Ce faci dupa ce te desparti?

Discuţii recente mi-au readus în minte acest subiect despre care am tot vrut să vorbesc. L-am amânat până nici nu mi-am mai adus aminte de el, pentru că nu m-am mai despărţit de nimeni de curând şi nici problema asta nu s-a pus.

Deci, ca să vă răspund de la început, nu este vorba despre mine, nu mă despart de nimeni. Însă am avut partea mea de despărţiri care mi-au rupt sufletul şi inima în toate felurile posibile şi n-am crezut că biata de ea va mai fi întreagă vreodată. Şi toate au fost crunte şi toate au durut ca şi când mi-aş fi scos un cuţit din rană vie, cu singura diferenţă că la momentul respectiv mi-aş fi dorit un cuţit înfipt pe undeva şi aş fi îndurat cu mai mult stoicism durerea fizică decât cea provocată de lacrimi şi de gândurile care au urmat despărţirii. Aşa că, o oarecare experienţă îmi dă voie să vă vorbesc despre cele mai bune metode de a supravieţui unei despărţiri. Sunt toate încercate şi validate de mine. Poate nu funcţionează la toată lumea, poate alţii au alte şiretlicuri, eu vi le dau doar pe ale mele.

1. Indiferent de modul în care s-a produs despărţirea (cu atât mai mult în cazurile în care celalalt a fost vinovat), cel mai important pas e să rupeţi orice legătura cu respectivul/a. Ştergeţi-l de pe mess, de pe telefon, de pe Facebook, de pe HI5, de pe twitter, dezabonaţi-vă de la feedul blogului, înlăturaţi orice, ORICE vă poate ţine la curent cu ce mai face. Nu vă face bine nici să aflaţi că e mai bine fără voi, nici mai rău (deşi asta poate fi un balsam destul de bun pentru sufletul rănit). Nu vă mai telefonaţi din când în când să vedeţi dacă mai trăiţi sau nu? La ce folos? Chiar dacă v-aţi despărţit în condiţii amiabile pentru că “nu se mai putea”, nu luaţi legătură doar pentru că aşa e frumos. Lăsaţi să treacă un timp, să vă treacă durerea sau nervii şi când sunteţi pregătiţi să discutati, abia atunci faceţi-o.

2. Plângeţi. Baiat sau fată, n-are importanţa. Plângeţi până nu mai puteţi vedea la un metru în faţa voastră. Plângeţi până nu mai aveţi lacrimi, până nu mai puteţi respira pe nas, până nu mai găsiţi nici un motiv să o faceţi. Şi când aţi terminat de plâns, aţi terminat de tot. Aţi scos tot afară şi nimic să nu vă mai readucă în starea asta. Nimic legat de fosta relaţie.

3. Înlăturaţi orice poza cu fostul/fosta, dar ATENŢIE!!! nu le ştergeţi şi nu le aruncaţi. Dacă le aveţi pe calculator, puneţi-le pe un CD sau un DVD. Dacă le aveţi pe undeva prin online, salvaţi-vi-le pe calculator şi apoi ştergeţi-le de pe net. Odată cu asta schimbaţi-vă şi statusurile din “comitted” sau “in a relatioship” în “single”. Dacă le aveţi înrămate prin casă, înlocuiţi-le cu poze cu voi, cu animalul vostru sau cu prieteni care vă ajută să treceţi prin momentele grele. Am spus să nu le ştergeţi, pentru că va veni un moment în viaţa când tot ce simţiţi după despărţire va fi dat uitării şi pozele sunt singurele care vor râmâne mărturie a timpurilor trecute.

4. Nu aruncaţi tot ce aţi primit de la el/ea. Puneţi totul într-o cutie şi apoi puneţi cutia în dulap undeva unde nu căutaţi prea des. După câtva timp, lucrurile din ea o să va provoace doar amintiri neutre. Fără durere, fără nostalgie, doar cu un zambet. Eu am 3 cutii şi din când în când mă mai uit în ele. Şi doar zâmbetul acela îmi readuce în minte clipele în care am intrat în posesia obiectelor. Ma întregesc pentru că fac parte din mine. şi aruncându-le la gunoi ar însemna că îmi arunc o bucată din trecut la gunoi.

5. Nu vă căutaţi alt partener imediat după despărţire, n-o să prea iasă nimic bun. (Asta spun eu, care l-am cunoscut pe Iubi la o lună după o despărţire dureroasă :D) Serios acuma, nimănui nu-i place să fie o relaţie pansament pentru altcineva. Oricât se spune că un cui îl scoate pe altul… mai bine one-night-stand-uri cât încape decât o relaţie din care să ieşiţi la fel de şifonaţi sufleteşte. (asta n-am testat).

6. Ieşiţi în oraş şi faceţi-vă de cap. Dansaţi pe mese, îmbătaţi-vă bine, cântaţi la karaoke până râde toata sala cu voi sau de voi, mergeţi la stand-up comedy, orice, dar nu staţi în casă. Ştiu că aţi mai auzit asta de nu ştiu câte ori, dar poate nici nu ştiţi cât de bine vă poate ridica starea de spirit o seară în care singura grijă e sa nu ţi se facă somn prea curând.

Aţi putea găsi tot ce am zis eu aici şi în reviste de muieri care vă învaţa tot felul de alte prostii. Şi eu tot de acolo le-am învăţat, că după un astfel de eveniment te închini la orice Sfânt te poate ajuta să treci de momentul ăsta. Sper să puteţi să le puneţi în aplicare şi să vă ajute, aşa cum m-a ajutat pe mine.

Nu uitaţi că tot ce ni se întâmplă ne maturizează şi ne formeaza caracterul. Orice despărţire ne învaţă sau ar trebui să ne înveţe ceva nou. Să nu mai repetam o greşeală sau să nu mai permitem să ni se întample ceva. Dar nu vă închideţi în voi, refuzând să vă mai oferiţi inima cuiva. Asta e o prostie.

(Ioi, ăsta da post lung 😀 )

LATER EDIT: Am uitat sa mentionez (dar in mintea mea era clar) ca la punctul 1 nu ma refeream la ruperea definitiva a relatiilor cu fostul/a, ci la o rupere imediat urmatoare despartirii. E greu sa pastrezi legatura ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cand ar fi totul ok si faptul ca nu va mai strangeti in brate si nu va mai sarutati cand plecati acasa e ceva usor de suportat. Cand o sa fie usor de suportat, atunci reluati prieteniile, ca nu se supara nimeni. Eu sunt prietena cu toti fostii mei prieteni, in afara unuia care nu e in tara si cu ala oricum n-as fi vrut sa fiu.