Ooooh, daaaa!!! Am gasit un top care mă unge la sufleţel şi îmi încântă retinele şi simţurile peste măsură. Il găsiţi pe femalefirst.co.uk. Dar pe al meu îl aveţi mai jos. (Cum naiba nu m-am gândit la un top de-ăsta singură???)

10. Noah Wyle – dr. John Carter (ER) – primul doctoraş pe care am pus ochii când am început eu să mă uit la seriale cu doctori. Părea el cam pierdut pe-acolo, că la început mi se pare că era rezident… dar îmi plăcea că era aşa dedicat meseriei.

mai mult…

Hallmark propune ca duminica să fie seara fetelor. Mie îmi convine pentru că de obicei duminica sunt cam ruptă de realitate, de oboseală câteodată şi dacă nu citesc, sigur mă uit la un serial sau la un film. Cum House, Grey’s şi Desperate Housewives au zilele lor din săptămână, duminica ar rămâne chiar goală. Hallmark prezintă două seriale noi: Being Erica şi Clara Sheller. Ei, de când cu Being Erica, sau pe româneşte În mintea Ericăi, mi-am găsit o nouă pasiune. Despre Clara Sheller nu pot să vă spun nimic pentru că nu m-am uitat.

Serialul a început duminica trecută şi aseara a fost episodul 2. M-a prins din prima, fiind genul de serial pentru fete, fără prea multă dramă, exact ceea ce îmi trebuie mie în perioada asta.

Erica are 32 de ani şi la vârsta asta n-are nici job, nici iubit, e pe punctul de a face o criză de depresie la orice pas până apare Dr. Tom, un psîiatru care o pune să facă o listă cu toate regretele ei şi care îi trânteşte câte un citat celebru după fiecare propoziţie. Pentru fiecare dintre ele, doctorul o trimite înapoi în timp să facă lucrurile altfel. Sau nu. Din fiecare întoarcere în timp ea trebuie sa înveţe ceva sau să adapteze pentru viitor.

În afară de aceste salturi în timp, Erica îşi trăieşte şi viaţa prezentă mergând la interviuri, ieşind la întâlniri sau stând cu prietenii.

Cam despre asta e vorba în serial. Pe mine m-a prins şi mă declar deja fan. Ah, şi ca să vă conving… personajul masculin e … cum să vă spun eu,… HOT!!!

Aş fi vrut să vorbesc şi despe Clara Sheller, dar în afara de prezentarea de pe site-ul televiziunii, pot să vă mai spun doar că e în franceză. Am prins o singură secvenţă.

Încercaţi-le ca o alternativă la serialele americane, care ne consumă psihic prea mult. Cel puţin pe mine.

Am terminat deja şi seria a 4-a şi până acum n-am avut nimic de zis, în afară de faptul că încă mă uit şi când mă pun să mă uit, nu mă mai opresc. De parcă aş manca seminţe.
Şi n-as fi scris probabil încă un post despre serialul ăsta dacă nu intervenea ceva care să mă facă să scriu. Că aşa, din când în când mai lansam pe twitter nişte exclamaţii extaziate despre ce leşinată sunt înainte să mă pun să mă uit. Ei bine, seria a 4-a m-a supărat. Da’ nu aşa oricum, ci tare de tot. Cum, mă, să îi scoţi pe cei 3 din peisaj şi să aduci nişte nătăfleţi. Şi încă 40! Şi să faci din House un The Apprentice mai mic?!! Să mai iei nişte asemănări din Grey’s că doar nimic nu poate fi 100% original şi să dai peste cap rutina cu care am fost obişnuită?! Pentru că da, mie îmi place rutina când savurez ceva. Nu-mi place schimbarea decât când o fac eu. La fel cum Queen nu mai e Queen fără Freddie Mercury, la fel cum nici Hi-Q nu mai e Hi-Q fără Nico, aşa nici House nu mai e House fără echipa aia de 3 doctori. Şi te pomeneşti că pleacă şi Wilson de tot că atunci chiar că o să mă supăr şi mai tare pe producători…
Şi din Grey’s o să plece Izy şi/sau George, deci oricum o să mă supăr tare la toamnă…
Am văzut un singur episod din seria 5, deci nu vorbim despre ea, da??

