrecuta in Germania si inca o luna libera pana la inceputul scolii, am luat hotararea sa nu vegetez in fata televizorului si sa ma pun pe treaba. Cu ziarul intr-o mana, cu cealalta pe telefon am obtinut un interviu la celebrul magazin de pantofi de langa Bega. La inceput 8h, apoi 4 cand a inceput scoala. Mi-a placut, desi era destul de obositor sa tot fug de la scoala la magazin si de la magazin la scoala. Insa m-am achitat cu veselie de meseria mea de vanzatoare si cea mai mare realizare a fost sa conving o tanti sa cumpere pantofi cand ea intrase doar ca se plictisea asteptand pe cineva afara. Sunt multe de povestit despre era Amely si frumoase toate. Insa n-o sa ii iert niciodata ca din cauza ei am facut un Craciun singura cuc pe care n-o sa-l uit in vecii vecilor. Mai revin eu cu povestiri dintre pantofi, insa deocamdata e destul.

Cam astea au fost primele mele joburi de care imi aduc aminte cu mare drag si le consider o parte extraordinara a copilariei mele.

Dragalas de tot mi s-a parut blurb-ul lui Bloo in care povesteste despre primul ei job. Cum aveam si eu ceva asemanator prin drafturi (naiba mai stie pe unde) si cum m-as fi intins nepermis de mult intr-un comment la ea pe blog, am hotarat sa va spun tuturor despre primele mele joburi. Ca au fost mai multe pana sa ma angajez cu acte in regula.

Crizanteme cu 50 de bani

Intr-o toamna friguroasa, pe cand aveam vreo 5-6 ani, satula de jocul cu papusile si de alte copilarii m-am hotarat sa ma fac mare si sa devin vanzatoare. De flori. Mai exact de crizanteme pentru ca paleta era destul de larga in gradina din spatele blocului. Eu si cu o vecina, cu un an mai mare ca mine, (aceeasi care atunci cand ne jucam de-a doctorul mi-a bagat acul in burta) am purces la cules floricele. Am incropit niste buchetele ca vai de capul lor si ne-am plantat in fata blocului cu taraba. Pentru o imagine mai clara: o punga de nylon desfacuta pe lung, asezata pe trotuar, pe ea: 4-5 buchete de crizanteme aproape ofilite si langa ele o farfurioara pentru bani. Goala ca inca nu cumparase nimeni. O tanti ne-a certat ca am distrus florile, un mosulica ne-a cumparat doua. Am facut 50 de bani. Ne-am strans sandramalele si ne-am lasat de meserie.

Postere si bratari de ate

Etapa a doua a micilor mele afaceri s-a desfasurat in scoala generala. Cum va spuneam ieri, fana inraita Backstreet Boys cautam tot felul de modalitati sa fac rost de postere. Pe care oricum nu le lipeam pe pereti ca n-am avut voie, insa le tineam clasate in folii de plastic si ma uitam zilnic la ele. E si asta o forma de veneratie. Cand resursele mele au ajuns la sfarsit, cum ai mei nu prea ma mai sponsorizau, am avut solutia la indemana. Cumparam reviste si posterele ce nu-mi trebuiau le vindeam la scoala cu pretul revistei. Apoi mai primeam Bravo din Germania, mi-l luam si pe ala unguresc si aveam de unde sa vand. Si vindeam pe bani frumosi.
Apoi am descoperit mestesugul impletirii bratarilor de ate. Experta am devenit in putin timp, ate primeam de la mama mea, care era croitoreasa si avea de-alea mai groase pe niste culori de ameteam pe toata lumea. In V, in romb, in diagonala, cu gaura, cum vreti voi, imi ieseau adevarate piese de muzeu. Si le vindeam. Cu 6000 de lei bucata. Daca era mai groasa si pretul era mai mare. ))
S-a terminat si cu posterele cand am inceput sa ma uit dupa baieti adevarati si nu dupa aia de la televizor.

