Tomata cu Scufiţă

Numele meu nu e melodios deloc. Nimeni nu se gandeste sa scrie un cantec despre Andreea. Ah, ba da. Ada Milea s-a gandit. Dar oricat imi place Ada Milea, Andreea ei este o rea. Asta e. Ma resemnez ca nimeni n-o sa imi cante pe sub geamuri cantece de preaslavire a numelui meu. Insa alte fete sunt mai norocoase. Toate care poarta vreunul din numele de mai jos. E adevarat ca unele nu sunt prea intalnite la noi, insa de ce sa nu le amintesc cand toti cunoastem melodiile. Atatea am gasit eu, vreo 5 nici nu le stiu. Dar daca mai stiti voi, completati lista.

Julia – Chris Rea, The Beatles, Wet wet wet (Julia says), Eurythmics, Pink Floyd (Julia Dream)
Maria – Blondie, Carlos Santana, Ricky Martin, Green Day, Scooter, Elvis Prestley (Proud Mary), Sandra (Maria Magdalena), Shakin Stevens (Marie, Marie)
Alice – Smokie, Eagles (Who the fuck is Alice), Noir Desir, Moby, Sisters of mercy
Angie – Rolling Stones, Stereophonics, Modern Talinkg (Angie’s Heart)
Angelina – Joan Baez (Farewell Angelina)
Ana – Silverchair, James Blunt (Annie), Vama Veche
Aicha – Khaled
Michelle – Andru Donalds, The Beatles
Marina – Gipsy Kings
Alexandra – Leonard Cohen (Alexandra leaving)
Joana – Kool and the Gang, Eddy Grant (Gimme hope, Joanna), McFly (Little Joanna)
Janie – Aerosmith (Janie’s got a gun), Rod Stewart (Baby Jane)
Jeanny – Falco
Roxanne – The Police, Fall out Boy, George Michael, Incubus
Diana – Michael Jackson (Dirty Diana), Paul Anka, Bryan Adams
Denise – Bob Dylan, Montel Jordan
Rebecca – Bee Gees
Laura – The Scissors Sisters, Frank Sinatra, Billy Joel,
Carol – Chuck Berry, The Rolling Stones, Smokie
Cecilia – Simon & Garfunkel
Delilah – Tom Jones
Izabella – Jimmy Hendrix, Charles Aznavour (Isabelle)
Layla – Eric Clapton
Lolita – Alizee
Mandy – Westlife, LaterEdit:Barry Manillow
Susannah – Espen Lind (When Susannah Cries), Leonard Cohen (Suzanne), Ricky Martin (Susana)
Eileen - The Cure Dexy’s Midnight Runners (Come on Eileen)

Tags: music by Tomata
18 Comments »

A venit din nou timpul sa fiu in centrul atentiei. Trecuse deja prea mult timp de cand fusesem data uitarii. Pe infatisarea mea se asternuse praful si nu se arata nimeni dornic sa ma curete si sa ma ingrijeasca. Eram imbatranita, posomorata, gri si fara nici o tragere de inima sa mai ies in lume. Ce folos? Nu am ce-mi trebuie sa primesc oaspeti, desi eu cred ca zace in mine un potential pe care nu il exploreaza nimeni. Prietena mea, Bega, abia isi taraie picioarele si e foarte neingrijita. Eu nu inteleg cum poate sa isi arate licaririle trecatorilor. De fapt cred ca nici ei nu se uita la ea cu mare bagare de seama… cel mult cu dispret, arunca in ea cu sticle de plastic si cu amabalaje de ciocolata. Ce comportament necuviincios! Mi se tot lamenteaza ca ii e dor de iubitul ei, Vaporaşul… nu l-a mai vazut de cativa ani si ii e dor sa il plimbe pe apele ei. „Stai linistita”, i-am spus, „vorbesc eu cu sotul meu si poate il aducem cumva inapoi pe Vaporaş”. Nu cred ca am consolat-o. A incetat sa mai spere…
Am atatea cladiri sa le arat vizitatorilor, insa nu pot sa ma prezint in haine de casa, toate rupte si zdrentuite… nu m-ar lua nimeni in seama. Candva, demult, am fost o doamna, aveam atatia oaspeti, eram atat de bucuroasa…
Dar nu e totul pierdut. Vine din nou vremea maritisului si toti graviteaza din nou in jurul meu. Ma simt putin mai bine. Am avut o primavara superba, mi-au adus lalele si panselute, mi-au plantat chiar si arbusti – purtam din nou o rochie noua si colorata.

