Mare intalnire mare. Se intampla si luna asta si la fel ca si pana acum o sa fiu si eu prezenta. Desi sunt cateva participante de datile trecute care n-or sa poata veni, eu totusi sper sa depasim numarul de 10. Si ca de obicei sper sa vad acolo si cititori, nu numai cititoare. Ma gandesc de pe acum ca vreau sa iau Garcia Marquez, ca tot vreau demult sa citesc Un veac de singuratate. Asta in cazul in care nu imi face cu ochiul altceva. Data trecuta m-am fixat pe Ghidul nesimtitului, dar am primit-o intre timp de ziua mea. Ma rog, oi vedea eu.

Nu v-am zis cand si unde sa veniti. Tot la Erick’s, tot la ora 15, dar pe 4 noiembrie.

Nu v-am zis ce sa aduceti. Tot cu cartile luate data trecuta si tot cu altele noi sa le dati la schimb.

Meet you there

Voiam demult sa scriu un post despre viziunea mea asupra artei contemporane, dar din diverse motive si din lipsa de exemple probabil, n-am mai scris. Acest post poate ii va supara pe unii dintre voi, dar imi asum riscul. O sa ma explic insa.

Acum 2 seri, invitata de o prietena pe care o vad rar am fost la un spectacol de dans contemporan. Aveam o vaga banuiala despre ce e vorba, marturisesc ca nu eram prea incantata de idee, dar sa ies din cotidian si sa mai socializez si eu cu feţe noi, am acceptat sa ma duc. M-a bucurat reintalnirea cu ea si cu o noua cunostinta, dar din pacate seara ce se voia a fi una “culturalizatoare”, a fost o mare dezamagire (ma refer strict la spectacol).

Cu mare tristete recunosc ca nu inteleg nimic din ceea ce inseamna arta contemporana: nici dans, nici pictura, nici sculptura, nici macar film (de arta, carevasazica). Nu mi se par opere deosebite, nu mi se pare ceva obtinut in urma talentului, am impresia ca orice propui pentru statutul de capodopera poate fi subiectul artei pentru ca e ciudat, pentru ca oamenii ii dau titulatura asta si incearca sa manipuleze masele. Sunt lucruri pe care oricine cu putina vointa poate sa le faca. Nu transmit nici macar o farama de chatarsis, nu impresioneaza cu nimic.

Spectacolul de dans nu mi-a inspirat nimic deosebit, nici cea mai mica urma de admiratie, nici cea mai razleata traiectorie a unei povesti. Sunt sigura ca in spatele miscarilor convulsive si lipsite de gratie a celor doua dansatoare se ascundea un tâlc. Problema e ca eu n-am reusit sa il depistez. Totul se intampla la un nivel de abstractie prea inalt pentru lipsa mea de cultura intr-ale coregrafiei spasmodice. Nu am pregatirea necesara pentru a intelege aceasta forma de exprimare si din cauza asta nu o inteleg si nu imi place. In fine, cam asta e cu dansul…

In alt domeniu sunt la fel de lipsita de intelegere pentru ceea ce oamenii numesc arta contemporana… de exemplu nu reusesc sa inteleg semnificatia unor monumente, statui, sculpturi sau ce-or fi ele, de pe strada. Am facut o singura fotografie, unuia dintre acestea si vreau sa va rog pe voi, cei avizati sa imi explicati ce semnifica pietroiul din poza ca eu sincer nu pot sa imi imaginez. E situat in fata UVT-ului si am vazut o reproducere la scara mai mica la Bruckenthal la Sibiu. Deci, pare-se ca are simbolistica, nu gluma. Eu n-o vad, n-o pricep, n-o recunosc.

Astept sa ma lamuriti voi ce e cu arta asta contemporana caci in ceea ce ma priveste nu e nici pe departe arta.

