Azi doar două, pentru că sâmbăta trecută mi-a venit mașina de cusut și n-am avut chef și timp de filme. Deși unul dintre ele l-am văzut în timp ce-mi sortam papiotele de ața, dar știți deja că îmi place să combin utilul cu plăcutul, așa că n-ar trebui să fie  surpriză că iar am făcut două lucruri în același timp. mai mult…

Disclaimer: acesta nu este un post macabru, nici măcar trist. Dacă tot trebuie să-i pun o eticheta, e un post informativ.

Luni, parcă, am văzut o știre la ProTV despre cum organale a două femei au salvat viețile a 25 de persoane. Nu-i așa că sună frumos?

Nu știm ce-i dincolo de moarte, da’ cu siguranță corpul nu ne mai folosește la nimic odată ce funcțiile vitale și-au încetat activitatea. Însă știu că dacă moartea mea ar însemna continuarea altor vieți datorită organelor mele, de oriunde ar fi, spiritul meu sigur s-ar bucura. Am văzut suficiente seriale cu doctori (și nu numai) pentru a înțelege ce înseamnă un organ în minus, pentru a înțelege cât de frustrant e să fii al nu știu câtelea pe-o listă de așteptare.  Unde mai pui că te mustră și conștiința pentru că practic aștepți ca cineva să moară ca tu să poți trăi mai departe. Sper să nu ajung niciodată în situația asta, însă dacă ajung în cealaltă situație, atunci îmi doresc că moartea mea să redea viață. mai mult…

Voiam să pun un titlu de genul „Cum te ambiționează niște analize de sânge”, da’ parcă am prea multe titluri care seamănă cu întrebările, așa că tre’ să fiu creativă. :)

Săptămâna trecută am fost „cu clasa” la medicina muncii, să ne facem, printre altele, analize de sânge. Eu chiar voiam un set de analize pentru că așa-i bine să-ți faci în fiecare an. Numa’ bine s-a nimerit. Nu suspectam să am ceva, da’ niciodată nu știi ce se poate ascunde în corpul tău și să nu dea nici un semn. Așa că, better safe than sorry, vorba englezului (sau o fi fost a americanului?). Tot pe același principiu, doamnelor, vă încurajez să vă faceți cele două teste OBLIGATORII anuale. Eu încă nu le-am făcut, dar nu mai amân decât o săptămână. mai mult…

Azi, într-o scurtă vizită pe Twitter, am agățat o știre postată de Mediafax: Audrey Hepburn a fost „înviată” pentru o reclamă la ciocolată. Nu-i nimic ilegal, reclama a fost filmată cu consimțământul celor doi fii ai ei, Sean Ferrer și Luca Dotti, care spun că mama lor ar fi fost mândră de noul ei rol, mai ales că era o iubitoare de ciocolată. Spre surprinderea mea, am aflat dintr-un articol de pe CBS News că nu-i prima oară când o vedetă plecată dintre noi deja de mulți ani a fost readusă la viață grație unei tehnologii de ultimă generație. Fred Astaire, John Lennon, Gene Kelly sau Kurt Cobain sunt doar câțiva care au făcut reclamă de dincolo de mormânt unor brand-uri internaționale.

“Primesc cu bucurie aceste audieri datorită oportunităţii pe care o oferă poporului american de a înţelege mai bine de ce s-a întâmplat tragedia din 9/11 şi ce trebuie făcut pentru a preveni să se mai întâmple. Mă bucură deasemenea aceste audieri pentru ocazia de a-mi cere scuze rudelor victimelor de la 9/11. Celor care se află în această încăpere, celor care urmăresc la televizor – guvernul dvs v-a dezamăgit. Cei însărcinaţi cu protecţia dvs v-au dezamăgit. Şi eu v-am dezamăgit.

Bună seara.
Sunt Will McAvoy. Urmăriţi Ştirile serii şi acesta a fost un clip cu Richard Clarke, fostul şef al serviciului contraterorismului al preşedintelui George W. Bush, depunând mărturie în faţa Congresului la 24 martie 2004. Americanilor le-a plăcut acel moment. Mie mi-a plăcut acel moment. Adulţii trebuie să răspundă pentru eşecurile lor. Şi, astfel încep această seară alăturându-mă dlui Clarke şi cerând scuze poporului american pentru eşecurile noastre. Eşecul acestui program, cât timp am fost responsabil de el, să informeze şi să educe cu succes electoratul american. mai mult…

Categorie: citate, lucruri serioase  | Tags:  | 5 comentarii

Nu-s o fashionista așa că singurul criteriu pe baza căruia am apreciat rochiile vedetelor de pe covorul roșu a fost „îmi place/nu-mi place”. În rest, să se ocupe cei de meserie de evaluarea lor din alte puncte de vedere, că mie oricum nu-mi pasă de ele. mai mult…

Care-i primul lucru la care vă gândiți când auziți de sudul Franței? Lavandă, Provence, Coasta de Azur, Monaco, la belle vie, mare, soare, bogăție, casinouri… și multe altele. Eu cam la asta mă gândesc, dar noroc că am primit o scrisoare de la Olivia, care îmi povestește despre lucrurile care definesc sudul Franței pentru ea. Dacă nu m-aș mărita anul ăsta, sudul Franței ar fi destinația mea de vară, mai ales pentru că mi-a șoptit Alina cum că s-ar găsi pe-acolo cazări pentru toate buzunarele. Nu-i nimic, și 2014 are vara lui și-atunci o să fac cumva sa văd măcar câteva dintre frumusețile despre care mi-a vorbit Olivia: mai mult…

Inițial am vrut să share-ui video-ul ăsta pe Facebook, da’ m-am tăzgândit. Dacă femeia asta nu-i cea mai tare Primă Doamnă, nu știu care a fost.

Autor: Ellen DeGeneres
Titlu original: The Funny Thing Is…
Nationalitate: americanca
Gen: umoristic, comedie
Anul aparitiei: 2004
Nr. pagini: 192 (Simon & Schuster)
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 3/5
Am mai citit si: My Point… And I Do Have One

A doua carte a lui Ellen m-a distrat mai mult decât prima. O fi fost pentru că eram deja obișnuită cu stilul sau că a avut mai multe pasaje amuzante, nu știu. Dar mi-a plăcut, am râs și am notat și pentru voi câteva citate să vă distrați și voi și poate să vreți să îi citiți cartea.

La fel ca și My Point… And I Do Have One și The Funny Thing Is… e tot o culegere de texte ce au ca subiect diverse teme pe care Ellen le începe într-o notă serioasă sau au la bază o idee serioasă, dar care, pe măsură ce avansează capătă o doză de ironie, sarcasm și umor. Dacă și la Caragiale am învățat că uneori moravurile se educă mai bine prins râs, nici Ellen nu-i departe. Acuma nu înțelegeți că o compar cu Caragiale, spun doar că și ea încearcă să sublinieze o trăsătură negativă făcând mișto de ea. Autoironia e din nou prezentă, ceea ce îmi place la nebunie. mai mult…

Categorie: tomata citeşte  | 3 comentarii

De data asta sunt numai 3, că duminică nu m-am mai uitat la nici un film. Ar fi putut fi 4 dacă n-aș fi adormit la Asterix și Obelix. Eh, cine știe, poate weekendul ăsta. Dar să vă povestesc despre 2 filme de 5 stele și unul pe care refuz să-l notez. mai mult…