-
Săptămâna verde la Messe Berlin
Mai… când e ceva expo la Messe Berlin, știi că e ceva serios și că poate ai vrea să vezi. Locul e imens cu multe hale una mai mare ca alta, deci ai nevoie de o zi întreagă pentru a vedea aproape tot, că ‘tot’ e o iluzie deșartă. Eu la Grüne Woche (+ contul de Instagram cu multe poze)) nu am ținut să merg, că e cu mâncare și nu mor să încerc nimic special, că nu-s gurmandă și nici nu trăiesc ca să mănânc. Deci toată săptămâna am spus că nu mă duc acolo nici legată, dar Sotzu’ insista ca el vrea. Du-te cu fiică-ta, eu îmi găsesc…
-
E “Love is Blind” pentru copii?
Depinde de la ce vârstă. Eu îi dau voie Adei să se uite de anul trecut, deci de când avea 8 spre 9 ani. Vă veți mira cum s-au mai mirat și alte prietene, dar stați că vă explic. În primul rând, nu se uita singură ci cu mine, chiar și cu Sotzu’ la Love is Blind Germany. În al doilea, ne ia cel puțin o jumătate de oră în plus să vedem un episod pentru că facem multe pauze pentru a discuta situațiile. E un studiu social foarte ofertant, care naște niște discuții excelente și are ocazia să vadă exemple reale din care poate învăța o grămadă de lucruri.…
-
După 9 ani de Berlin
Noroc că am mai deschis feedly-ul și am citit la DanaRozmarin despre aniversarea celor 14 ani ai ei în Olanda. Pe 8 ianuarie am împlinit și noi 9 ani de Germania, și nu neapărat că aș fi vrut să marchez momentul nefiind o cifră rotundă (dar totuși e numărul meu preferat), dar mi-am spus că e un motiv bun să îmi pun memoria la lucru și să scotocesc prin suflet pentru a pune pe hârtia virtuală, ce înseamnă acest număr pentru mine. * În primul rând înseamnă că am un copil 80% german și 20% român. În nici o închipuire de a mea dinainte de nașterea Adei nu m-am gândit…
-
Vreau mai puțin
Planurile de început de an sunt un obicei pe care nu îl mai practic demult. Cred că de când am luat pauză de la blog. Nu o să mă apuc din nou de ele, să îmi setez targeturi, țeluri și deadline-uri, am calendarul prea plin să mai adaug dorințe în el. Însă tot vreau să las aici scris că în 2025 vreau mai puțin. Așa cum scrie în imaginea de mai sus: mai puțin stres, mai puțină alergare dintr-o parte în alta, mai puține evenimente, mai puține deplasări. Dacă ați urmărit retrospectivele, în special cele cu ieșiri și călătorii… ați văzut că am fost tare ocupată. Aș putea spune că…
-
Retrospectiva 2024: Capitolul IV – Spectacole, festivaluri, evenimente sportive
Dacă pot scrie un articol despre asta, vă puteți închipui că au fost câteva. Din păcate, s-a întâmplat de multe ori ca de la momentul cumpărării biletelor și până la acela al plecării de acasă spre sala de spectacole să fiu atât de obosită și fără chef, încât să fiu aproape de a nu mai merge. Însă mereu și fără excepție, spectacolele mi-au răsplătit entuziasmul de la început și m-am bucurat că n-am anulat. Despre unele am scris deja pe blog, despre altele aș fi vrut să scriu dar nu am mai apucat. Acum sunt toate aici, împreună. Februarie Stand-up comedy românesc: Bordea & Cordea Eu nu îi urmăresc, însă…