Mi-au cumparat chiar si mobila,

au inlocuit-o pe cea veche.Mi-au construit pana si o fantana arteziana… oh, imi plac atat de mult fantanile… imi pare nespus de rau ca de cea a Punctelor Cardinale nu se ocupa nimeni. E una dintre preferatele mele…

Imi netezesc drumul si schimba podelele pentru a putea dansa mai bine.

Mi-au cumparat firobuze si autobuze noi. Cred ca era si timpul, cele vechi scoteau un fum prea inecacios. Tuseam ingrozitor de la ele, simteam ca ma asfixiez cateodata.

Pacat ca numai o data la 4 ani devin vizibila in ochii lor… Pacat ca nu stiu sa ma pretuiasca asa cum merit. Nu le-am gresit cu nimic, ba chiar i-am facut mandri cand am primit titlul de Oras de 5 stele. Nu va ingrijorati pentru mine, o sa renasc odata la 4 ani… veniti sa ma vedeti atunci.

Cu drag,
Timisoara

Tags: Timisoara by Tomata
14 Comments »

Cu postul asta, setul meu de legi si reguli o ia nitel la vale, dar datorita faptului ca vreau sa imi exprim si eu parerea, o sa o fac cat de publica pot. Pentru ca balconul de la Opera nu mi-ar permite sa ma manifest in gura mare, o fac pe blogul meu.
Cand vine vorba despre Dansez pentru tine, putini sunt aceia care raman indiferenti. Pe o axa imaginara unde la fiecare capat se afla laudele, respectiv huiduielile, eu ma situez mult inspre laude. Inainte sa sariti cu gura, permiteti-mi sa-mi prezint argumentele. Divertisment si caritate deopotriva, show-ul asta ii face fericiti pe cei implicati. Da! Fericiti, in ciuda raurilor de lacrimi care inunda platoul televiziunii.
S-a scris despre lacrimile astea pe bloguri, prin ziare si pe net, cat cuprinde. Am citit la Scaevola si pe site-ul Cotidianului insemnari cu care nu sunt tocmai de acord. Daca postul lui Scaevola mi s-a parut OK avand in vedere ca e pe blogul personal, unde are voie sa isi spuna toate nemultumirile si in orice fel doreste, nu pot sa spun acelasi lucru despre articolul Simonei Tache, care, cu tot respectul, mi s-a parut aberant si scris in exact aceeasi maniera in care zice ea ca se realizeaza emisiunea. Se foloseste de tertipuri lingvistice pentru a soca cititorul, la fel cum cei de la Pro TV se folosesc de cazuri hiperbolizate pentru a atrage telespectatori. Prin limbajul mult prea liber pentru un articol de ziar arunca cu noroi in modalitatea de prezentare si desfasurare a concursului. De ce danseaza unii in scaune cu rotile sau cu cadre metalice? De ce lesina lumea si plange pana ii ies ochii ca la melc? De ce nu stiu ce… Lumea danseaza in scaune cu rotile pentru ca POATE, pentru ca e o dovada de vointa, de lupta cu viata si nedreptatea ei pe care poate majoritatea dintre noi nu o putem purta.
Si pentru ca am ajuns la problema lacrimogena, desi multi stiu deja cum functioneaza emisiunile astea tot nu se pot abtine de la comentarii de exasperare exprimate in cele mai neindicate locuri.
In emisiunile de genul „Dansez pentru tine”, „Surprize, surprize”, „O noapte de vis” (sau cum i-o zice) se plange si se face exces de lacrimi pentru ca asta prinde la omul de rand flamand de senzatii noi, care atunci cand isi compara existenta cu tragediile de la TV, poate rasufla usurat cand realizeaza ca de fapt el e un norocos.
Se face apel la tot ce sensibilizeaza mai mult: copii, batrani, handicapati, orice poate smulge o lacrima. Si atunci, in culise, napastuitilor li se face un training de vreo juma’ de ora in care sunt instigati sa planga si sa isi ia cele mai triste moace de care sunt capabili. Si totul de dragul show-ului.
Si asa cum am spus pe blogul lui Scaevola, oricat de grave ar fi cazurile pentru care se danseaza, toate, dar absolut toate sunt rezolvate intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu. Pentru ca nici o vedeta care se chinuie saptamani la rand, ore in sir sa invete dansurile alea, nu ramane indiferenta si insensibila la cazul pe care il reprezinta. Si nu raman insensibile nici alte persoane potente din anturajul lor. Eu sunt convinsa ca asa e, si poate multe dintre cazuri sunt rezolvate inca dinainte de terminarea concursului.
Cat despre reclama pe care si-o face Banica, soaţa lui sau fosta soaţă pe seama acestor emisiuni, mi se cam rupe. Atata timp cat alti oameni au dreptul la a doua sansa in viata datorita show-urilor pe care astia le prezinta, atata timp cat prezenta lor are un aport la publicitate, pot sa faca ce le trece prin cap, pot sa se bata cu pumnul in piept, sa-si dea cu caramida in cap sau sa isi tatueze pe frunte ce au facut, ca ma doare fix la doi metri in fata mea.
M-am intins cam mult cu postul asta, m-am inversunat prea tare, dar mi se pare urat sa criticam o incercare de a ajuta.

