Tag-Archive for "Denis Diderot"

jacques fatalistuldenis diderotAutor: Denis Diderot
Nationalitate: francez
Titlu original: Jacques le Fataliste et son maitre
Anul aparitiei: 1796
Nr. de pagini: 245 (Univers)
Premii: nu
Ecranizare: Jacques le fataliste et son maitre (1984)
Nota mea: 4/5
Alte romane de acelasi autor: Nepotul lui Rameau

Ah, ce mod mai plăcut de a începe anul blogosferic, dacă nu cu o recenzie? Şi, mai mult, o recenzie la o carte bună? Numai ce-am închis Jacques fatalistul de Diderot şi încă am un zâmbet pe buze când mă gândesc la povestea stăpânului şi a slugii. Cam ca şi când ai fi văzut o comedie şi încerci să-ţi aduci aminte cele mai tari replici şi cele mai amuzante faze.

Diderot îşi construieşte personajele şi intriga printr-un stil care este foarte mult pe gustul meu. Dialogul continuu cu cititorul, pe care nu se sfieşte nici să-l ocărască, nici să-l tachineze cu tot felul de întrebări şi ipoteze care mai mult ca sigur că nu i-ar face plăcere (cititorului). Dar avertizându-l că ar putea să facă cu personajele şi cu povestea lui exact ce-i place, Diderot îşi asumă rolul de atotputernic şi omniscient, însă, în accelaşi timp, îşi lasă personajele de capul lor, scăpate parcă de sub control şi se arată neputincios chiar în mijlocul relatarii unor istorioare interesante. mai mult…

Autor: Denis Diderot
Nationalitate: francez
Titlu original: Le neveu de Rameau
Anul aparitiei: 1805; 1891
Ecranizare: nu
Nota mea: 7/10
Alte recenzii de acelasi autor: Jacques Fatalistul

De pe lista de 1001, Nepotul lui Rameau era printre primele de la capăt pe care voiam să le citesc. Aflasem de Diderot în facultate, când povestea lui Jacques fatalistul mi se părea o carte destul de interesantă, dar pe care nici până în ziua de azi n-am apucat să o citesc. Aşa că, având lista de faţă la îndemână, cartea fiind accesibilă la câteva clickuri distanţă, mi-am spus: „de ce nu?”.

M-a prins imediat, mi-au plăcut replicile, cele două personaje, dar până să ajung înspre final (pentru că mi-au mai rămas vreo 20 de pagini necitite), mi-am dat seama că este o carte al cărui subiect nu mi-l voi mai aduce aminte odată ce o voi fi terminat. Adică, în linii mari, cam despre asta e vorba: o discuţie filosofică între un filosof (cum altfel?) şi nepotul vestitului muzician Jean François Rameau. mai mult…