Dulcele grai romanesc

In urma unor comentarii pe blog si a unui email de mai demult ma simt nevoita sa fac oaresce precizari. Asa cum am facut si aici, dar acum e vorba despre altceva. Si anume de stimabila limba romana, pe care, fara saga, dar chiar o stimez. Unora li se pare ca nu. Ei bine, inainte de toate, va anunt pe toti cei care inca nu stiti ca am terminat o Facultate de Litere, prin care n-am trecut ca gâsca prin apa si imi place sa cred despre mine ca stapanesc cel putin limba romana destul de bine pentru a ma exprima oricand si oriunde corect. Nu ma laud ca as sti-o la perfectie cu toate regulile de gramatica noi sau vechi, cu toate sinonimele, antonimele sau paronimele la zi, dar sunt in stare sa scriu coerent si corect si de asemenea sa inteleg un discurs mai elaborat si sa nu ma uit la omul care vorbeste ca viÅ£ica in calendar. Iubesc cuvintele prea mult pentru a nu ma folosi de ele in orice fel pot, injumatatite, combinate, cu terminatii adaugate de mine, românizate daca sunt in engleza, franÅ£uzite daca sunt in romana…
Am fost acuzata ca vorbesc cu prea multe cuvinte din engleza… se prea poate. E alegerea mea si nu o fac sa fiu cool, detest sa fiu cool. Nu o fac sa par mai desteapta pentru ca desteptaciunea nu sta in vorbirea si adaptarea unei limbi straine la discursul de zi cu zi. Nu o fac pentru a atrage atentia asupra mea ci pentru comicul de limbaj care nu intotdeauna are acelasi inteles in romana. Pentru ca engleza, franceza si toate celelalte limbi au fiecare expresiile ei pe care daca le-ai traduce, pe langa faptul ca isi pierd savoarea, isi pierd si intelesul. Cu oamenii din jurul meu vorbesc trilingv, cateodata si cvadrilingv (atentie cuvinte inventate), folosind cuvinte si expresii cunoscute din alte limbi. Nu facem pe desteptii, e doar mai amuzant. Asta nu inseamna ca nu iubesc limba romana sau ca prefer engleza sau franceza in locu-i. Nici vorba. Nu simt decat in limba romana si nu imi exprim sentimentele numai in romana oricate limbi as vorbi. Dar si despre asta am mai vorbit aici.
Sa trecem mai departe… am fost certata ca folosesc cuvinte inventate sau deformate. Si? Cand spun “scenaritice”, “recenzuiala”, “trilingv”, “jenibil” etc, oare nu stii tu, om invatat, despre ce vorbesc, chiar daca nu ai auzit in viata ta asemenea cuvinte? Sa fim seriosi… nu ma cred o micuta Shakespeare si nici macar o copie amarata a lui James Joyce (pentru cine nu intelege analogia, sa caute detalii despre Finnegan’s Wake). Ma joc cu cuvintele pentru ca sunt maleabile si pentru ca au darul de a te inveseli sau a te intrista. Ma folosesc de ele pentru ca sunt armele si totodata balsamurile cele mai puternice pentru sufletul uman. Incerc sa ma exprim cu cat mai multa oralitate, iar voi cand cititi sa ma auziti vorbind.
Am vrut sa pun aici niste reguli de gramatica pe care multi le ignora, dar mi-am spus ca n-are nici un rost. Sunt intru totul de acord cu un comentator ca “nici un” si “nici o” trebuie sa ramana neschimbate. Pana acum l-am adoptat pentru ca deh…regulile… Dar regulile nu sunt intotdeauna logice. Asa ca n-o sa mai scriu cum nu mi se pare logic.PS. Puteti vota si azi articolul din concurs.