Câştigătorii întâlnirii de la Starbucks

Am fost foarte impresionată de toate răspunsurile pe care le-am primit la postul în care vă anunţam concursul Starbucks şi, dacă ar fi după mine, v-aş invita pe toţi la o cafea. însă mulţi nu sunteţi din Timişoara şi nu sunt eu aşa specială ca să veniţi aici doar să bem o cafea împreună. 🙂 Vă mulţumesc tuturor pentru comentarii, şi, ca să nu vă mai ţin în suspans, iată care sunt cei care au rămas, după ce-am filtrat locaţiile:

Oana, Andreea, Devoratoarea (care deşi e din Hunedoara, e dispusă să vină până aici la o cafea), Raluca, Alexandra, Miscellaneous şi adizzy. Deci o să fie o întâlnire între fete. 😛

* Din păcate, Dan Necsa, care e din Timişoara, nu intră la socoată pentru că nu mi-a spus ce mi-ar povesti la o cafea. 🙁

Uf, şi-acuma, cel mai greu lucru pe care trebuie să-l fac (o dată pentru că îmi e greu să aleg dintre toate subiectele voastre frumoase şi a doua oară pentru că-s balanţă şi alegerea e cea mai dificilă sarcină pentru o balanţă!!!) Dar, cele trei fete cu care voi bea o cafea maîne la Starbucks sunt:

Alexandra

“Pentru că blogul tău e atât de “multilateral dezvoltat” aş fi închantată să îţi povestesc despre un proiect extrem de draguţ şi util, dar foarte puţin promovat: Teddy Bear Hospital. Pe scurt: noi, studenţii la medicină, vizităm grădiniţe unde organizam mini spitale şi unde îi invităm pe cei mici să-şi “trateze” jucăriile.

De ce facem asta? Pentru a incuraja vizitele la doctor fară frica indusa de multe ori de parinţi. Pentru că ei trebuie să cunoască un traseu normal al pacientului: medic de familie, analize, medic specialist, farmacie. Dar mai ales pentru că educaţia sanitară este deficitară, iar mulţi dintre noi ajung la medic doar atunci când e prea tarziu.

Dacă ne intalnim la o cafea, promit să îţi aduc şi câteva poze cu ursuleţi bandajaţi, elicoptere cu elicele fracturate sau motoare supraîncălzite. “ – abia aştept să văd pozele şi să ascult poveştile. 🙂

Devoratoarea de muzică

“Cafeaua e facută ca să-i contempli pe oameni, te-asa privi prin aburul ei uşor şi-aş începe să-ţi spun o poveste de la altă cafea băută în sala de aşteptare a unei gări în mijlocul iernii. Era mijlocul lui decembrie, sărbătorile veneau în fugă, iară eu plecam să vizitez o prietenă undeva lângă Vaslui, răspunzând rugăminţii şi dorului ei cu o prezenţă vie. Urma să fie pentru amândouă unul dintre cel mai frumoase Craciunuri. Am pus în punguţa pentru cadouri o carte, Codul bunelor maniere, ştiam cât şi-o doreşte şi am pornit la drum sfidând frigul, amintirea şinelor blocate şi mai ales răceala care mă sugruma. Trebuia să o văd pe Anca.

Călatoria decurgea lin, eram alături de nişte domni foarte prezentabili care aveau să tacă mult timp, aveam senzaţia că-i un pact taciturn care urmează a-şi avea soluţionarea undeva la o şedinţă. Nedorind să tulbur liniştea m-am refugiat în revista cu rebus. La Braşov trebuia să cobor pentru a-mi aştepta legatura. Asta presupunea vreme îndelungată şi era nevoie să-mi suplimentez rezerva de apă şi încă un lichid cald, am optat pentru un cappuccino şi de la dozator m-am dus în sala de aşteptare în căutarea căldurii. Lumea somnoroasă, ameţită de vârtejul drumurilor îşi căuta asemeni mie refugii, rar erau oamenii care înfiripau conversaţii. Pe scaunul de lângă mine nu era nimeni, mă moleşisem de-a dreptul când apăru un domn între două vârste cu o geantă mare în mână care mă privea surâzător din spatele a nişte ochelari. Liber? Mă întreabă ,îi zâmbesc drept răspuns. Se aşează şi îşi face de lucru cu geanta, care avea şi câteva ziare puse deasupra. Tu ce vrei de Crăciun? răsună altă întrebare ca din senin. Sună a clişeu, îi spun, dar aş vrea să fiu fericită. Dar de ce clişeu? Fericirea e o ceaşcă de cafea, în ea ai trecutul, prezentul şi viitorul viselor tale. Te invit la o cafea. Fac ochii mari, dar nu refuz şi mă scotocesc prin buzunar după marunţiş. Mă refuză şi pleacă urmând să-l vad în mână cu două pâarele. Poftim, ai să simţi cum caldura urcă în tine şi o să capeţi putere să visezi. Puterea sa fii fericita!” – extrem de frumos povestit şi aştept să aud şi continuarea. 🙂

Miscellaneous

“Despre cafea învățăm înainte sau după, căci presupun deja un prim subiect de discuție: cafeaua și personal îți voi povesti cum a fost la primul meu Starbucks … în București !Nu se poate spune că te cunosc foarte bine de pe blog, iar tu pe mine cu atât mai puțin, deci ar exista un dialog între noi și nu neapărat un monolog în care doar eu să dau din gură, hey, am și eu întrebări pentru tine !  Dar sigur ți-aș spune pe unde visez să călătoresc și de ce sunt atât de ”voluntară”, cum o să combin asta cu economia și despre filme, cărți și muzică, desigur.  Așa că n-o să fie ”cea mai frumoasă poveste”, vor fi povestiri din viața amândurora.” – pentru că sunt curioasă de voluntariat, de călătorii, de muzică şi de cărţi. şi de orice altceva 🙂

Deci, dragelor, marţi, 14 decembrie, la ora 19, vă aştept la Starbucks in Iulius Mall să-mi povesţiţi toate acestea şi încă şi mai multe. şi nu uitaţi: Poveştile sunt daruri. Împarte-le!, adică nu uitaţi să aduceţi o cărticică pentru copii de la sate- (Starbucks va dona toate aceste povesţi organizaţiilor SOS Satele Copiilor şi Civika.

Oh, I can’t wait. 🙂