Monica s-a gandit sa imi dea o lepsa, n-a mai dat-o, nu conteaza, eu am luat-o si iata ce a iesit. Asa aratam eu cand eram mica mica de tot.

Eu cu mami, la sat in judetul Arad.
Una dintre pozele mele preferate.

Nu stiu sa va zic cati ani aveam aici. Cred ca vreo 3.
Imi placea de numa’ sa fac acrobatii de-astea.
Se vede dupa moaca mea, nu?

Echilibrista in toata regula. Daca ma puteam urca pe ceva, ma urcam.
Pe la varste de-astea asa mici nu prea imi placea sa mananc,
asa ca strabunica mea ma punea cu fundul pe masa,
ca sa se asigure ca macar cateva inghitituri tot luam.

Ce ziceam mai sus.

Am tinut mult la sania asta, ba chiar am poreclit-o Suzy.
Nu stiu de ce, mi se parea un nume fain.
Nu stiu pe unde e acum, dar am folosit-o la greu.

Si mai am muuulte, dar cu alta ocazie.
Daca e leapsa, sa o dam mai departe: Cinabru, Richie, Cropcircles si Ana.

Unii curiosi s-au gandit sa ma interogheze cu privire la mancarurile mele preferate. Numa’ bine s-a nimerit, ca oricum pregateam un post despre asta asa ca impusc doi iepuri dintr-o data.
O sa incep cu mancarea mea preferata de la mama de acasa. Exista cateva feluri pe care nimeni nu le face mai bune ca mami:
- sarmale
- cartofi frantuzesti
- aiuşca (sos de marar, iaurt si usturoi)
- macaroane cu varza
- supa de rosii
- sigur o sa fie un later edit pe aici

Later edit: macaroanele cu varza sunt foarte usor de obtinut. Se fierb macaroanele, se pun la scurs, iar in timpul asta se caleste varza murata. Cand varza e destul de calita, se adauga macaroanele, se pipereaza si se adauga foi de dafin. Eu nu le-am facut niciodata, dar asa mi-a aratat mami odata ca se fac.

Pentru ca din cand in cand (din ce in ce mai des) imi place sa ma rasfat cu o masa in oras, iata lista cu fixurile mele culinare, carevasazica fiecare restaurant cu meniul lui. Niciodata nu ma abat de la primele alegeri
Restaurantul Chinezesc (oricare ar fi el) – intotdeauna si negresit: spaghete prajite cu legume si carne de pui (diferite sortimente). Am mai scris despre acest orgasm bucal aici.
Stradivarius – am incercat o data salata de paste si de-atunci numai de-aia mananc acolo.
Jasmine – tot salata (Asortata), desi e clatitarie.
Pizza Poli – cele mai bune spaghete carbonara din oras. Parerea mea. Aici am mai incercat si pizza si e highly recommended si ea, orice sortiment.
Pizza Hut – bruschete, yummy.
KFC – Crispy Strips cu sos de usturoi (dupa care mi-e rau de nu mai pot, dar nu-mi refuz placerea gustului)
Kartoffel – intotdeauna de-ala simplu cu sos de smantana si usturoi si putin mărar.
McDonalds – inghetata cu caramel sau McFlurry de cioco.
Hm…. am mai fost si la Casa cu Flori si desi mancarea a fost foarte gustoasa mi-a ramas gandul la salata verde cu sos de usturoi. Nici la Restaurantul mexican si pot sa zic ca mi-a displacut, insa n-am mai fost demult. Camelot m-a cam dezamagit ca macarea a venit aproape rece si na… sa manci cu mana e ciudat oricum.
Leapsa asta intreba lumea ce-i place sa manance. Eu am dezvoltat-o un pic. Radu, Adeline, Baghy, Scorojit si Nuzzu, voi ce mancati??

Am ales sa scriu despre filmul asta pentru efectul ce l-a avut asupra mea. A distrus pentru o noapte toate valorile in care credeam. M-a facut sa ma indoiesc de iubire, de prietenie, de doctori, de familie.
Insa ceea ce m-a marcat cel mai mult era un lucru despre care mai auzisem pana atunci: constientizarea realitatii de sub anestezie. Ce poate fi mai groaznic decat sa simti o operatie pe cord? Te doare cand te tai la deget cu lama, daramite sa fii treaz cand ti se scoate inima pentru a o inlocui cu alta. Inceputul filmului prezinta niste statistici din care reiese ca anual 30 000 de oameni trec printr-o asemenea trauma in timpul diverselor operatii la care se supun. Nu stiu sa existe, n-am auzit de vreo masura luata pentru prevenirea acestor greseli. Mi-e greu insa sa cred ca desi se stie de existenta problemei nimeni nu se gadneste la o solutie.
Dar destul despre anestezie.
Spuneam ca mi-a zdruncinat increderea in doctori si in prieteni. Nu ca as avea cine stie ce incredere sau speranta, dar cand il auzi pe prietenul tau care urmeaza sa te opreze cum de fapt planuieste sa te omoare, parca nu-i a buna.
Pacientul cauta ingrozit refugiul in ganduri, in amintiri, in dragostea pentru logodnica lui. Incearca chiar sa comunice prin telepatie cu ea, are impresia chiar ca o aduce in sala de operatie, pana isi da seama ca si ea e implicata in premeditarea crimei.
Filmul incepe cu ideea ca mama baiatului habar n-are de logodna lor, tipul amana sa ii spuna pentru ca stie ca n-ar fi de acord si ar iesi un scandal. Te gandesti: „ce mama imbecila, incearca sa ii conduca viata fiului ei”, pana cand la un moment dat, situatia se rastoarna si mama inseamna ceea ce trebuie sa insemne: MAMA.
Nu pot sa spun ca filmul si actorii sunt de-o calitate iesita din comun, mai ales ca Jessica Alba nu ma impresioneaza mai deloc, insa ideile ce stau la baza merita toata atentia.

