Regionalism de Timişoara
Iniţial am vrut să botez postul ăsta “Naţionalism de Timişoara” da’ m-a scos Dexul din încurcătură lămurindu-mă că “regionalism” e mai potrivit.
De la bun început să stiţi că nu sunt adepta zicalei “Banatu-i fruncea” şi din cauză că nu-mi place cum sună şi din cauză că miroase a laudă de sine. De fapt e laudă de sine pe faţă.
Dar asta n-o să mă împiedice niciodată să vorbesc despre Timişoara la superlativ. Îi ştiu toate lipsurile, toate degradările din ultimul timp, toate incoerenţele cu care ne întâmpină când are chef. Şi totuşi, ca ea nu-i niciuna. Saltă inima în mine de bucurie când citesc impresiile unor oameni care nu sunt născuţi şi crescuţi aici şi dacă mă prind şi într-o pasă mai emoţională, dau şi-un pic de apă la şoareci.
Mulţi s-au întrebat de ce bloggerii timişoreni au ţinut morţiş să îşi facă propriul lor blog, să se delimiteze de restul ţării? Până nu mi-a spus cineva ca pare un gest puţin înfumurat şi separatist, nu m-am gândit nici o clipă la asta. Bloggerii timişoreni s-au strâns laolaltă pentru că voiau să se cunoască şi să nu se certe cum se întâplă prin alte coluţuri ale ţării.
În altă ordine de idei, m-am mobilizat să scriu postul datorită articolului lui Robert Şerban din 24 fun şi al postului Mariei despre Plai. Voi cum v-aţi simţi dacă cineva ar vorbi aşa despre oraşul vostru?
Sincer, mi se pare putin exagerat. Am senzatia ca e un cliseu din perioada comunista, ceva de genul “Mandra noastra patrie”. E un pic prea mult si prea venit dintr-un reflex cultivat sub comunism.
Asta nu schimba aprecierea pe care o am fata de d-l Serban.
sa mor de nu ma plesnea o lacrima 🙂
@StrongIndependentWoman: este exprimarea dragostei pentru un oras de care si-au batut multi joc..
Drăguţel, dar parcă nu aş mai vedea Timişoara ca pe o domnişoară. O fi rămas aşa, în scrierea lui Robert, ca să rimeze cu Timişoara.
Dacă o luăm ad litteram însă, Timişoara era domnişoară şi acum 20 şi ceva de ani, când autorul a descoperit-o, şi e tot aşa şi acum.
Deci ar putea fi ceva în neregulă cu d-şoara asta. 🙂
În rest, cum spuneam, drăguţel, romantic, de toamnă. Parcă toamna, “doamna” Timişoara are alt farmec, pe înserat.
creste inima in mine..eu sunt tare mandra de timisoara…si tare imi place aici..e orasul meu, e casa mea…
dar sibiu? despre sibiu nu aveti nimic? 🙂
ce sa zic…ma bucur cand citesc ceva si de bine, si cand vad oameni care sunt multumiti de ceva..in viata asta…ca foarte greu se intampla asta mai nou..intr-adevar suntem cu mult inaintea altor orase, putem fi chiar considerati norocosi/oase, insa din pacate, suntem muuuuuult in urma altora(ma refer aici la cele de peste granita)….’om trai si ‘om vedea:)
Foarte frumoase ambele scrieri, rezonez 100%.N-am nicio completare la ele.
Da, intr-adevar vorbeste frumos despre Timisoara. Si nu e singurul. Nu putini sunt oamenii care ne lauda orasul. Oameni culti, oameni care locuiesc prin alte tari, care vin aici si remarca ca acesta este orasul cel mai civilizat al Romaniei. Este un oras care este foarte bine vazut si pe dincolo. Chiar am fost de curand in Germania, si m-am uitat la televizor la un moment dat chiar ne-a laudat orasul, spunand ca desi Romania are grave probleme in ceea ce priveste discriminarea, timisorenii stau mai bine la capitolul acesta.
Si nu cred ca prin ceea ce spun eu ma laud. Nu e meritul meu. Sunt doar foarte fericita ca avem si noi in Romania un coltisor care se poate ridica la rangul tarilor mai civilizate si ma simt norocoasa ca traiesc aici. Da, sunt si mandra, dar nu de mine, ci de oamenii din jurul meu.
mă bucur ca Timisoara mai inspira si pe altii 😉
Da’ chiar, nu prea am auzit de conflicte intre bloggeri timisoreni. Probabil din cauza ca nu aveti bloggeri antipatici. Vreau si eu la voi. 🙂
ocazie cu care imi pun si eu bannerul ala cum ca postez din timisoara 😀 si-mi place, normal.
Daca cineva ar vorbi asa de Bucuresti, i-as aranja un sejur la dezalcoolizare.
Pe mine m/a emoţioant. Iar Timisoara e unul din orasele pe care visez de multi ani sa vizitez. Poate la anul am sa reusesc in cele din urma si-am sa pot comenta si vis-a-vis de cata dreptate are autorul
🙂 Timisoara e orasul dupa care alearga sufletul meu! E casa din timpul studentiei, e locul in care imi place sa visez!
