-
Din epoca mea de geniu pustiu
Denisuca mi-a pasat o leapsa. Sa scriu aici prima mea poezie. Cum nu mai stiu care e prima mea poezie (eram tare „creativa” prin liceu) abia am gasit niste versuri care sa nu ma faca de rusine asa mult. De pe vermea cand eram un geniu neinteles dateaza majoritatea randurilor pe care le-am scris si care vorbesc despre tristete, lacrimi, suferinte, deceptii, despartiri, etc. Sa nu va mirati ca cealalta creatie a mea seamana izbitor cu asta. ;)) Cand plang Pe foaie imi curge o lacrima grea Mai cade una si apa se strange Si vad cum in ea se scalda durerea Unui suflet mort, unei inimi ce plange.…


