Aș fi putut fi ciobăniță

Sotzu’ are de ieri un job nou. În contextul ăsta, în timp ce pregăteam cina, mă întreabă: „Știi bancul ăla cu Bulă și prima zi de școală?” Răspunsul meu negativ i-a provocat atâta amuzament că i-au luat câteva secunde să se oprească din râs și să mi-l spună, să râd și eu.

– Ei, cum a fost la școală, Bulă, ați învățat ceva? întreabă tatăl, curios să afle impresiile băiețelului său după primele zile de școală.
– Am învățat, tată, dar n-am terminat: trebuie să mergem și mâine.

Râsese el și pentru mine, așa că nu m-am mai obosit.

Apoi mi-am adus aminte cum îmi spunea străbunica mea că dacă nu îmi place la școală, Pătru o să aibă mereu nevoie de o companie când merge cu caprele pe deal.

Am făcut introducerea asta pentru că se potrivește la fix cu cea de-a noua provocare de pe challenge-ul pe care părea că l-am abandonat, dar nu. M-am împotmolit la cerința de a răspunde la întrebarea „Cât de importantă cred eu că este educația?” Să spun că „foarte importantă” ar fi ca și când aș răspunde la o întrebare de genul „Nu-i așa că…”. Să mă rezum la educația de acasă sau la cea de la școală ar fi incomplet dacă nu le-aș acoperi pe amândouă. Așa că, vedeți voi, oricum și de oriunde aș încerca să apuc problema, ceva ar rămâne pe dinafară.

Știu însă că fără educație, în primul rând cea de acasă, aș fi o nesimțită, o zgârcită, o încrezută, o mincinoasă, o răzvrătită, o leneșă, o antipatică, o materialistă, o hapsână, o dezordonată, o imprudentă, o lașă, o necinstită, o lacomă, o insensibilă, o imorală, o oportunistă și multe altele. Fără cea de la școală aș fi fost o incultă, o agramată, o incoerentă, o neștiutoare și cine știe câte mai „ne-” și „in-”.

Am scris mai demult un articol care îmi e foarte drag, era pe vremea când amintirile încă mai funcționau așa cum sunt menite să funcționeze. Acum… mă surprind doar dându-mi seama de câte lucruri m-au învățat părinții mei. Chiar luni, după ce am terminat de cusut draperia din dormitor, stăteam pe pat și, admirând-o, am spus cu voce tare: „Mami ar fi fost mândră de mine.” Și chiar cred că dacă ar fi văzut-o, ar fi fost.

În concluzie, despre educație nu cred că va fi niciodată redundant să vorbești, nu va fi niciodată inutil și prea târziu pentru a învăța ceva nou.