Tags: pareri by Tomata
14 Comments »

Mi se intampla de multe ori sa nu inteleg din prima (nici dintr-a doua, nici dintr-a treia) ce vrea sa insemne o anume expresie. Asa se face ca pana n-am avut un exemplu concret n-am priceput ce inseamna “sitting on the top of the world”. In lipsa de alta explicatie, m-am pus pe ganduri, si stand eu comod pe ele, printre imaginile ce mi se defilau inaintea ochisorilor mintii a aparut clasicul Everest cu cerul negru si steagul din varful lui. E o imagine si asta, nu? Si chiar corecta, numai ca prea infipta in sensul propriu. Si oricat m-as fi straduit, sensul figurat mi se strecura printre neuroni.
Pana cand, intr-o seara de aprilie, stand in masina si ascultand radioul, ma paleste clarificarea.
Se facea ca pe undele nevazute, East 17 cantau din toti rarunchii “Stay another day” (cu ocazia asta am aflat si eu de la Europa FM ca unul dintre baieti compusese cantecul in amintirea fratelui lui care s-a sinucis). Faina melodia, nimic de zis, multi si multe au suspinat pe acordurile-i de pian. And then it struck me: tipii astia chiar au avut lumea la picioare, milioane de oameni le auzisera vocile, mii le stiau cantecele pe dinafara, locul 1 in sute de topuri… Aveau faima, aveau glorie, erau iubiti, adorati, ceruti, doriti si sa nu pomenim de recompensele materiale. Si dintr-o data gata. Visul frumos s-a terminat, vorba unui cantec pe care nu ma intereseaza cine l-a cantat vreodata in topurile noastre. Nu s-a mai auzit nimic de ei, si ma intrebam eu intr-un aparté - ca pana atunci monologam de zor - oare ce mai fac East 17? Cati ani or avea acum, cum isi castiga painea, de ce nu a mai mers niciunul dintre ei mai departe? Cum se simt cand merg cu masina lor si aud la radio o melodie pe care altadata o cantau live in fata unui stadion ce se zbatea in delir? Pentru mine (desi n-o sa fiu niciodata in situatia asta) cred ca nostalgia m-ar face sa plang. Si mie si lor, ni s-ar aplica o strofa mazgalita in caietele de amintiri ce circula prin generala si suna cam asa: „Ce greu e sa plangi acolo unde radeai odata/Sa vezi cum fericirea in lacrimi ti-e scaldata” (ha, ca n-am uitat).
Si sunt mai multi la fel ca ei, care acum se hranesc cu amintiri si suspine, dar care odata, demult, s-au cocotat pe varful lumii.
Stiu ca un simplu search pe Google m-ar pune la curent cu ce s-a intamplat dupa, insa de ce sa stric vraja imaginatiei?

Tags: pareri by Tomata
11 Comments »

Din nou. A noua oara. A fost frumos si de data asta, a fost scurt, prea scurt si concentrat, dar e bine ca a fost. Lume multa ca si pana acum, au existat insa si absenti, unii motivati, pe care ii scuzam, altii nemotivati pe care ii mustruluim in episodul urmator. ;)) Am salivat la multe carti, dar din pacate am pus mana pe una pe care mi-o doream demult: Hristos rastignit a doua oara de Kazantzakis de la Danutz si In compania unei curtezane, pentru ca Gloria s-a gandit la mine. ;)) Eu m-am dus cu Wuthering Heights (aka La rascruce de vanturi) in traista, dar fiind o clasica, n-a luat-o nimeni. Acusa raman fara carti de dus si o sa trebuiasca sa ma pun pe cumparat. ;)) Au venit si persoane noi pe care m-am bucurat sa le cunosc si pe care sper sa le revad la intalnirile ce urmeaza. La fel de scurta ca si intalnirea e si relatarea mea. Cei prezenti sunt urmatorii, insotiti de pozele facute de mine, in care eu n-apar deloc. Nu apar decat intr-o poza de la Criss, si acolo in profil. Le astept pe cele de la Rebecca.

