Ce se intamplă cu blogosfera românească?

Mi se pare mie sau activitatea blogosferica incepe sa se diminueze. Zic asta, pentru ca pe blogurile pe care ma invart eu, posturile sunt din ce in ce mai rare, scuzele din ce in ce mai dese, subiectele par a nu mai exista si toata lumea pare ca are altceva mai bun de facut. A nu se intelege cumva ca ii condamn pe respectabilii, avand in vedere ca nici eu nu ma mandresc cu prea multe posturi, idei si replici mai interesante. Unii lucreaza de zor la licenta, altii nu prea mai au chef de blog, altii n-au timp si unii sunt fortati de imprejurari sa o ia mai incet. Printre acestia de la urma sunt si eu. Nu ca nu as vrea, nu ca nu as avea ce, nu ca nu mi-ar fi dor, pur si simplu factori externi, enervanti, ironici, nedrepti imi impiedica blogul sa se desfasoare ca pana acum. Si, mie cel putin,  asta nu imi face bine. Pentru ca blogul asta a fost singurul lucru pe care l-am facut cu placere, singurul care mi-a adus satisfactie si singurul care poarta o bucata din sufletul meu. Si din pacate, de fiecare data cand intru aici mai mult ma intristez, pentru ca eu simt ca nu mai e ce a fost odata, nu stiu cum il vedeti voi, eu insa ma simt incredibil de straina de el. Nu vreau sa il inchid, nu vreau sa il pun pe pauza, vreau doar sa ma intorc la el asa cum era acum cateva saptamani. Realizez ca articolele mele sunt seci, le lipseste o vlaga care izvora din mine, si pe care acum nu o mai am, pentru ca nu mai am nici veselia necesara care sa o produca. Am incredere ca lucrurile vor reveni la normal, si sper ca perioada asta nefasta pentru psihicul meu sa treaca in galop pe caii ei negrii. Pana atunci, rezist.