Clawd a pornit o leapşă, Ovi a preluat-o, Adi mi-a pasat-o, eu am înţeles-o greşit cică, aşa că ce-o să iasă aici… Dumnezeu cu mila. )

Am înţeles io că ar trebui să ne manifestăm opiniile faţă de sex-simbolurile momentului. Adică alea care sunt considerate sex-simboluri da’ în ochii personali, nu-s nici pe departe aşa ceva. No, staţi aşa, că încep cu femeile că pe alea am o pată mai mare. Read the rest of this entry &raquo

Am minunatul obicei de a amâna lepşele pe când îmi pică mie bine să le fac. Mulţi dintre voi ştiţi asta.
Însă leapşa de azi, tre’ să o fac cât mai repede pentru că e vorba şi despre sărbători şi oricum ele au trecut. Richie şi Camyzi insistă să prestez, aşa că nu îi voi lăsa să aştepte.

Pe repede înainte să răspundem la următoarele întrebări:

1.Write a bad thing that happened to you in the last week – Last week înseamnă inclusiv sâmbăta care a trecut nu? Ei, sâmbătă seara şi apoi noaptea dinspre sâmbătă spre duminică au fost cam de coşmar aşa, să nu care cumva să mă obişnuiesc cu binele. De parcă nu e de ajuns operaţia care îl aşteaptă cândva în ianuarie, sau poate chiar în februarie, pe tatăl meu îl supără şi măselele. Partea proastă e ca din 3 vizite la urgenţe nimeni nu ştie unde e problema. Prima oara i-au scos un nerv, a doua oara l-au trimis să îşi cumpere un antibiotic şi a treia oară i-au scos o măsea. Şi durerea persistă. Nu la fel ca şi în timpul nopţii dar destul ca să creeze o atmosferă de neputinţă care începe să mă irite la maxim şi să mă intristeze şi mai mult. Bine că azi e luni şi lucrează şi alţii decât urgenţele.

2. Write a good thing that happened to you in the last week – pai, cea mai veselă zi de săptămâna trecută a fost vineri, că m-am întâlnit cu muuulţi oameni dragi, aka bloggers, twitters şi non-bloggers la un cocktail în Irish, ceea ce mi-a mai descreţit fruntea. Ah, şi tot o zi bună a fost şi prima jumătate din nenorocita de sâmbătă, că mi-am cumpărat cizmuliţele visurilor.

3. Write a resume about your last book you read – măi, cu lectura stau din cale-afară de prost. De la Micuţele doamne, n-am mai citit nimic. Mă chinui cu Chira Chiralina, care e o cărţulie de max 100 si ceva de pagini şi nu o termin de 2 luni deja. Ba mă uit la seriale, ba la un film, ba citesc readerul… ba stau pe twitter, orice, dar se pare ca nu lectura. Sper să fie doar o fază.

4. A good thought, now, for the holidays – Să fiţi sănătoşi şi voi şi cei dragi!

5. The people you forward your Hit and Run – Monica, Orianda, Tequila cu varza, VreauUltimulLoc şi Fanfan.

Prin septembrie anul trecut, Adina îmi cerea să răspund la următoarea întrebare:

„…dacă ai avea de ales, să mori sau să-ţi cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, şterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra trăind veşnic, ce-ai face?”

(Cristian Tudor Popescu, Libertatea urii, Polirom, 2004, p. 6)

Fără să mă gândesc prea mult la citat, oprindu-mi privirea doar asupra traiului veşnic, răspund tare şi răspicat: aş alege să mor!
Bineînţeles că părerea nu mi se schimbă nici când citesc şi recitesc citatul pentru a-l înţelege mai bine şi a-l diseca până în cele mai explicabile frânturi de înţeles. Având în vedere că preţuiesc cuvintele prea mult pentru a le destina pierii, acesta ar constitui un al doilea motiv puternic pentru care n-aş vrea să îmi ia locul în groapă. îmi place să ştiu că prin cuvinte îmi pot face lumea un loc în care totul are sens, în care explicaţiile pe care le găsesc şi interpretările unor fraze dau un rost vieţii.

Pasez această întrebare unei fete creţe, unui băiat care are o relaţie cu cafeaua, unei viitoare mamici, unui tip sensibil şi unei prietene bune.

Leapşă, dulce leapşă. Doamne, cred că a trecut o veşnicie de când n-am mai onorat una. Stau in drafturi cuminţi şi aşteaptă să îmi vină cheful de ele. Uite că una, venită de la Dorothea, mi-a făcut cu ochiul şi a ieşit în lumina reflectoarelor mai repede decât celelalte. Pentru că e simplă, e de sezon, e frumoasă.

