Ideea acestui post nu s-a născut din capul meu, dar rezonez atât de bine cu ce zice autorul lui, încât tre’ să stea aici mărturie, să vedeţi şi voi. Nu l-am tradus chiar mot-a-mot, ci am mai băgat generos de la mine.

Multă lume se întreabă de ce, pentru numele lui Dumnezeu, tre’ să ai un blog, sau ai vrea să îţi faci un blog? Să zicem că alea personale sunt de multe ori considerate inutile, deşi eu dezmint cu înverşunare această afirmaţie, dar blogurile corporate, blogurile nişate, sunt un must-have dacă vrei să exişti cu adevărat pe net. Nu mă credeţi, întrebaţi orice specialist SEO.
Eu am găsit motivele astea, care se acordă mai bine cu blogurile personale, aşa că vă invit să mă contraziceţi (de fapt pe autorul lor) dacă nu sunteţi de acord.

1. Îţi poţi organiza gândurile într-un singur loc – Dacă ai nişte idei revoluţionare, convingeri de nezdruncinat sau ai un ochi critic de încredere, de ce să nu le aduni pe toate într-un loc unde ai acces instant la ele? Îţi place să dezbaţi tot felul de probleme cu prietenii sau cu necunoscuţii, laşi comentarii pe alte site-uri cu argumente solide? De ce să le laşi să se piardă într-o mare de replici, observate poate doar de posesorul blogului şi de cei cu care interacţionezi în acea zi?

2. Îţi poţi dezvolta talentele scriitoriceşti – Scriind zilnic articole pentru cititori, fără să vrei stilul tău se va schimba, se va perfecţiona, vei învăţa şi vei fi atent la lucruri la care n-ai fost până să începi să bloghezi. Cochetezi cu scrisul şi speri că într-o zi vei scrie o carte? Începe cu un blog şi fii atent la reacţii.

3. Te poţi face auzit – Când nu eşti de acord cu ceva ce ai citit sau ai auzit, când ai o părere personală şi vrei să o faci cunoscută, fă-ţi blog şi promovează-l. Or mai fi alţii care îţi împărtăşesc sentimentele şi nici nu ştii unde poate ajunge mesajul tău.

4. Poţi întâlni oameni noi – La punctul ăsta nici n-are rost să vă explic ceva pentru că aţi văzut şi voi cum stau lucrurile pe la blogmeeturi, sau un pic mai încolo o să vedem cum stau şi pe la tweetmeeturi.

5. Poţi primi feedback pentru ideile tale – Blogul este o unealtă care permite interacţionarea cea mai la îndemână. Aş îndrăzni să îl situez deasupra messengerului, pentru că blogul îţi dă posibilitatea să elaborezi un text, o părere, o idee până la capăt, fără să fii întrerupt, iar la final, când lumea pricepe ce vrei să spui poate să îşi formeze o idee globală despre ce ai vorbit. Sau dacă ai o firmă, vinzi ceva sau pur şi simplu pui o întrebare, prin comentarii poţi afla mai mult de un răspuns.

6. Îi poţi învăţa pe alţii – Nimeni nu e bun la toate şi asta pot confirma toţi bloggerii. Chiar şi cei mai mari. Învăţăm singuri, de la alţii sau pe alţii aşa cum putem. (Mie îmi creşte inima când mă întreabă cineva ceva şi pot să îl învăţ)

7. Pot apărea noi oportunităţi – Poţi să ai un blog din hobby, doar pentru tine, care mai apoi să se transforme în ceva care îţi aduce bani, un job sau lucruri la care visai şi nu îndrăzneai să le faci. Te poate ajuta să te orientezi, să cunoşti oamenii potriviţi care te pot duce acolo unde doreşti. Să vă mai povestesc un pic de tamada, sau deja ştiţi povestea?

8. O alternativă pentru timpul liber – În loc să beleşti ochii la TV toată ziua, sau să o arzi cu ochii pe pereţi pierzând timpul şi plictisindu-te pentru că nu ştii ce să faci, nu mai bine ţi-ai face un blog de care să te preocupi şi din care să tragi foloasele de care ziceam mai sus?

9. Îţi poţi crea o rutină – Asta în cazul în care eşti dezordonat cu timpul tău şi întotdeauna ai impresia că nu ştii cum să-l foloseşti. Bloggingul programat nu funcţionează pentru toată lumea, dar în unele cazuri dă rezultate bune. Nu toţi se află în permanenţă online, aşa ca o jumătate de oră dedicată scrierii posturilor dimineaţă sau seara sau la plecarea de la serviciu nu e o idee aşa de rea.

10. Blogul are puteri terapeutice – Nu credeţi? Facem pariu că are? Ia încercaţi să vă puneţi mânia, stresul, singurătatea, bucuria, fericirea sau entuziasmul pe o coală de hârtie sau într-un post şi sunt sigură că senzaţia la sfârşitul scrierii va fi doar una de bine.

Sper că i-am convins pe non-bloggeri să se apuce de scris.

Răspunsul cel mai scurt ar fi: să nu îi citeşti blogul şi să presupui că ce scrie el acolo sunt doar baliverne şi frustrări care nu-l lasă să doarmă noaptea.

