Ideea acestui post nu s-a născut din capul meu, dar rezonez atât de bine cu ce zice autorul lui, încât tre’ să stea aici mărturie, să vedeţi şi voi. Nu l-am tradus chiar mot-a-mot, ci am mai băgat generos de la mine.

Multă lume se întreabă de ce, pentru numele lui Dumnezeu, tre’ să ai un blog, sau ai vrea să îţi faci un blog? Să zicem că alea personale sunt de multe ori considerate inutile, deşi eu dezmint cu înverşunare această afirmaţie, dar blogurile corporate, blogurile nişate, sunt un must-have dacă vrei să exişti cu adevărat pe net. Nu mă credeţi, întrebaţi orice specialist SEO.
Eu am găsit motivele astea, care se acordă mai bine cu blogurile personale, aşa că vă invit să mă contraziceţi (de fapt pe autorul lor) dacă nu sunteţi de acord.

1. Îţi poţi organiza gândurile într-un singur loc – Dacă ai nişte idei revoluţionare, convingeri de nezdruncinat sau ai un ochi critic de încredere, de ce să nu le aduni pe toate într-un loc unde ai acces instant la ele? Îţi place să dezbaţi tot felul de probleme cu prietenii sau cu necunoscuţii, laşi comentarii pe alte site-uri cu argumente solide? De ce să le laşi să se piardă într-o mare de replici, observate poate doar de posesorul blogului şi de cei cu care interacţionezi în acea zi?

2. Îţi poţi dezvolta talentele scriitoriceşti – Scriind zilnic articole pentru cititori, fără să vrei stilul tău se va schimba, se va perfecţiona, vei învăţa şi vei fi atent la lucruri la care n-ai fost până să începi să bloghezi. Cochetezi cu scrisul şi speri că într-o zi vei scrie o carte? Începe cu un blog şi fii atent la reacţii.

3. Te poţi face auzit – Când nu eşti de acord cu ceva ce ai citit sau ai auzit, când ai o părere personală şi vrei să o faci cunoscută, fă-ţi blog şi promovează-l. Or mai fi alţii care îţi împărtăşesc sentimentele şi nici nu ştii unde poate ajunge mesajul tău.

4. Poţi întâlni oameni noi – La punctul ăsta nici n-are rost să vă explic ceva pentru că aţi văzut şi voi cum stau lucrurile pe la blogmeeturi, sau un pic mai încolo o să vedem cum stau şi pe la tweetmeeturi.

5. Poţi primi feedback pentru ideile tale – Blogul este o unealtă care permite interacţionarea cea mai la îndemână. Aş îndrăzni să îl situez deasupra messengerului, pentru că blogul îţi dă posibilitatea să elaborezi un text, o părere, o idee până la capăt, fără să fii întrerupt, iar la final, când lumea pricepe ce vrei să spui poate să îşi formeze o idee globală despre ce ai vorbit. Sau dacă ai o firmă, vinzi ceva sau pur şi simplu pui o întrebare, prin comentarii poţi afla mai mult de un răspuns.

6. Îi poţi învăţa pe alţii – Nimeni nu e bun la toate şi asta pot confirma toţi bloggerii. Chiar şi cei mai mari. Învăţăm singuri, de la alţii sau pe alţii aşa cum putem. (Mie îmi creşte inima când mă întreabă cineva ceva şi pot să îl învăţ)

7. Pot apărea noi oportunităţi – Poţi să ai un blog din hobby, doar pentru tine, care mai apoi să se transforme în ceva care îţi aduce bani, un job sau lucruri la care visai şi nu îndrăzneai să le faci. Te poate ajuta să te orientezi, să cunoşti oamenii potriviţi care te pot duce acolo unde doreşti. Să vă mai povestesc un pic de tamada, sau deja ştiţi povestea?

8. O alternativă pentru timpul liber – În loc să beleşti ochii la TV toată ziua, sau să o arzi cu ochii pe pereţi pierzând timpul şi plictisindu-te pentru că nu ştii ce să faci, nu mai bine ţi-ai face un blog de care să te preocupi şi din care să tragi foloasele de care ziceam mai sus?

9. Îţi poţi crea o rutină – Asta în cazul în care eşti dezordonat cu timpul tău şi întotdeauna ai impresia că nu ştii cum să-l foloseşti. Bloggingul programat nu funcţionează pentru toată lumea, dar în unele cazuri dă rezultate bune. Nu toţi se află în permanenţă online, aşa ca o jumătate de oră dedicată scrierii posturilor dimineaţă sau seara sau la plecarea de la serviciu nu e o idee aşa de rea.

10. Blogul are puteri terapeutice – Nu credeţi? Facem pariu că are? Ia încercaţi să vă puneţi mânia, stresul, singurătatea, bucuria, fericirea sau entuziasmul pe o coală de hârtie sau într-un post şi sunt sigură că senzaţia la sfârşitul scrierii va fi doar una de bine.

Sper că i-am convins pe non-bloggeri să se apuce de scris.

Acest post s-a născut tot din nişte notiţe luate de multă vreme şi fără să fiu urâcioasă sau să vizez pe cineva, iată câteva chestii care nu-mi plac la unele bloguri. Sunteţi liberi să completaţi lista în comentarii:

* snapshoturile care apar cand pui mouse-ul pe un link – pe lângă că se incarcă greu ca naiba, mai şi acoperă textul. Oricum nu mă interesează un live preview într-o ferestruică mică, deci nici pomeneală să mă convingă un snapshot să accesez linkul

* feedurile parţiale – de când m-am reîmprietenit cu Google Reader, cam pe-acolo îmi fac veacul, că blogroll-ul e numai de decor. Şi când dau de un feed de-ăsta parţial, aşa trec de postul ăla de vâjâie readerul. Ştiu că s-au emis tot felul de teorii cum că un feed parţial te ajută la trafic, că aduce mai mulţi vizitatori, et caetera… mi se rupe. Trei rânduri nu mă satisfac şi nici nu mă conving să intru pe blog. Dacă mai ai şi poze pe care nu le văd în reader, la revedere… am câteva bloguri care au feed parţial şi nu le citesc aproape niciodată. Sunt acolo doar ca să îmi amitesc că exista. S-ar putea să le scot…

* scrisul prea mic, prea mare sau alb pe fond negru, roşu pe albastru şi alte chestii de-astea care îmi ucid ochişorii

* un text lung si compact fără spaţiere. Mulţi bloggeri scriu mult (asta nu-i ceva rău), dar e obositor să citeşti un text fără spaţii între paragrafe. Mie mi-a atras atenţia un cititor şi tare îi mulţumesc pentru observaţie.

* textele nealiniate justified. Acestei steluţe îi puteţi spune foarte bine şi pitic. Pentru că este un pitic de-al meu: nu suport textele care la capăt de rând sunt neregulate. Mor când văd că site-uri de reviste sau site-uri oficiale nu folosesc justify. Urât.

Râmâne deschisă.