Bine, fie, recunosc: am fost o fraieră că nu m-am apucat de serialul asta de mai mult timp. Da’ partea buna la me being fraieră e că am atâta material la dispoziţie şi atâta timp de pierdut în faţa monitorului încât plăcerea e cam dublă. Aşa cred eu.

Nu m-am uitat la House MD tocmai pentru că tooooată lumea îl lauda, toţi erau înnebuniţi, toţi îl adorau pe ironicul doctor. Pf, m-am uitat puţin pe AXN, puţin adică vreo 3 minute, şi am decis că nu-mi place. Dar doar pentru că eu sunt împotriva curentului câteodată şi cum nu l-aş citi pe Coelho sau pe Dan Brown pentru că sunt în vogă, tot de-aia nu m-am uitat nici la Lost, nici la Prison Break. Da’ House a beneficiat de slăbiciunea mea pentru serialele cu doctori şi i-am dat a doua şansă. Azi un episod pilot, mâine episodul doi, poimâine 3 şi 4, răspoimâine sau după câteva zile (nu-mi mai aduc aminte exact) episoadele 5,6,7 şi sâmbăta 8,9,10, 11, 12, parcă şi 13. Oricum ar fi, am terminat sezonul 1 mai repede decât mă aşteptam.

Ce-mi place:

-    ironia lui (cui naiba nu-i place?)
-    relaţiile cu ceilalţi 3 doctori şi cu Cuddy că aia îi cea mai delicioasă – respectul pe care îl au toţi pentru el, faptul că ii cunosc toate tabieturile, se lasă jigniţi de el, sunt direcţi cu el, dar niciunul nu se supără niciodată
-    lui ii pasă, da’ nu arată
-    faptul că Wilson e singurul lui prieten care îi ţine partea de fiecare dată
-    că are defectul ăla de vorbire
-    interacţiunea cu unii pacienţi, ăia mai ciudaţi pe care el îi găseşte interesanţi
-    acuma pe moment nu-mi mai vine nici o idee, da’ lista e deschisă

Ce nu-mi place:

-    că fiecare episod are acelaşi pattern. N-aş putea să o zic mai bine decât Ovi, aşa că citiţi scurta şi cuprinzătoarea lui analiză, e 100% aşa cum zice el
-    că nu prea dezvăluie sau dezvăluie prea lent vieţile personale ale doctorilor – io’s mai curioasă şi îmi place să ştiu tot, aşa ca lui. Just for fun, not because I care
-    că nu s-a pupat cu Cameron după întâlnire şi nici măcar cu Stacy (şi de ea nici nu-mi place). Măcar o dată!!! Acum. Dr. House nu-i tocmai Wentie sau McDreamy da’ jur că atunci când Cameron s-o dus la el acasă să ii spună că îşi dă demisia am putut să-l vad chiar sexy. De-asta mă enervează că nu s-o pupat cu niciuna.
-    că pentru piciorului lui nu-i în stare să găsească o vindecare.
-    nici aici nu mai am nici o idee, da’ şi lista asta e deschisă

Comparaţie cu Grey’s Anatomy

-    oricât de mult mi-ar plăcea House MD, Grey’s îmi place mai mult, deci nu Ovi, n-am uitat de el dupa un episod din House
-    la Grey’s plâng aproape la fiecare episod (ceea ce nu e un lucru rău) că e foarte touching, la House deloc până acum
-    la House râd la fiecare episod, şi când n-ar trebui, la Grey’s râd din când în când
-    House e ca şi Bailey, nazy doctors.
-    În Grey’s e mai multa iubire, deşi şi mai multă cuplăraie, în House nu prea e deloc
-    Grey’s e mai aproape de mine pentru că Meredith îmi povesteşte la început de episod, House e mai rece şi nu mă baga în seamă, tot timpul gândeşte şi e trist
-    În Grey’s doctorii mai au şi timp liber, în House toată lumea munceşte, deşi el la ora 5 rupe uşa şi o enervează pe Cuddy că ii lasă sala de aşteptare plină

Na bine, atât. Mai comentaţi şi voi, dar să nu care cumva să îmi povestiţi ce se întâmpla în sezoanele următoare că… nu vreau să ştiu. Oricum toata lumea minte.