Încercam aseară să mai lucrez ceva în timpul liber şi cum e o muncă diferită de cea de la lucru, puţin mai mecanică, ce nu necesită o concentrare acerbă sau atenţie deosebită, mi-am pus nişte muzică să nu mai stau în liniştea mormântală în care trăiesc zilnic. Asta când nu aud plăcile deja exagerat de uzate cu replicile zilnice.

Şi winampul meu şi-a început repertoriul cu Bongo Man. Nici nu ştiam că mai am melodia aia pe  calculator şi m-a binedispus că e o melodie vesela. Şi continui să  lucrez şi să twittuiesc despre ce mult mă bucur să ascult muzica de care am uitat cu desăvârşire de când tot ce fac pe calculator are nevoie de ciulirea tuturor simţurilor şi ascultarea muzicii nu e o opţiune…

Şi vine Sylver cu Why Worry? Şi urmează apoi Puddle of Mud cu She fucking hates me. Mă hlizesc din nou de una singură. Şi mai twittui şi mai verific un link. Winampul o ia razna şi mi-l aduce pe Manuel Mijares cu Corazon Salvaje. Ok… puteţi să spuneţi ce vreţi voi, că e lame, că e cheesy, că e telenovelistic, orice, dar nu ca omul ăsta n-are o voce superbă. Şi ascult, şi dau mai tare şi încep să lăcrimez. Pe moment nu ştiu de ce, că nu îmi provoacă nici o amintire (poate doar moartea lui Eduardo Palomo, dar nu într-atât încât să plâng după el), nu sufăr din cauza iubirii, nu. Nimic. Şi totuşi lăcrimez. Brusc îmi dau seama: plângeam pentru că muzica lipseşte din viaţa mea. Plângeam pentru că în ultimul timp numai tristeţe, numai gânduri, numai temeri, numai griji şi nici un pic de muzică. Nici o rimă, nici un acord, nici un ritm. Şi cu toate astea cânt zilnic la lucru. Elena ştie, aşa cum ştia şi Alice. Dar demult prin venele mele nu mai curge muzica pe care o iubesc atât. Mă refugiez în cărţi aşa cum altădată mă refugiam în muzică. Şi nu-i acelaşi lucru pentru că muzica şi lectura acţionează pe căi diferite.

Şi apoi îmi cântă Leo Cohen Dance me to the end of love, apoi In my secret life şi apoi Manu Chao îmi redă un soi de veselie… Şi Jennifer Rush, apoi Queen şi dernièrement, Patricia Kaas.

Dar revelaţia îmi dă speranţă şi musai să mă droghez zilnic cu nişte melodii care mă învaţă că muzica nu e de ignorat. Mă gândesc chiar să creez o categorie nouă pe blog în care să pun melodia zilei, să nu mai uit că am nevoie de muzică.

Mi-am încheiat seara cu Por quererte, o melodie care întotdeauna îmi va aduce aminte de Barcelona ca acolo am auzit-o.

…My make-up may be flaking
But my smile still stays on.

Ieri am fost la paintball. Faină experienţă, ne-am distrat, ne-am împuşcat, a fost mişto. Dar despre asta, mai târziu, mai spre seară. Şi tot atunci vin şi pozele. În articolul ăsta voiam să vă povestesc despre băieţii care ne-au  invitat şi despre site-ul pe care vor ei să îl promovăm. Iniţial am crezut că va fi vorba despre clubul de paintball, dar la faţa locului am aflat că de fapt era vorba de un site de muzică. Ne-am mirat când am aflat şi după ce ni s-a vorbit despre el, abia aşteptam să ajungem acasă să vedem despre ce e vorba, cu atât mai mult cu cât designul se va schimba destul de curând.  Pentru că pozele de la paintball v-ar fi atras atenţia de la faptul ăsta, m-am asigurat că ideea nu scapă neînregistrată.

Site-ul se numeşte YouClubVideo şi:

•    este ceva asemănător youtube-ului şi trilulilu-lui, doar că e nişat. Pe muzică. Adică tot ce ţine de un concert, un videoclip, un club sau interviuri, puteţi găsi acolo. Mai puţin manele şi muzică populară. În privinţa asta, băieţi sunt hotărâţi şi supraveghează neîncetat să nu se strecoare nici o „eroare” de gen printre clipurile din cluburi si muzică bună. În afară de restricţia asta, YouClubVideo acceptă orice gen de muzică, de la clasică la drum & base.
•    se prezintă în 3 limbi, ceea ce e un plus mare peste trilulilu, de exemplu, pentru că deşi „muzica e limbă universală”, nu poţi socializa cu comunitatea de acolo prin note muzicale.
•    în prezent are în jur de 40 000 de clipuri disponibile şi cu ajutorul userilor, speră să crească. Aşadar, dacă aţi fost pe la ceva concerte, în cluburi sau la alte manifestări muzicale, ăsta e locul să le arătaţi lumii întregi.
•    s-ar putea ca ce nu găseşti pe youtube, că e banat pentru România, să găseşti la ei. Faceţi voi un test, că io nu mi-am amintit decât despre Wrong de la Depeche Mode ca fiind banat pe youtube şi când să îl dau ca exemplu… era available.
•    secţiunea de poze, la fel, e doar despre muzică, răsfoiţi-o şi pe ea.
•    site-ul va conţine şi o listă cu toţi DJ-ii din lume şi mai ales cu toate cluburile ce fiinţează peste tot.

Pentru a-l ajuta să crească, v-aş îndemna să folosiţi scriptul de embed, că e la fel de uşor de luat şi trântit pe blog ca şi alealalte.
Dacă site-ul ar avea şi player de-ala micuţ ca la trilulilu, aş fi fan devotat, pentru ca trilulilu mi-a trimis mail să mă anunţe că îmi şterge contul şi melodiile dacă nu mă mai loghez şi nu mai urc nimic acolo, ceea ce mi se pare o mare prostie.
Mai spre seara despre paintball.