Dana, Marius U, Sneji, Iulia Nalatan, Danutz, Lavinia Jurca, Andreea Borca, Andra, Ioan Usca, Clover, Patricia Cevei, Alex, Nuzzu, Lucian Mircu, Nicoleta Marcu, Alex Ponoran, Cristi Popa, Iulia Bacaran, Miruna Lungu, Gloria Cioloca, Rebecca, Cristina Silaghi, Adelina, Carina, Teodora Ursulescu, Daniel si Ama.

Pentru orice informatie despre intalnirile “schimb de carti”, exista un site oficial unde primiti raspunsul la tot ce vreti sa stiti.

Tags: schimb de carti by Tomata
3 Comments »

Cand lucrezi pe internet, sarind din site in site, sansele sa gasesti lucruri faine si interesante sunt foarte mari. Asa se face ca Roxana, (pacat de blogul ei, chiar scrie bine), o colega binevoitoare, mi-a pasat un link cu un concurs de pagini 404. Pentru cei care nu stiu, paginile 404 sunt erori pe care sistemul le returneaza cand ajungi pe o pagina care nu mai exista sau s-a mutat. De cele mai multe ori eroarea asta apare scrisa mare cu negru pe alb, fara alte indicatii pe unde s-o iei sau ce sa faci daca ai ajuns acolo. Si unii, mai destepti, s-au gandit sa organizeze un concurs pentru pagini 404, astfel incat webmasterii sa nu mai lase paginile in plata Domnului ci sa le populeze cu linkuri ajutatoare sau pur si simplu sa le faca mai user friendly. Sunt foarte multe pe site, eu am ales cateva mai amuzante, dar daca vreti sa va inveseliti, accesati si linkurile din comentarii. Click pe poze pentru a mari.

Tags: LOL-uri by Tomata
8 Comments »

Gata pauza. Am scris articole noi, pe care de-abia astept sa le postez pentru ca sunt curioasa de reactiile si de parerile voastre, am o multime de idei noi, pe care sper sa le pun in practica cat mai curand, dar pana atunci, iata in sfarsit pozele de la mult amintittul Mexican Party.

Ah si inainte sa va las cu ele, imi exprim public scuzele ca n-am sa merg azi la curatenia ecologica (pentru care m-am foarte emotionat), insa a aparut ceva si nu se mai poate. Bine v-am regasit.

Bloodie, Richie, Nuzzu, Dan, Super Andrea, eu, Iubi si Cristi

Aceeiasi de sus, fara Cristi, dar cu Florin

Super Andrea si eu

Daca tot era Mexican Party, am facut rost de un sombrero. ;))

PS. Pozele ii apartin lui Cristi.

Tags: am vazut cu ochii mei by Tomata
8 Comments »

Maaaai, am pregatit un post pe azi pe care abia asteptam sa il impart cu voi. Dar pentru ca baietii de la voce.ro au fost amabili si draguti si m-au anuntat ca timp de cateva zile se fac mutari de servere, nu mai postez nimic pentru ca pierd articolele. Asa ca eu am vacanta. Nu stiu cat dureaza, ei au zis 2-3 zile, insa pana nu primesc OK-ul nu mai public nimic. Numa’ bine, am timp sa fac ciorne. ;))

Pentru orice eventualitate, mi-am clonat blogul. Daaa, fac asta cam la 2 zile, desi ar trebui zilnic. Nu mai vreau sa pierd comentariile voastre, asa ca m-am invatat minte. Acum va fac cu manuta si ne citim pe blogurile voastre. Tai tai!