Apoi:

• Să presupui că bloggerul n-are habar de marketing şi SEO si nu ştie să îşi negocieze “afacerile”.
• Să ai impresia că l-ai fraierit dacă îi ceri să plaseze doar nişte linkuri aparent nesemnificative, dar cu anchoruri cheie la sfârşitul unor posturi şi în schimbul lor să le dai un voucher de reducere la nu ştiu ce produse.
• Să îi dai impresia că tu îi faci lui o favoare că l-ai contactat şi că l-ai băgat în seamă şi nu el ţie dacă îţi face reclamă.
• Să ai pretenţia, că daca e un blogger mic sau mediu, să îţi facă reclamă pe gratis.
• Să îi trimiţi comunicate de presă sau anunţuri de concursuri şi să te aştepţi să le publice, fără să formulezi un email individual pentru bloggerul respectiv.
• Să îţi baţi joc de el oferindu-i nişte sume hilare pentru un articol sau pentru un banner (asta dacă ai fi dispus să îl plăteşti)
• Să îi promiţi ceva şi să nu te ţii de promisiune, ducându-l cu zăhărelul până la Paştele Cailor.

Cum stau lucrurile în realitate?

• Bloggerii ştiu când sunt luaţi de fraieri şi cand PR-iştii sau cei care îi contactează bat câmpii.
• Bloggerii au habar de SEO şi de marketing, avand în vedere că blogul în sine este o utilitate în ambele domenii şi simplul fapt de a avea un blog înseamnă să ştii cât de cât cu ce se mananca internetul.
• Bloggerii trebuie rugaţi sau întrebaţi dacă sunt dispuşi să facă reclamă unui produs/site/firmă. Nu trimiteţi comunicate sau anunţuri sperând că suntem aşa de încântaţi că ne-aţi implicat în proiectul vostru încât lăsam tot şi trântim pe blog ce ne-aţi trimis. Blanket-mailurile nu impresioneaza pe nimeni, se vede cu ochiul liber ca mai mulţi “fraieri” au primit acelaşi mail. şi chiar dacă nu se vede, aflaţi că mulţi suntem prieteni şi vorbim între noi.
• Aşa cum bloggerii pot să te ridice, la fel pot să te şi coboare. şi nu subestimaţi acest aspect că sunt mulţi care vor răspândi vestea. şi chiar daca bad publicity is still publicity, o faceţi pe riscul vostru.

MOTTO: “Vorba dulce mult aduce”, a nu se scapa din vedere.

Idee sugerata de campania Artitude, despre care a scris si Nebuloasa.

… drept pentru care mă revolt. Pentru că îmi vine să închid şi să îmi şterg readerul când văd zilnic acelaşi subiect peste tot. Băi oameni buni, voi n-aveţi altceva mai bun de făcut decât să vă întreceţi? Să vă măsuraţi potenţele şi să vă puneţi cu aia pe care niciodată n-o să-i ajungeţi? Sau să vă plângeţi de milă că sunteţi mici şi că nu vă bagă aia mari în seama?? Să vă lamentaţi că nu mai aveţi loc în blogosferă şi că unii vă iau toţi vizitatorii?

Vorbesc la persoana a doua pentru că mă exclud din ambele tabere. Nu sunt un blogger mare şi nu sunt nici un blogger mic. Sunt blogger şi atât. Pentru că îmi place să scriu şi pentru că îmi place să primesc feedback. Nu vreau să demonstrez nimic nimănui, nu încerc să salvez lumea de războaie, foamete sau alte nenorociri, nu mă interesează nici o influenţă pentru că n-am ce dracu’ să fac cu ea. Tot ce mă interesează e ca lumii să îi fie drag să citească ce scriu, să îmi spună că am sau nu dreptate, să ma corecteze şi să îi corectez pe altii, dacă se poate, să am cu cine să vorbesc când simt nevoia. Mi se rupe de numărul de abonaţi la feed, de locul pe care sunt în zelist sau în topul vizibilităţii, de trafic.ro sau de alte clasamente. E bine acolo unde e situat blogul, dar chiar n-aş face o depresie dacă ar pica de unde e. Însă aş face o depresie dacă lumea n-ar comenta şi n-ar mai citi.

A apărut de curând un top al influenţei în blogosfera unde trebuia să se voteze. Cum naiba să propui un blog care este actualizat o dată pe săptămână ca influent? Cum să propui un blog personal când omul ăla povesteşte amuzant ce i se întâmplă la piaţă? Cum să votezi că un blog de umor are influenţă? În ce?

A avea influenţă înseamnă a putea schimba ceva, a putea determina ceva să se întâmple, a fi formator de opinie. Uitaţi-vă in zelist, la primele 50 de locuri şi veţi vedea influenţa. Acei oameni, având un număr de cititori si linkuri răspândite peste tot, ei au posibilitatea e a influenţa pe cineva să îşi cumpere ceva sau să voteze pe cineva. Acei oameni au puterea de a emite o parere şi de a o inocula altora. Ce vreţi mai clar de atât? orice alt top s-ar face e pur şi simplu pentru popularitate, la care tot ei câştigă.

De ce simte câte un blogger “mai mic” nevoia să se exprime neapărat în legătură cu asta? De ce să îţi plângi de milă şi să nu îţi vezi în continuare de blogul tău? De ce scrii pentru topuri, pentru clasamente, pentru statistici? De ce să îi copiezi pe alţii şi să nu fii original? Dacă atâta poţi şi atâta contează, păcat, nu faci decât să îmbătrâneşti de nervi şi să îţi complici existenţa aiurea.

Later edit: n-ati inteles nimic. Nu sunt nici pentru, nici impotriva bloggerilor mari (nu-i citesc decat pe vreo 2 dintre ei), sunt impotriva celor care se compara cu ei si care vor sa faca orice sa ii ajunga, care se lamenteaza ca nu sunt bagati in seama, ca nu au loc de ei. Au loc, numai ca il vor pe ala al bloggerilor mari.