Am primit acum ceva timp, o leapsa de la Rainy. Am uitat de ea ca s-au intamplat niscai intamplari si na… ca omu’ mai scap si eu lucruri din vedere. Leapsa asta e facuta din cateva intrebari la care subsemnata tre’ sa raspunda:

1.numeste o persoana cunoscuta care impartaseste aceeasi zi de nastere cu tine

Denisa si Alina (o vecina care habar n-are de blogul meu)

2.ce ti-ai dori sa schimbi la tine?
Nerabdarea cu rabdarea, vulcanismul cu calmul, punerea la inima cu nepasarea

3.ce-ti place la tine?
ca am in majoritatea cazurilor dreptate

4.daca ar fi cu putinta sa ti se indeplineasca un vis care ar fi acela?
egoist – sa am o familie numeroasa si sa nu le lipseasca nimic niciodata copiilor mei
altruist – sa nu mai omoare nimeni niciodata nici un animal (nici domestic, nici salbatic)

5.care a fost cel mai nebunesc lucru facut de tine vreodata?
nu prea am facut lucruri nebunesti

6.daca te-ai putea intoarce in timp ce ai schimba?
n-as schimba nimic

7.persoana pe care ti-ai dori sa o intalnesti
cantaret – Garou
actor – Johnny Depp
blogger – pfuuuu, prea multi.

8.daca ar fi posibil,ce personaj ti-ai dori sa prinda viata
Homer, Shakespeare si Vlad Tepes. Nu sunt personaje, ci oameni care au existat (cel putin Tepes). Homer si Shakespeare sunt niste genii puse sub semnul enigmei si as vrea sa ii aud macar o data vorbind. Si Tepes sa faca un pic de ordine in tara asta ca nu se poate altfel…

9.care e personajul care se aseamana cel mai mult cu tine?
Poate eu ma aseaman cel mai mult cu personajul, ca el a fost creat inaintea nasterii mele: un pic de Madame Bovary, un pic de Benjamin din Valurile, un pic din Edouard din Falsificatorii de bani, un pic din Antoine din M-am hotarat sa devin prost…, un pic din Anna Karenina… prea multe. Imi place sa ma identific (daca e cazul) cu cate un personaj din toate cartile pe care le citesc.

Asa, vreau sa aflu lucrurile astea si despre Roxana, si despre o printesa fara inhibitii, si despre Ana.

De-a lungul timpului mi s-a zbatut nevrotic in tartacuta o dilema ce inca nu-mi da pace. Oricum fiinta mea e prea duala si prea nehotarata prin apartenenta la zodie ca sa imi explic si sa incerc sa imi inteleg iesirile. Dilema, mai sus pomenita se refera la iertare.

Toti stim ca e greu sa absolvi de pacate, sa uiti, sa stergi cu buretele si sa te prefaci ca nimic nu s-a intamplat. Personal, nu cred ca se poate. Nu cred ca poti sa treci peste conjuncturile care ti-au spart sufletul in bucati. Ma indoiesc cu adevarat ca surogatul obtinut in urma lipirii cioburilor mai are aceeasi valoare si credibilitate, la fel cum ma indoiesc si ca o ceasca de portelan chinezesc mai e la fel de aspectuoasa dupa ce gura ii e ciobita in 3 locuri. Din pacate exista prea multe episoade de genul asta pe parcursul vietii pentru ca sufletul alterat sa poata fi resuscitat. Si in niciun caz de persoanele care l-au defectat. Am citit mai demult undeva ca ranile din dragoste le poate vindeca doar cel ce le-a facut. Ei, asta nu mi se pare acceptabil in orice imprejurare.

Dilema de care va vorbeam s-a nascut cu urlete innebunitoare cand pe umarul meu drept s-a asezat ingerasul cel bun. Si el, in bunatatea si piosenia lui mi-a bagat in cap ca daca Dumnezeu ne iarta pe fiecare indiferent de crima comisa, cine sunt eu, mucoasa mica, sa n-o fac. Si atunci incep sa ma zvarcolesc si eu intre mii de ganduri ca drept cine ma cred eu de vreau sa ii fiu superioara Domnului prin decizia mea de a nu ierta pe cei care mi-au inveninat sufletul. Si oricat ma framant eu, ajung mereu la aceeasi concluzie… te pot ierta,… dar nu vei mai fi niciodata mai mult decat un alt om pentru mine. Un om comun, un trecator pe strada, un nimic obisnuit, pentru ca ti-ai pierdut locul pe care eu il pastrasem pentru tine. Pentru ca pot ierta fara sa uit, pentru ca uitarea e impotenta, pentru ca resemnarea e atotputernica.