Episodul II maine

Am atata muzica pe calculator ca nici daca as asculta non stop o saptamana intreaga n-as reusi sa ascult toate melodiile. Unde mai pui ca vreun an de zile am tot ascultat numai Garou, cu mici pauze de cateva saptamani pentru a face un mic update cu noile melodii de la radio. In ceea ce-l priveste pe el, am stabilit deja ca nu sunt fana, ci fanatica, asa ca nu-l mai luam in considerare. Nu ii luam in considerare nici pe Michael Jackson, H.I.M, Madonna, Bon Jovi, Queen, Laura Pausini sau Placebo pentru ca si pe ei i-am ascultat multa vreme pe repeat si n-as sti pe care sa il pun pe primul loc. Insa  in afara de ei, mai ascult si alta muzica, albume intregi de la cap la coada ale caror titluri ocupa un loc aparte in preferintele mele. M-am uitat eu printre folderele frumos ordonate in sir alfabetic si am extras pentru voi albumele care imi plac foarte mult, fara insa a ma numi fana a formatiilor sau cantaretilor mai jos numiti. Pentru a-mi face sarcina un pic mai dificila le-am randuit intr-un top. Locul 1 e o surpiza si pentru mine, pentru ca niciodata nu m-am gandit ca e albumul de pe care imi plac cele mai multe melodii. Ca asta era criteriul pe care se bazeaza topul. Si dup-aia, pentru ca multe au acelasi punctaj, am mers pe principiul „da’ mai mult si mai mult imi place de…”.

13. Bebe – Pafuera Teleranas – 4 melodii: Siempre me quedara, Siete horas, Tu silencio, Malo

12. Gwen Stefani – The Sweet Escape – 4 melodii: The Sweet Escape, Early Winter, 4 in the Morning, Now that you got it

11. Snow Patrol – Eyes open – 4 melodii: Chasing Cars, You’re all I have, Set the fire to the third bar, Open your eyes

10. Sunrise Avenue – On The Way To Wonderland – 4 melodii: Choose to be me, Fairytale Gone Bad, Into the Blue, It Ain’t the way

9. Kelly Clarkson - Breakaway - 5 melodii: Breakaway, Behind these Hazel Eyes, Since U Been Gone, Because of you, Gone

8. Destiny’s Child – The writing’s on the wall – 5 melodii: Bug A Boo, Temptation, Jumpin, Jumpin, Say my name, Stay

7. Mika – Life in cartoon motion – 6 melodii: Grace Kelly, Love Today, Relax (Take it easy), Big Girl, Happy Ending, My Interpretation

6. Usher – Confessions - 6 melodii: Burn, Yeah, Caught Up, Confessions, Truth Hurts, Simple Things

5. James Blunt – Back to Bedlam – 6 melodii: Tears and Rain, Out of my mind, High, You’re Beautiful, Wisemen, Goodbye My Lover

4. Vonda Shepard – Songs from Ally McBeal – 7 melodii: It’s in His Kiss, Hooked on a Feeling, Walk Away Renee, Ask the Lonely, Searchin’ My Soul, The End of the World, Tell Him

3. Avril Lavigne – Under my skin – 7 melodii: My Happy Ending, Fall to Pieces, How Does It Feel, Forgotten, Nobody’s home, Freak Out, Don’t Tell Me

2. Nelly Furtado – Loose – 7 melodii: Maneater, Promiscuous, Te Busque, In God’s Hands, All Good Things, Say It Right, Do it

1. Pink – Missundaztood – 10 melodii : Just Like A Pill, Family Portrait, Don’t Let Me Get Me, 18 Wheeler, Dear Diary, Misery, Numb, Missundaztood, Get The Party Started, My Vietnam

Uf, greu fu sa pun toate linkurile astea! Voi ce topuri de-astea aveti?

Later edit 1:

Cum naiba am uitat sa va spun ca am fost fana Backstreet Boys??? Voiam sa va spun, insa m-am pierdut printre atatea youtube-uri… (inca ma mai intreb ce-a fost in capul meu)

Later edit 2:

Bloo a facut o leapsa dintr-un post al ei, pe care fara sa il vad la vremea respectiva, l-am onorat cumva cu articolul asta.