Fumuri de superioritate

Am tot amanat scrierea unui post pe subiectul asta pentru ca am prea multe idei care mi se rostogolesc prin cap, mi-e teama ca nu le pot exprima atat de clar pe cat as vrea si mai ales ca ar iesi un articol cam kilometric. O sa fac tot posibilul sa imi expun parerea cat mai deslusit in legatura cu feminismul prost inteles al zilelor noastre.
Pentru a nu exista nici un dubiu, va spun din capul locului ca femeile de cariera imi provoaca mila. Nu le invidiez, nu vorbeste neputinta din mine, nu as schimba locul cu niciuna pentru nimic in lume. Pretul ar fi prea mare.
Dupa parerea mea, emanciparea femeii si libertatea de care dispune din secolul 20 au fost prost percepute si prost adoptate. Ma bucur nespus de mult ca datorita unor femei care au luat atitudine si care si-au riscat vietile pentru ca urmasele lor sa beneficieze de mai multe drepturi, eu azi pot sa port pantaloni, sa votez, sa ma exprim liber, sa aleg, sa nu imi fie nimeni superior doar pentru ca are un penis balanganindu-i-se intre picioare. Dar de aici si pana la a-mi refuza conditia de femeie, de a alege cariera si banii in pofida maternitatii, de a ineca suferinta iubirii in 10 minute intr-un pahar de Martini sau Cosmopolitan, de a cauta modalitati sa injosesc barbatii, e o cale prea lunga, pe care eu refuz sa merg.
In cazul cuplurilor in care femeia calca orice in picioare pentru a-si dovedi sie insasi si celor din jur ca e la fel sau si mai capabila decat un barbat, incurajez legaturile extraconjugale. Cand ea e mai mult la birou, printre acte, sedinte si alte sesiuni de afaceri, decat acasa cu barbatul pe care se presupune ca il iubeste, n-are nici cel mai mic drept sa ii pretinda acestuia sa ii fie fidel, sa ramana alaturi de ea si sa ii savureze victoriile, atata timp cat ea nu stie, si practic nici n-o intereseaza sa il tina langa ea. Nu sunt de acord cu inselatul, nu suport inselatul si nici nu il iert, da’ pe bune ca in cazul asta nu pot sa zic decat: „Bravo, baiete!” O femeie care nu acorda atentie blandetei, gingasiei, tandretei si afectiunii, ci se poarta cu duritatea si severitatea specifice unui barbat, mie imi inspira lipsa de viata, e un robot fara inima. Aceasta femeie, cand cariera ei va apune incet incet, isi va petrece batranetele plangand din cauza singuratatii. Chiar daca se intampla sa aiba copii, acestia vor fi prea straini de ea, pentru a-i sta alaturi.
Femeile din ziua de azi au mania demonstrarii egalitatii, ba chiar a superioritatii lor. Daca nu „il fac” pe un barbat, nu pot dormi linistite noaptea.
Pe mine una ma cam dispera joaca de-a superioritatea si de-a inferioritatea. De ce unora le vine atat de greu sa inteleaga ca suntem toti egali, indiferent de sex, culoare a pielii, nationalitate sau mai stiu eu ce alte discriminari? Ca se intampla ca o femeie sa exceleze intr-un domeniu, ca un barbat e bun la o treaba de femeie chiar nu inseamna ca intreagul gen este superior celuilalt. Ideea este ca toti, indiferent de ce chiloti purtam sa avem sansa sa demonstram ce putem face cu noi insine si prin noi insine, lasand la o parte sexul caruia apartinem.