Autor: Anne Frank
Nationalitate: germana/apatrida
Titlu original: Het Achterhuis
Anul aparitiei: 1947
Nr. pagini: 352 (Puffin, Hardback, editie de colectie)
Premii: -
Ecranizare: The Diary of Anne Frank (1959), The Diary of Anne Frank (2009)
Nota mea: 5/5
Am mai citit si: -

„Just imagine how interesting it would be if I were to publish a novel about the Secret Annex. The title alone would make people think it was a detective story. Seriously, though, ten years after the war people would find it very amusing to read how we lived, what we ate and what we talked about as Jews in hiding.” mai mult…

Autor: P.F. Thomese
Nationalitate: olandez
Titlu original: Schaduwkind
Anul aparitiei: 2003
Nr.pagini: 104
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 10/10
Alte romane de acelasi autor: nu

Una dintre puţinele recenzii pe care le-am citit înainte să ştiu de carte, m-a convins să iau de la schimb de cărţi Copilul umbră. Căutam cărţi şi filme despre moarte şi pierderi, pentru a mă ajuta să fac faţă durerrii mele. Pentru a citi despre şi a mă identifica cu durerea altuia.

Copilul-umbră mi-a oferit ocazia, mi-a smuls lacrimile, mi-a facilitat mersul înainte.

Am citit în postafata micului roman că aproape toate recenziile acestei carţi şi toate coperţile conţin un pasaj din ea. Evident că o să-l folosesc şi eu aici, pentru ca în cazul ăsta nu-mi doresc deloc să fiu originală şi mai altfel decât toata lumea: mai mult…

Autor: Jeroen Brouwers
Nationalitate: olandez
Titlu original: Bezonken rood
Anul aparitiei: 1981
Premii: Prix Femina 1995
Ecranizare: nu
Nota mea: 8/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

Prima achizitie de pe net, prima plata online nu putea fi pentru altceva decat pentru o carte. Am comandat Rosu ucigas de la shop.cotidianul.ro pentru ca era prima carte disponibila pe care n-o aveam in colectie. Cum mi-au mai ramas cateva zile pana la Schimb de carti, am si citit-o fiind subtirica.
Rosu ucigas e o carte dura, nici nu are cum sa fie altfel pentru ca subiectul se intampla in perioada celui de-al II-lea razboi mondial. O autobiografie presarata cu atata durere incat „fara simtire”, starea generala a autorului Jeroen Brouwers e doar o dovada a unui unreliable narrator. Nu spun ca nu e posibil sa nu mai simta nimic, avand in vedere ca o trauma cum e aceea a unui copil de 5 ani care traieste si asista la ororile razboiului, are capacitatea de a curma toate simtamintele. Insa pentru un om care nu simte, cartea e mult prea inecata in suferinta.
Romanul incepe cu moartea mamei scriitorului, fata de care, asemeni lui Camus in Strainul, Brouwers n-are nici o tresarire. Ba chiar se declara indiferent la aceasta intamplare, normala la urma urmei. In ciuda acestei indiferente, figura materna este cea care vegheaza asupra a 90% din paginile autobiografiei. Mama e cea care ii zambeste copilului cand e tunsa chilug si tinuta 24 de ore in bataia pustii si a soarelui nemilos al lagarului Tjideng. Mama e ultimul lucru pe care il are cand toti in jurul lui mor sau sunt omorati, e singura speranta, singurul motiv de a nu muri.
Din cauza atrocitatilor la care e martor, a sangelui si a tuturor crimelor pe care le cunoaste mult prea bine ajunge sa considere nasterea propriei sale fiice un lucru scarbos, care nu ii transmite nimic altceva decat amintirea razboiului si a mortilor lui. Orice om chinuit si insangerat la un moment dat, ii provoaca dorinta de lepadare; de aceea o inlocuieste pe sotia lui cu Liza, o amanta de ocazie la care isi doreste sa se reintoarca, si de aceea nu ii pare rau ca mama lui a murit. Devine un om rupt de tot ceea ce ii poate inspira sentimente pozitive, se transforma in umbra unui om ce nu are nici o reactie interioara. Si totusi cea care nu ii da pace e frica. Incearca sa o elimine scriind despre sentimente deja traite, afirmand chiar ca un scriitor isi traieste viata de doua ori, o data cand se intampla si odata cand scrie despre ea.
Pe cat e de scurta, pe atat e de intensa, mi-a prezentat istoria razboiului cu vedere la Tara Soarelui, a lagarului de concentrare japonez, care si-a omorat locuitorii cu aceeasi ura specifica totalitarismului.
Dupa un search pe Google, am gasit completari in Cutiuta cu recenzii, la un Balaur si la Jo.