September 28th, 2008
Autor: Azar Nafisi
Nationalitate: iraniana
Titlu original: Reading Lolita in Tehran
Anul aparitiei: 2005
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 9.5/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu
Am fost curioasa sa citesc cartea datorita unui articol din Dilemateca. Nu mai stiu cine o recomanda, nici ce spune despre ea, oricum nu mai conteaza. Ii sunt insa foarte recunoscatoare instinctului meu ca m-a impins catre Citind Lolita in Teheran deoarece am descoperit o scriitura foarte pe gustul meu, foarte familiara si extrem de aerisita. Chiar daca romanul pare inspaimantator ca dimensiuni, e o adevarata placere sa vezi cat de repede alearga capitolele pe pagini.
Mii de impresii si revelatii s-au impletit pe masura ce inaintam in lectura, de la comparatii cu alte romane, cu alte personaje si cu alti scriitori pana la comparatia cu propria noastra istorie, am avut un sentiment de „stiu ce zici” pe tot parcursul ei. Vremurile in care romanii traiau in teroarea controlului securistilor, interzicerile de tot felul, ilegalitatea unei antene satelit, raziile si torturile, dorinta de a-ti parasi tara din dorinta de a fi liber, totul suna atat de cunoscut pentru noi.
Daca la inceput mi-am spus ca romanul nu e decat o replica a Domnisoarei Brodie (lucru pe care insasi autoarea l-a prevazut), am dat de cu totul alta lume in capitolul Gatsby, cand senzatia de 1984 a fost mai puternica decat visul american. Capitolele sunt atat de bine structurate si cu o ancorare atat de puternica in realitate, cu metafore si legaturi fine intre literatura si istoria Iranului incat cartea n-are nevoie de nici o filozofie sa fie descifrata. Azar Nafisi alege cartile in concordanta cu marile probleme pe care memoriile ei le dezbat, le întrețese astfel incat vorbind despre capodopere cunoscute sa exemplifice mai bine trairile iranienilor.
Este recomandat ca inainte de a citi acest roman sa fi citit inainte cele despre care se vorbeste: Lolita, Invitatie la Esafod, Marele Gatsby, Daisy Miller, Mandrie si prejudecata, Emma, Doamna Bovary si Domnisoara Brodie in floarea varstei. Veti intelege atunci de ce vorbeste despre Lolita intr-o tara in care femeile sunt maritate de la 9 ani, de ce il alege pe Gatsby si visul lui american intr-o tara care scrie pe ziduri „Moarte Americii”, de ce o da exemplu pe Daisy Miller unor femei care nu isi cunosc nici macar trupul, care nu au voie sa gandeasca pentru ele, care sunt considerate a fi jumatate dintr-un barbat, care isi ascund parul pentru a nu incita un trecator, veti cunoaste ritualul premergator casatoriei in antiteza cu inversunarea Emmei, si veti suferi alaturi de iranience ca nu pot merge neinsotite pe strada sau nu pot alerga pe coridoarele scolilor pentru a ajunge la cursuri. O lume infioratoare, o distopie ce il face pe Orwell sa roseasca, un univers ce a existat pana nu demult, un spatiu din care oamenii vor sa evadeze din cauza terorii, a fricii, a nesigurantei si a neincrederii.
Citind Lolita in Teheran, are ca subtitlu: „Memorii despre carti”, o sintagma cu dublu inteles pentru ca desi unul din personajele principale sunt cartile, autoarea vorbeste mai liber ca oricand despre viata ei din Teheran, despre trairile si experientele care au manat-o in Statele Unite, despre familia ei, despre profesia ei si mai ales despre pasiunea ei. Pe backgroundul imaginat de alti scriitori isi deapana autobiografia care, desi se poate verifica oricand, desi adevarul ei e aproape incontestabil, nu e nicaieri mai palpabila decat in cuvintele unui email pe care i-l trimite Manna profesoarei ei:
„In fiecare dimineata, la rasaritul aceluiasi soare ma trezesc si imi pun valul in fata oglinzii, pentru a iesi din casa si pentru a face parte din ceea ce se numeste realitate. Stiu ca mai exista de asemenea un alt eu, dezgolit in paginile unei carti: intr-o lume imaginara, am devenit de nestramutat, ca o statuie a lui Rodin. Si asa voi ramane atata timp cat ma veti privi in ochi, dragi cititori.”
Acum femeile din Iran se bucura de o libertate mai mare, se pot machia, pot fuma in public, pot purta chiar si pierce-uri. Am gasit un site cu poze din Teheran, un oras impresionant, poze cu femeile din Iran si un cod al imbracamintii.
Cartea primeste un 10 de la mine.
Într-o zi de demult, cam pe vremea liceului sau a primului an de facultate, când venisem acasă mai devreme pentru că mă simţeam rău, am prins pe Discovery o emisiune despre amante celebre. Am urmărit-o cu maxim interes şi mi-a părut rău de tot că se difuza doar la ore la care mie îmi era imposibil să o văd. Când Săptămâna Financiară a scos o carte cu numele Amante şi regine, aproape că nu mi-am mai încăput în piele de bucurie că serialul pierdut îl puteam urmări în cărţi. Singura diferenţă era că în emisiune nu era doar opoziţia amante vs. regine, ci şi amante de actori, sefi de stat, sportivi, etc. Voi aborda citirea acestei cărţi la fel ca şi pe cea a Umorului cu premeditare, în episoade. mai mult…
Cele mai comentate