O poză cu oraşul meu inzăpezit. Poza de mai jos nu reprezintă nimic. Mă uitam pe geam la prima ninsoare de anul trecut şi crenguţa asta de liliac mi-a atras atenţia. îmi place mult când înfloreşte primăvara şi să îl văd aşa infrigurat mi-a adus pentru o secundă o clipă de linişte, de calm, de încredere, de speranţă. Dar a fost doar o secundă, dup-aia am vazut crenguţa ca pe oricare altă creangă din spatele blocului şi din grădina din faţa geamului.

Pentru că e o leapsă cu poze/fotografii, mă gândeam că fain ar fi să vedem nişte opere de artă. îi lepşuiesc pe Alex Mazilu, Andi Popescu, poate vrea şi Denisuca (o ştiu fotografă), de ce nu şi Horia, sau Incasha căreia îi sunt datoare cu o leapşă.

- Ceau, ce faci?
- Ce să fac? Mă duc acasă, abia îmi târâi picioarele. Tu?
- Mai, eu nu fac prea bine?
- ?!
- Ai aflat că a murit Raoul?
- Care Raoul?? Nu-mi zi că ăla cu care am lucrat la restaurant?
- Ba, mă. El.
- Doamne, Dumnezeule, cum??! Accident?
- Da, azi dimineaţă. Era cu prietena lui şi cu încă un cuplu. Mergeau la unguri să sărbătorească ziua de naştere a prietenei lui.
- Nu pot să cred… Doamne fereşte…

Şi n-am mai putut să spun nimic. M-am aşezat pe o bancă în staţia de autobuz, respirând ca o astmatică şi având impresia că o să mă topesc de cald.
Nu-l cunoşteam pe Raoul foarte foarte bine, dar îl ştiam îndeajuns de bine încât să îl sun când aveam nevoie de o îndrumare în Word sau de ceva chestii de grafică. Am fost colegi temporar la un restaurant. De fapt e prea mult să spun colegi pentru că el se ocupa de printurile şi cărţile de vizită ale restaurantului, nu era chelner sau ceva pe-acolo. Un fel de colaborator. Un băiat de milioane, cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Oriunde m-am întâlnit cu el, mă opream măcar un minut să ne spunem mai mult decât un „Ceau” pe fugă.

Raoul şi ceilalţi pasageri ai maşinii lui au murit arşi de vii într-un accident monstruos în data de 6 septembrie 2007. Raoul era un băiat minunat, dar din păcate un vitezoman. Nu ştiu dacă aşa era în general, dar în acea zi fatală a fost. Nu ştiu nici dacă încerca să fie cool, să îi impresioneze pe cei din maşină, dar orice ar fi făcut, viteza le-a curmat viaţa. Am scris şi atunci despre ei, sub forma unei închipuiri, am scris şi azi sub forma unui răspuns la leapşa macabră despre oamenii cool dar morţi.

Nu vreau să le întinez amintirea, însă vreau să folosesc povestea pentru a atrage atenţia că pe ploaie sau pe vreme bună, locul în care trebuie să ajungeţi e mereu acolo, viaţa voastră poate să nu mai fie.
Fiind leapşă, sper să nu stric ziua şi altora, dar poate  Alisim, dAImon, Camytzi, Raka si Florin au vreo poveste asemănătoare de împărtăşit cu noi.

Prima leapşă vie din blogosferă (cel puţin prima de care ştiu eu) a fost iniţiata de Alex Moldovan, Ora25 si Holicica, iar eu am primit-o prin bunăvoinţa vulpii LiaLia. M-a bucurat peste măsură din mai multe motive: odată că LiaLia m-a ales pe mine să primesc cartea ei (Povestea târfelor mele triste), a doua oară ca romanul mi-a ajuns chiar de ziua mea şi l-am considerat cadoul ei pentru mine, a treia oară că leapşa asta îi cea mai tare ever.

Eu regret doar că am ţinut-o în loc atâta, dar am făcut-o dintr-un motiv întemeiat: am ales să îi trimit cartea şi leapşa Lollittei, care fix acum 2 săptămâni când am primit eu leapşa, atunci a venit ea în România. Aşadar, am aştept să treacă aceste două săptămâni, ca ea să îşi primească pachetul acolo în Italia la ea. Azi am expediat-o. Oricum a fost o bună tragere de timp pentru că nu ştiam ce carte să îi trimit; ştiind-o cititoare nu voiam să risc să îi trimit ceva ce a citit deja aşa că suplimentul de la Săptămâna financiară m-a salvat. Un fel de enciclopedie despre alt soi de criminali, Doctori ucigaşi pare o carte pe gustul meu. N-am citit-o, însă urmează. Pasiunea mea pentru serialele şi emisiunile cu doctori sper să înflorească prin lectura acestei cărţi. Si mai presus de asta, sper ca Lollittei să îi placa.

