Are you infected with the disease of lust, gluttoney and greed?

Cine ma crede daca ii spun ca nu imi plac banii? Nimeni, asa-i?. Din pacate imi conditioneaza viata si n-am ce face, trebuie sa mi-i doresc. Si imi doresc exact atatia cat sa pot trai decent si sa imi permit sa calatoresc.
Ma bucur ca nu am gusturi scumpe. Nu-mi place aurul, nu-mi plac diamantele, blanurile, nici mancarurile sofisticate, nu-mi cumpar haine de firma (decat rar de tot), n-am telefon de ultima fitza, nu-mi dau ultimii bani pe cosmetice si nu frecventez cele mai in voga cluburi din oras. To make the long story short: nu sunt materialista.
Nu mi-e rusine sa recunosc ca imi cumpar haine la reducere sau ieftine si inca mai port unele pe care le-am cumparat acum3-4 ani, chiar daca au iesit din trend. Nu dau un sac de bani pe o freza care nu-mi sta bine si care trebuie intretinuta in fiecare luna, de fapt nici nu prea frecventez saloanele de coafura. Ma duc atunci cand ma tund si de vopsit, ma vopseste o prietena sau mami, manichiura si pedichiura mi le fac singura, de pensat tot singura, foarte rar ma duc la cosmeticiana. Numai pentru epilat ma deplasez mai des, ca nu pot singura si mi-e groaza oricum.
Sa nu deviez de la subiect: ma enerveaza oamenii ce traiesc pentru bani, care tot timpul li se pare ca nu au destui, care ii cheltuie nesabuit, care cumpara numai de dragul de a cumpara, si care nu fac nimic pentru a-i avea, dar asteapta sa le pice din cer.
Imi place sa imi doresc un lucru si sa astept putin pana il am. Fac liste cu ce imi trebuie si le iau pe rand si ma bucur de fiecare pentru ca stiu ca am facut un mic sacrificiu pentru obtinerea lui. Imi place sa strang bani pentru concediu si sa simt ca il merit si ca ma duc undeva pe munca mea. Pentru asta mi-as dori mai multi bani, sa apuc sa vad cat mai multe locuri.