andreeaDespre ce ar vrea cineva să citească atunci când intră pe tomatacuscufita.com pentru prima oară şi-ar fi curios cine scrie aici?

Cum mă cheamă? Se vede şi în header-ul blogului, doar că în 2013 am mai adăugat un nume, aşa că acum mă cheamă Andreea Ursu-Lişteveanu.

Câţi ani am? 35. M-am nascut în ’83, pe 9 octombrie, ceea ce înseamnă că-s Balanţă şi încă una veritabilă. Pune-mă să aleg între două sau mai multe variante doar dacă vrei să mă ţii ocupată o bucată de vreme.

De unde vin şi încotro mă îndrept? Sunt din Timişoara şi până în 2015 am trăit în acelaşi apartament de când aveam 1 an. Din ianuarie 2016, mi-am îndeplinit visul de a trăi într-o capitală europeană și am ales Berlinul. Am vrut să plec din România pentru că nu-mi permit luxul de a mă îmbolnăvi sau de a îmbătrâni acolo. Și nu-s vreo martiră să mă sacrific pe altarul altruismului.

Ce pregătire am? Am două diplome cu care deocamdată nu fac nimic. Una de licenţă de la Facultatea de Litere şi una de masterat de la Facultatea de Științe Politice, Filosofie şi Ştiințe ale Comunicării. Poate, poate îmi vor servi la ceva în altă ţară.

Cu ce mă ocup? Din 2017 am un part-time job, Operations Manager pentru o companie care ofera free walking tours. Imi place, dar m-am cam saturat. Si cum dupa atatia ani de “lucrat pe strada”, nu ma mai vad intr-un birou in fata unui calculator, desi imi lipseste cumva atmosfera unui astfel de loc. In Romania era bine, cel putin in toate birourile in care am lucrat, in Berlin nu stiu cum e. Asa ca m-am decis sa imi deschid un anticariat-cafenea si sa nu mai astept pana la pensie sa o fac.

Ce iubesc? Călătoriile, lectura, filmele, muzica, mai ales sub formă de concerte, animalele (am avut doi câini), DIY-ul (desi am o maşină de cusut, pe care nu mi-e frică s-o folosesc, nu mai am timp sa o fac), limbile străine (în special franceza); ador să ajut oamenii şi mă desprind de bunuri şi de bani cu o deosebită plăcere dacă înseamnă că ele vor aduce un zâmbet pe faţa cuiva.

Ce urăsc? Discriminarea de orice fel, nedreptatea, trădarea şi aşteptarea. Probabil sunt mai multe, dar nu-mi place să mă gândesc la lucruri negative.

De ce Tomata cu scufiţă? Pentru că am aveam multe haine roşii la vremea la care am creat blogul.

Despre ce scriu pe blog? Despre mine. Despre ce văd, ce ascult, ce citesc, ce mi se întâmplă, despre ce mă face să plâng, să râd, despre ce mă revoltă, despre ce mă intrigă, despre ce îmi place, despre ce nu-mi place şi despre orice altceva. De ceva timp, despre Ada și în ultima vreme, despre viața în Berlin.

Cred că-s suficiente informaţii pentru cine vrea să mă cunoască dintr-o privire, iar poza, deşi nu-i recentă, ci de câțiva ani, e una dintre preferatele mele.