Uf, rău tare îmi pare că nu am destui bani să trimit o carte tuturor din blogroll-ul meu şi multor altora din reader, dar asta e, sper ca leapşa asta frumoasă să ajungă la toţi iubitorii de cărţi.

A trecut mult timp de când Jane şi Cireaşa mi-au pasat leapşa despre prietene. Era aici în drafturi şi aproape că si-a luat adio de la ideea de a apărea pe rampa blogului. Dar nu, dacă le amân nu înseamnă că uit de ele. Cerinţa acestei lepşe e să-mi exprim sentimentele faţă de prietenele mele. Uf, de ceva timp încoace, subiectul prietenie e aşa de delicat, încât mă feresc să dau acest titlu onorific prea multor persoane. Nu pentru că sunt eu nu ştiu cine ci pentru că mi-am luat-o peste bot într-un mod în care nu mă aşteptam. şi aşa cum femeile spun după despărţire: „Bărbaţii e porci”, aşa suflu şi eu în iaurt după ce m-am ars cu laptele cald. Asta nu înseamnă că sunt antisocială sau că sunt o scârbă cu fetele. Da’ de unde. îmi place să cunosc oameni noi, să îi descopăr şi să leg cu ei relaţii în care ne permitem să glumim unii cu alţii, să ne distrăm şi să petrecem ore minunate împreună (vezi cazul bloggerilor). îi las destul de des să pătrundă în sufletul meu şi unii dintre ei mă dezamăgesc foarte repede.
Ideea era să nu mă întind atât cu poveştile ci să vă îndemn să citiţi nişte posturi mai vechi scrise în momente cheie când prietenia era cea care îmi făcea zile grele.

Prietenie pe muchie de cuţit
Girls are talking
Serenity now, insanity gone
Sa regândim problema
Până te duci la facultate
O altă jumătate a mea

Cred că am scris destul de mult despre prietenie…
Leapsa e leapsa, sa mearga la: Tara, Raluca Hritcu, Raluxa si la Kidha.

De cam multişor am lăsat leapşa asta să strângă praful pe ea. Era rătăcită prin mailuri şi abia zilele astea când am făcut curăţenie am găsit-o. E cam ciudăţică ea aşa, dar…

1. Daca ai putea sa intri si sa traiesti intr-o carte care ar fi aceasta ? Motiveaza alegerea facuta! (dar intr-un film?dar intr-un cantec?)
Carte: Memoriile unei gheise – mi s-a parut una dintre cele mai fascinante lumi. Si Japonia e o destinaţie la care visez de multa vreme şi o să mai visez încă şi mai multă vreme.
Film: Public Enemies – in locul lui Marion Cotillard.
Melodie: Oh, da!! sunt prea multe, dar de data asta aleg Reviens. E lesne de înţeles, nu?

2. Daca ai putea sa ti alegi prenumele care ar fi acesta? Dar in cazul in care ai fi de gen opus?
Hm… mi-ar placea Eva. Dar oricum aşa o să îmi botez fiica.
Daca aş fi fost băiat, cred că mi s-ar fi potrivit Alex.

3. In ce alta tara ai vrea sa traiesti pt 1 an si de ce?
Oh, pentru un an, aş trăi aproape în orice ţară. Dar daca ar fi să aleg ar fi Franţa. şi dacă nu s-ar putea, în Spania.

4. Care e visul cel mai neobisnuit ce l-ai avut si ti-l amintesti?
Pf, asta cu visele… să zicem ăsta.

5. Povesteste o zi din viata ta imaginandu-ti ca esti un animal.
Hm… să zicem că sunt o ursoaică cu nişte pui… m-aş plimba cu puii mei, aş pescui şi m-aş luptă cu toate fiarele care s-ar lua de ei. Stiţi că puterea unei ursoaice se poate tripla daca un urs de doua ori cât ea îi atacă puii?

6. Daca ai putea trai in pielea altcuiva pt o perioada limitata de timp, cine ar fi aceasta persoana si de ce ai ales-o?
Oh… nu cred că mi-ar plăcea să trăiesc viaţa altcuiva. Întoarcerea ar fi prea marcantă.

7. Daca te-ai trezi singur pe lume, care crezi ca ti-ar fi primele ganduri si ce ai face prima data?
„Unde-i toată lumea?”.  Aş vedea eu mai încolo ce aş face.

Trimit leapşa la: Evergreen, Jane, Ninu, Boghi şi Alle.