Autor: Eric-Emmanuel Schmitt
Nationalitate: francez
Titlu original: Oscar et la dame rose
Anul aparitiei: 1999
Premii: nu
Ecranizare: Oscar et la dame rose (2009)
Nota mea: 10/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

Ce faci când n-ai de lucru la job? Citeşti. Bloguri, ziare, articole de specialitate şi… cărţi. La îndemnul lui Carlitos am citit de pe scribd.com o superbă cărticică de doar 74 de pagini. Am început-o la 11 şi am terminat-o la 1. Sunt bucuroasă că am citit-o pentru că aşa cum anticipa Carlitos avea să îmi descreţească fruntea şi să mă mai scoată din tristeţe. Apropos de postul de ieri, i l-am dat tatălui meu să îl citească şi am avut aşa un moment emoţionant tată-fiică pentru că atât eu cât şi el nu ştim să ne facem declaraţii de dragoste. Ne arătăm prin diverse fapte. El mi-a luat maşină, eu scriu despre el şi apoi îi dau să citească.

În acelaşi ton, Oscar şi Tanti Roz e povestea unui baieţel de 10 ani, bolnav de leucemie (spaima mea în ce-l priveşte pe tatăl meu), deci alegerea din punctul asta de vedere nu pare prea inspirată. Însă cartea e aşa de gingaşă şi aşa de binevenită încât nu mi-am făcut griji mai mari, ci dimpotrivă, le-am mai diminuat. Read the rest of this entry &raquo

Autor: Jonathan Safran-Foer
Nationalitate: american
Titlu original: Extremely loud and incredibly close
Anul aparitiei: 2005
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 10/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

Despre Extrem de tare şi incredibil de aproape am aflat tot de la schimb de cărţi. N-am fost prea curioasă de ea pentru că e mult prea contemporană pentru gusturile mele şi oricum până să mă atragă cât de cât, uitasem mult din prezentările celorlalţi. La penultima ediţie am luat-o pentru că era printre putinele cărţi care mă interesau. Şi din nou senzaţia s-a repetat, fusese cea mai bună alegere.

Aş spune despre Extrem de tare şi incredibil de aproape că e „devastatoare”, aşa cum a descris-o Times, aş spune că e minunată, înduioşătoare, amuzantă, plină de imaginaţie şi tot n-aş caracteriza-o îndeajuns. Cred însă că mă voi opri la înduioşătoare pentru că e cel mai puternic sentiment pe care Oskar l-a trezit în mine. Apoi iubirea bunicii lui, povestea iubirii ei pentru bunicul lui e atât de emoţionantă încât oricum aş descrie-o eu, n-aş reda nici pe un sfert intensitatea. Read the rest of this entry &raquo