Si atunci ma mai gandesc inca o data. E asta iertare? Sau tot o forma de osandire…
Cred ca de asta Dumnezeu e Dumnezeu si noi suntem oameni, pentru ca el poate, pentru ca noi nu putem.

Stau eu si imi storc creierii (asa cum fac eu cateodata seara, cand muza mea se plimba aiurea) si nu reusesc sa gasesc un subiect interesant pentru postul urmator, cand ce vad in mail? Un comentariu al lui Catalin care ma invita (in mod netraditional) sa fac o leapsa. Mie parca asa imi apare. Marturisesc ca daca nu era una serioasa n-o faceam. Dumnealui zice ca vrea sa stie care sunt cele 7 lucruri cu care ma lupt eu in Romania mea de zi cu zi. La Nicole am vazut ca ea a pus si 7 lucruri bune, care ii plac. Deocamdata, daca asa zice Catalin, ma rezum la alea rele. Daca e musai sa fac si cu bune, sa imi ziceti.

1. Violenta impotriva animalelor – pentru mine e cea mai arzatoare problema in momentul de fata, nici nu pot sa ma gandesc la altceva mai dureros acuma.
2. Soferii de troleibuz si autobuz care nu mai deschid usile imediat dupa ce au plecat din statie, desi vad un om grabit alergand si implorand sa ii astepte.
3. Drumurile nationale cu o singura banda pe fiecare sens de circulatie, desi e loc destul pentru inca una si de o parte si de alta (dar de ce sa mai evitam niste accidente si sa mai salvam niste vieti, cand putem sa lasam pomii aia de ornament sa se infiga vitezomanii in ei?).
4. Noua lege tampita a ministrului invatamantului in care afirma ca daca iti pierzi diploma de licenta mai tre’ sa faci facultatea inca o data.
5. Spitalele extraordinar de mizerabile si lipsite de echipament adecvat si medicamente necesare (n-au nici macar seringi, trebuie sa vina pacientul cu seringa si “fluturasul” de acasa).
6. Lipsa de chef a unor vanzatori sau functionari publici carora li se pare o crima sa iti zambeasca si un act repugnabil sa iti vorbeasca frumos.
7. Admiterea la facultate pe baza de dosare – mi se pare cea mai mare imbecilitate sa intri la facultate fara un examen. Orice prost e bun de student atata timp cat plateste.

M-am intrebat intotdeauna cum e sa fii pe o scena in fata multor oameni si sa iti ridici un premiu pe care l-ai castigat prin propriile puteri. Din pacate inca n-am aflat pentru ca n-am fost la petrecerea data de bloggeri.ro. As fi avut ocazia sa ma simt stangace, emotiva pana la lacrimi, bucuroasa si fericita (ca tot am vorbit de fericire). Dar nu m-am simtit chiar asa pentru ca aripile mi-au fost taiate de faptul ca n-am fost printre ei. Pacat, poate alta data.
Ati aflat toti deja ca sunt printre castigatori, ca sunt ocupanta locului 4. Locul asta ma bucura, desi nu e chiar pe podium. Va explic de ce: nu eram de nasul locului 1, locul 2 il urasc (urasc de fapt ideea de “second best”), si locul 3 ar fi fost ok. Recunosc cu mana pe inima ca ravneam la premiile ce se dadeau locului 2, dar asta e, mi le cumpar singura. Si la urma urmei n-am participat pentru premii ci ca sa imi demonstrez mie ceva. Eram eu impotriva mea acolo si restul nu au prea contat in ceea ce incercam eu sa verific. Si am reusit.
Daca voi mai participa si la alt concurs (ca inca nu m-am hotarat) voi incerca sa imi demonstrez altceva si voi incerca bineinteles sa ma autodepasesc.
Le multumesc tuturor celor care au crezut in mine, care m-au sustinut si care ma apreciaza. Si bineinteles celor care m-au votat, ca fara ei…. Stiu ca par o starleta de la Hollywood cu discursul asta, dar asta e, acum ii inteleg pe cei de la pupitrele alea de plexiglas ce tin o statueta in mana.
Castigatorii acestei editii sunt:

1. Femeia simpla
2. Chrismilla
3. DeMaio
4. Eu
5. Petru

Ii felicit pe toti si le urez cat mai multa inspiratie pentru posturile urmatoare. Bafta la celelalte concursuri, daca mai participa.