Hm… 🙂
Si mie imi place Timisoara. Intr-adevar, este un oras frumos. Recunoaste 😀
Nu am apucat sa citesc restul comentariilor, insa mie imi place foarte mult atat texul lui Robert Serban cat si al tau. Eu sunt timisoarean de un an si doua luni, insa orasul asta mi-a intrat la inima mai adanc decat celelalte doua in care am mai trait. 🙂
Frumos 🙂
“De la bun început să stiţi că nu sunt adepta zicalei “Banatu-i fruncea” ”
da, vezi tu, e normal, “tomata” nu-i un cuvint banatean… ~grin~
draga tomata :), multumesc ca ai postat textul pe blogul tau. si multumesc tuturor celor care iubesc timisoara. intamplarea face sa fiu, de aproape o luna, intr-un oras elvetian, winterthur. e un loc linistit, cald, calm, cu vreo 17 muzee, cu drumuri pentru biciclisti si alte… normalitati. dar mi-e dor de acasa de nu mai pot!!! cu drag tuturor, robert
Cine stie, poate daca ajung pe acolo si o sa fiu suficient de cunoscut la momentul respectiv.. 🙂
@Tomata: autoritatile sunt doar un exemplu 🙂
Pentru ca merita!
Sunt de acord. M-am nascut aici, la fel ca si parintii mei. Am prins evolutia cartierelor de la maidan de balarii la maidan de beton.
Am vazut transformarea Dambovitei din raul cu salcii pe maluri si urat mirositor in canalul de beton cu apa relativ curata.
M-am jucat in tunelele medievale inghitite acum de Casa Poporului.
As vrea sa iubesc Bucurestiul, dar nu-mi dau voie oamenii.
Si asta cred ca se vede si in fotografiile mele.
Superb! 🙂 Vorba ta, cum sa nu te simti mandru cand vezi asa ceva scris despre orasul tau? Si uite asa realizez ca mai trece un an in care eu nu vizitez doamnisoara Timisoara. 🙁
…intr-adevar Timisoara este o domnisoara…(e drept putin trecuta de prima tineretze)…dar acest lucru o face shi mai speciala,deoarece nu si-a pierdut bunul gust…a inaintat in varsta,dar a ramas frumoasa, cocheta,primitoare…pot spune ca este cel mai frumos orash din tara….Robert Serban este un dragutz talentat,caldura si sinceritatea cu care scrie,ma face sa-mi doresc sa-i citesc articolele,poeziile,privirea sa calda te indeamna sa devii visator…prin descrierea si complimentele facute ,,domnisoarei Timisoara,, a reusit sa evidentieze exact sentimentul de bucurie care ma cuprinde si pe mine de fiecare data knd ma intorc aici.
intr-adevar…ai presupus corect…sunt fata :P,nu sunt timisoreanca,sunt oradeanca insa de ceva vreme sufletzelul meu bate aici in Timisoara…sunt studenta aici(de fapt am fost…:D k am terminat facultatea…acum urmez masteratul,tot un fel de facultate dah nah unii zik k mai evoluata:P…)pe langa toate acestea am placerea sa lucrez cu o gramada de oameni minunati pe care Timisoara i-a fascinat…in ultima perioada am avut ocazia sa ma impic intr-un proiect dragutz coordonat de o artista foarte simpatica si foarte apreciata in Timisoara…Suzana Fantanariu…ne-a antrenat in cunoasterea valorilor locale si ne-a deschis putin orizonturile spre scriitorii contemporani timisoreni,sau ma rog…din imprejurimi…asa am inceput sa il descopar pe Robert Serban,Marian Oprea(poeziile si opera sa fiind obiectul meu de cercetare pt proiecul,,Parapluie poetique,,)…pot spune ca datorita lor am inceput sa citesc poezie…si chiar sa incep sa simt ca vreau tot mai mult si mai mult sa cunosc incantatoarea Timisoara asa cum este ea:…un oras plin de arte frumoase,cultura si lucruri interesante si frumoase zi de zi……….inca ceva draga tomata: vreau sa iti spun ca te felicit pentru blogul tau si pentru faptul ca iti iubesti orasul atat de mult si ii faci si pe cei din jurul tau sa fie curiosi si sa se apuce de ,,explorare,,
Daca m-as mai naste de 100 de ori, de fiecare data as vrea sa fie in acest oras minunat. Sunt mandru ca m-am nascut in primul oras liber din Romania, ca am copilarit si am crescut in orasul de pe malurile raului Bega si sper sa am onoarea ca punctul terminus al calatoriei mele prin viata sa fie tot aici. Am vazut multe orase atat din tara cat si din strainatate, dar nici unul nu a trezit in mine dorinta de a ramane acolo, nici unul nu m-a putut convinge sa renunt la Timisoara mea cea mandra si draga. Timisoara are ceva special, ceva ce nu poate fi descris in cuvinte. Timisoara e mai mult decat un simplu oras, e un amalgam de sentimente pe care fiecare locuitor al ei i le impartaseste cu drag ori de cate ori are ocazia. Timisoara TE IUBESC!
🙂 Pacat ca n-am un Like implementat sub comentariul tau, ca mai mult nu stiu ce sa zic 🙂
Si eu am ramas speechless citind articolele tale. Imi pare rau ca te-am descoperit tocmai acum, dar nu-i nimic, mai bine mai tarziu decat niciodata 🙂 . Am multe de recuperat, asa ca nu ma mai intind la vorba. Bafta si o zi buna.
:”> multumesc de complimente si te mai astept cu comentarii. 🙂