La leapşa aia cu cărţile era o întrebare: „De care personaj (masculin) te-ai amorezat?” sau ceva de genul… Nu mi se întâmplă prea des să visez la vreun personaj din carte, în schimb mi-am dat seama că sunt foarte atenta la doamnele şi domnişoarele care populează lumea literară. Poate şi pentru că li se acordă mai multă atenţie, mai multe descrieri, mai multe însuşiri… Astfel că pe baza cărţilor pe care le-am citit eu până acum (şi nu a ecranizărilor lor) am alcătuit un top al femeilor care în imaginaţia mea au fost cele mai sexy, cele mai frumoase şi în locul cărora mi-ar fi plăcut câteodată să fiu. Normal că topul e puţin deplasat, pentru că pe lângă faptul că frumuseţea şi sexoşenia sunt greu de bătut în cuie, mai adăugam şi imaginaţia care la fiecare funcţionează altfel.
Vreau să subliniez că pentru mine, asta e ordinea, în momentul de faţă.

10. Esmeralda – Notre Dame de Paris – ţiganca dansatoare e destul de exotică pentru a face parte din lista asta. Ochi verzi şi parul negru, câteodată e suficient dacă o femeie le are.

9. Daisy – Marele Gatsby – atât de superficială şi de frivolă cum era, Daisy ştia să fie sexy, să mizeze pe atuurile ei feminine şi să îl facă pe Gatsby să ia asupra lui o crimă pe care ea o comisese. Unde mai pui că era atât de îndrăgostit de ea, încât nu ii vedea nici un defect, deşi era plină de ele.

8. Dna T. – Patul lui Procust – întotdeauna o să am în minte o doamnă ultra elegantă, rafinată şi serioasă, foarte aproape de imaginea unei înţepate. Însă poveştile şi cuvintele lui Fred Vasilescu despre ea o prezintă în cele mai seducătoare ipostaze. O să recitesc cartea doar pentru ea.

7. Catherine – La răscruce de vânturi – o iubire ca cea dintre ea şi Heathcliff e legendară. O femeie care poate trezi asemenea sentimente animalice şi brutale într-un bărbat nu poate să fie decât una incredibil de frumoasă.

6. Ellen Olenska – Vârsta inocenţei – amestecul de mister, frumuseţe şi o reputaţie „pătată” pune cel puţin câţiva bărbaţi pe gânduri. În carte mulţi au suspinat după ea, din păcate cel care avea inima ei, n-a ştiut să se bucure de ea.

5. Lizzy – Mândrie şi prejudecată – emancipată, frumoasă, mandră, sigură pe sine, educată… cum altfel ar fi putut să-l seducă pe Darcy? Dacă aş fi fost bărbat, una ca ea mi-ar fi plăcut să-mi zâmbească dimineaţa.

4. Anna Karenina – sincer, nu ştiu ce să zic despre ea, că la un moment dat devenise de-a dreptul paranoică, dar mi-o imaginez atât de frumoasă şi senzuală, încât le surclasează pe celelalte.

3. Holly Golightly – Mic dejun la Tiffany – aeriană, naivă şi călătoare, şi recunosc mult influenţată de Audrey Hepburn (deşi am zis că nu după criteriul asta am făcut topul), tipa asta e prototipul femeii sexy, singure, care-şi traieşte viaţa fără nici un obstacol.

2. Moartea – Intermitenţele morţii – ciudat, dar imaginaţia mea a luat-o razna când moartea s-a întrupat în femeie. Se zice că femeia e mâna diavolului, ei bine, Saramago a făcut-o pe tanti asta atât de nu ştiu cum să zic, diavolesc de sexy, încât nu ii găsesc nici o corespondenta în viaţa actoricească sau muzicală.

1. Margareta – Maestrul şi Margareta – într-un final am deliberat. După ce am întors topul ăsta cu susul în jos, după ce am renunţat la Lolita, Otilia, Madame de Tourvel şi Cecile din Buna dimineaţa, tristeţe, am hotărât că Margareta merita coroniţa. Cred că nici o alta „personajă” nu mi s-a părut atât de incredibil de sexy cum a fost ea când zbura goală pe deasupra Rusiei. O imagine de vis.

Nu ştiu cât se pliază topul meu pe gusturile voastre, da’ mi-ar plăcea mult de tot să îmi spuneţi şi voi măcar un top 3 al celor mai sexy personaje feminine din literatura universală sau românească.