Tags: metablogging by Tomata
4 Comments »

- Vreau site! Imi faci?
- Pentru ce iti trebe tie site?
- Sa scriu.
- Ce sa scrii?
- Nu stiu. Chestii, ganduri, idei, un fel de jurnal. Stii, ca si blogurile alea cu care lucrez eu, numai ca nu d’ala deocheat. Despre mine.
- Si pe cine intereseaza sa citeasca despre tine?
- Nu stiu, om vedea.
- Pai fa-ti blog, sunt atatea gratuite… Neaparat site iti trebe?
- Da.
- Incearca prima data sa vezi cum e si daca vrei dup-aia, daca merge, iti fac si site.
- Ok.
Si mi-am facut blog. Si am scris. Despre mine, despre voi, despre noi, despre toata lumea si despre multe fapte. Acum un an.
Statistic vorbind, asta inseamna: 335 de posturi (cu tot cu asta), 4.196 de comentarii, 25 de categorii, multi prieteni noi, in medie 250 vizitatori pe zi (go ahead, laugh).
Ce am realizat? Am castigat locul 4 la prima editie a concursului de pe bloggeri.ro, adica domeniul pe care şed, un ceas pe USB si un aparat de masaj tot pe USB. Am aparut pe tocuri, in revista ON si putin in ziarul Banateanul. Am inceput sa primesc oferte pentru reclame, insa sunt foarte suspicioasa si inca nu m-am incumetat. Mi s-a propus sa scriu pentru o publicatie online, pentru care m-am bucurat mult de tot, insa n-a fost sa fie pentru ca nu locuiesc in Bucuresti. Ma feresc de scandaluri ca dracu de tamaie pentru ca intrevad posibilitatea disparitiei mele din blogosfera in urma unuia.
Si cea mai importanta realizare: am descoperit ca POT si ca urmare trebuie sa merg mai departe.
Oricat de lauda a sine miroase postul asta, sunt mandra de mine si de blogul meu. Iar pe voi, cititorii mei, prietenii mei si colegii mei care il ajutati sa existe va respect si va multumesc.

* Primul post really sucks.

Tags: metablogging by Tomata
29 Comments »

S-a mai scris pe multe bloguri despre stirea asta, deci s-ar putea sa ma repet. Dar e unul din cazurile in care nu-mi pasa. Pe principiul telepatiei am primit de la Adelina un email imbucurator. Ma tot gandeam eu de ce in Timisoara mea nu exista ONG-uri ecologice, de ce nu exista nici macar un centru pentru animalele parasite sau macar ceva care sa le protejeze, de ce singurele mobilizari se intampla cand e vorba de copiii strazii sau copiii cu dizabilitati. N-am eu nimic impotriva lor, sa se intample, ba chiar am si participat la o strangere de fonduri pentru ei, insa pentru ceilalti care ar avea de asemenea nevoie de ajutor, eu nu stiu sa se faca ceva. Repet: nu stiu eu, poate s-o face, insa e foarte slab promovat. Dar sa nu mai arunc cu pietre…
Cum ziceam, Adelina m-a informat despre o ecologizare in masa a casei noastre, o invitatie la voluntariat pentru infrumusetarea orasului. Daca noi nu facem, cine sa faca?… toti asteptam sa faca primaria ceva, sa faca organizatiile, ăia cu bani sau altii. De ce sa nu ne unim fortele si sa mergem la vopsit de banci, la adunat gunoaie de prin parcuri, la colectarea şi reciclarea de hârtie, baterii şi alte materiale, sau la altele ce mai trebuie facute?
Eco Club Timisoara a luat initiativa si va scoate oamenii in strada saptamana viitoare, pe 10 mai, la ora 11:00, pentru cea mai mare zi de ecologizare a orasului. Si nu doar intr-un loc, ci in 9 zone:
Zona Cetatii - Piata Unirii: Domul Catolic
Zona Mal Bega 1 (pe uscat): Podul Mihai Viteazul (zona Prinţul Turcesc)
Zona Mal Bega 2 (pe uscat): Autogara Iosefin
Luciul de apă al Canalului Bega (pe apă cu bărcile): Podul Mihai Viteazul (zona Prinţul Turcesc)
Zona Complex: localul 3F
Zona Soarelui & Giroc: AEM
Zona Padurea Verde : Muzeul Satului
Zona Lipovei : Parcul situat vis-a-vis de Piaţa de legume
Zona Ghiroda: Intrarea în Ghiroda
Eu voi actiona in zona Lipovei si sper din tot sufletul sa imi adun prietenele din copilarie, poate ceva colegi din scoala generala si sa participam la curatarea locurilor in care ne-am jucat acum cativa ani, locuri pline de amintiri pe care n-as vrea sa le uit niciodata.

Tags: lucruri serioase by Tomata
9 Comments »