Pimp my room

Cum am devenit proprietară fără voie v-am mai povestit.

Ce nu v-am povestit e că nu ştiu cum să fiu proprietară. Lăsăm la o parte poanta cu facturile şi cu întreţinerea că nu despre asta discutăm azi.

Azi discutăm despre cum e să ai o casă şi să nu ştii ce să faci cu ea. Adică să vrei să o decorezi, să o schimbi şi să o faci după chipul şi asemănarea ta şi să te uiţi în oglindă până căpiezi că tot nu te prinzi cum ar trebui să arate.

Asta mi se întâmplă mie. As vrea tare mult să îi fac sufrageriei, camera mea de suflet, un total make over, dar idei din părţi că mă uit ca mâţul în calendar şi resping orice idee dându-mi ochii peste cap şi abandonând subiectul şi gândurile. Pentru că mama nartură nu m-a înzestrat cu abilităţi decorative şi mama naturală nu m-a lăsat să exersez. N-am avut niciodată voie să mut mobilele prin cameră după pofta inimii, nu am putut cumpăra piese de mobilier, nu am putut decora pereţii cu postere sau abţibilduri, aşa că acuma, mi-e frică de orice pornire creativă. Singurele chestii pe care le-am adus în camera mea, sufrageria, sunt o noptieră şi un scaun de-ala rotund, cumpărat de la mall. Care arată amândouă ca nuca-n perete că nu prea se integrează armonios în aspectul camerei.

Şi mi-ar plăcea să fac ceva, dar nu ştiu ce. ştiu cam ce culoare aş vrea să aibă pereţii mei, ştiu că aş vrea să-mi schimb mobila şi stiu că aş vrea să fie mai deosebit. Să mă reprezinte şi să fie o atmosferă incredibil de familiară. Să nu-mi mai vină să ies din camera aia. Să vreau să îmi aduc toţi prietenii acasă, numai pentru a-i lăsa să se bucure de atmosfera. Dar toate astea nu ştiu cum.

Nu mă gândesc la bani, că dacă n-am idei, nu ştiu nici cât m-ar costa din moment ce nu pot să tai şi nici nu pot să adaug.

Mă pot uita la câte bloguri  deco vreau, pot scrie câte articole cu sfaturi de decorare găsesc, tot degeaba. Mi se pare că sufrageria mea e încă sub auspiciul autorităţii părinţilor mei şi eu n-am nici un drept de decizie. Am rămas marcată, în caz că vă întrebaţi.

Deci, cum?