Autor: Jane Austen
Nationalitate: englez
Titlu original: Pride and Prejudice
Anul aparitiei: 1813
Premii: nu
Ecranizare: Pride and Prejudice (1940); Pride & Prejudice: A Latter-Day Comedy (2003); Pride & Prejudice (2005)
Nota mea: 9,5/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

Când prea multă realitate sau lucruri negative se adună în universul propriu, îmi caut liniştea în cărţi uşoare sau în romane care nu m-ar solicita sentimental într-un mod negativ. Din aceste motive am ales-o pe Jane Austen să-mi ţină companie câteva seri. Am evitat-o mulţi ani şi am spus la un moment dat că n-o să citesc Mândrie şi prejudecată probabil niciodată pentru că dacă n-am făcut-o când şcoala o cerea, cu siguranţa în alt moment nu mă va mai interesa.  Wrong! Acesta a fost momentul ei şi a fost ales cum nu se poate mai bine.

Mândrie şi prejudecata a fost ca un balsam pentru trăirile mele interioare exact genul de poveste care mă relaxează, mă bucură, mă emoţionează ca o comedie romantică savurată într-o sâmbătă seară.

Multe dintre prietenele mele şi probabil multe fete, în general, îşi doresc să fi făcut parte din aristocraţia secolelor 18-19, multe visăm la un tânăr nobil care să ne cucerească cu scrisori şi dansuri de bal, cu plimbări şi priviri admirative aruncate ostentativ în timp ce noi ne ferim privirile şi roşim în fiecare minut pe care îl petrecem singure cu el. Desigur, aceste fabulaţii nu ne ţin mai mult de perioada în care citim un roman de gen, pentru că nu cred că vreuna dintre aceste visătoare, inclusiv eu, ar putea trai în stricteţea unei societăţi care interzice sau impune lucruri pe care noi, în libertatea cu care am crescut, le-am putea accepta.

Povestea romanului e una clasică, una telenovelistică aproape. Ne-am obişnuit atât de mult cu acest fel de isprăvi, încât tindem să scăpam din vedere că la vremea la care această carte a apărut, genul de personaje precum Elizabeth se năşteau foarte rar. Dacă mai punem la socoteală şi faptul că Mândrie şi prejudecată e scris de o femeie, una care îndrăzneşte să ironizeze capriciile şi mofturile societăţii engleze, tocmai ale acelei societăţi care urma să ii citească volumul, nu l-am mai cataloga drept o lectură facilă ce păleşte în comparaţie cu marile idei ce-au născut literatura universală.

Elizabeth şi Darcy sunt două personaje şi personalităţi puternice, genul de personaje pe care nu le-ai vedea niciodată împreună pentru că nu s-ar suporta şi totuşi exact genul de personaje între care s-ar putea înfiripa Dragostea, sentimentul cu D mare, ăla dureros, ăla care te face să înţelegi că doar o iubire ce te răneşte e mai puternică decât una care nu are nici un obstacol de sărit. În cazul celor doi, factorii care intervin în curgerea lină a evenimentelor sunt chiar cele două elemente din titlu: mândria lui şi prejudecăţile ei, sau mândria ei şi prejudecăţile lui, mă rog, oricum ar fi, amândoi au o raţiune impresionantă şi totuşi se lasă prostiţi de încăpăţânare şi ghidaţi de mândrie. Mai adăugăm la amestecul asta nişte femei intrigante şi hapsâne, reguli nescrise ale societăţii, baluri şi trăsuri, săptămâni petrecute la diverse castele, domenii elegante, invidie, falsitate, domni manieraţi sau din contră, nişte snobi sau parveniţi, şi am putea acoperi în mare parte subiectul din Mândrie şi prejudecată.

Am vrut să povestesc puţin din subiect, cum fac de fiecare dată, să vă spun cum se cunosc cei doi, ce întâmplări ii apropie şi ce ii desparte, cum trăiesc şi ce ii împiedică să trăiască, să vă introduc şi alte personaje (personal, cam toate mi-au displăcut, în afara de dl. Bennet, tatăl celor 5 fete şi de Lizzy) dar la câtă notorietate are cartea, de câte ecranizări a beneficiat, nu mai are nici un rost. Pot însă să vă îndemn să o citiţi, chiar dacă ştiţi deja subiectul. Pentru mine e una dintre favorite.

Cei care au citit cartea pot să descifreze harta asta mai bine, cei care n-au citit-o sper să nu se lase speriaţi.