Later edit: Am mai gasit o recenzie buna si aici.

Sa termini facultatea de Litere si sa nu vrei sa te faci prof, in afara de translator nu ai prea multe optiuni. E drept ca peste tot se cere minim o limba straina si cu cat stii mai multe, cu atat esti mai apreciat. Ce te faci insa daca pe langa limbile alea nu prea stii altceva? Cine alege Literele, cred eu, gandeste cu inima si cu sufletul, nu face prea mult uz de gandirea logica, de statistici si de alte stiinte exacte. Te poti orienta inspre meserii in care cunoasterea unei limbi straine sa fie primara si abia apot sa fii „train”-uit la locul de munca pentru a asimila cunostinte straine tie pana atunci. Pas cu pas, mai inveti ceva, mai iti dai seama pe drum de cum stau lucrurile, te mai ajuta deductia, instinctul si o scoti la capat.

Insa, concluzia la care am ajuns e ca muncile astea de birou, astea de nivel mediu, sunt pentru femei. O femeie poate fi contabila, secretara, copywriter si alte meserii de gen mult mai repede ca un barbat. O femeie, absolventa de orice fel de facultate, isi gaseste un job aproape in orice domeniu „de birou” sau de relatii cu clientii, in timp ce pentru un el, nu e asa usor. O fi pentru ca sunt mai aspectoase si glasul lor firav (cateodata) te gadila mai usor la timpan, o fi ca inspira mai multa rabdare? Nu stiu, dar it’s a fact.

Sa fii baiat, sa termini Literele, ISE-ul, Dreptul, Istoria, Filosofia, nu cred ca e prea convenabil pentru tine daca nu ai ambitie, daca nu iubesti la nebunie ceea ce faci si daca nu ai convingerea ca vei schimba ceva. Evident ca toti pot deveni profesori, dar in invatamantul Romaniei de azi, cine are chef sa se inhame.
Fara a fi catusi de putin feminista sau bucuroasa de rasturnarea de situatie, sunt spectatoarea unui declin incet al barbatilor pe plan profesional. Domnii mei, nu va suparati pe mine, dar uitati-va in jur si imi veti da nitica dreptate. Cred ca fiecare dintre noi cunoaste macar un caz ca acestea despre care vorbesc.

Imi amintesc cu drag de perioada in care eram fana unei formatii si savuram cu o placere aproape orgasmica orice propozitie imi aducea o informatie noua despre ea. Cumparam orice revista aparea lunar, eram suparata foc ca nu gaseam si in Romania Bravo, sau altele care apareau prin strainatate, iar Popcorn nu era o furnizoare satisfacatoare a nevoilor mele. Internet nici vorba, doar o adresa amarata a unui Fan Club din Tampa, Florida, unde nu credeam ca scrisoarea mea va ajunge vreodata. Asta se intampla prin 1996.
Acum, lucrurile stau altfel. Revistele curg garla, emisiunile si televiziunile muzicale sunt la indemana oricui, sa nu mai vorbim de accesul la informatia mondiala, aka reteaua www.
Fie ca sunt vedete din muzica, cinematografie, televiziune sau alte domenii de interes public, informatia vine direct de la ei, ceea ce ii apropie de fanii care ii adora si se bucura pentru orice firimitura de atentie, pe care le-o ofera.
Una dintre metodele cele mai „afectuoase” intre vedete si fanii lor cred ca o constituie blogul. Acesta le ofera posibilitatea sa le vorbeasca direct, sa isi exprime de la ganduri intime pana la pareri subiective, orice le trece prin cap. Prin comentariile pe care le lasa, cititorii, fani sau nu, simt ca se apropie si intra in sfera personala a idolului lor, facandu-l mai accesibil, mai palpabil. Dialogul ce se naste intre cele doua parti reduce distanta de orice fel care exista intre ei.
Asta mi s-a intamplat si mie cand am dat peste blogurile personale ale unor cantareti, prezentatori, actori, oameni de televiziune sau de radio. Vazand ca ni se adreseaza noua direct, impartasindu-ne idei, trairi si fapte din viata lor, i-am simtit oameni, asa cum, de fapt si sunt, nu niste entitati menite sa dea bine pe sticla, carora le e interzis sa greseasca pentru ca sunt in mod constant sub lupa aparatelor de fotografiat sau de filmat.
In sensul asta, ei fac o treaba buna: Doru Oprisan, Tudor Chirila, Florin Grozea, Mihai Sturzu, Nicoleta Dragan, Cabral, Dragos Bucurenci, Mihai Morar si pe ceilalti pe care ii stiti, ii adaugati voi. Nu sunt o cititoare constata a blogurilor lor, intru din cand in cand, si rareori las un comentariu. Insa sunt convinsa ca exista oameni care ii citesc zi de zi si care intra constant sa vada ce au mai scris oamenii pe care ii admira. Eu una ii felicit.

Datorita micutei stive de reviste pe care am instalat-o in baie, ma simt mult mai informata. Pe langa toate sfaturile de infrumusetare, pe care nu le iau in seama, pe langa toate reclamele la hainele si parfumurile scumpe, pe care nu mi le voi cumpara niciodata, am gasit o chestie la care e bine de aplecat urechiusa. O tanti explica intr-un articol secretul succesului ei. Nu ca m-ar interesa pe ce cai femeia asta se transforma in robot, pentru ca nimic pe lumea asta nu m-ar face sa fiu ca una ca ea, DAR sfaturile ei chiar merita sa le iau in considerare pentru orice job sau pentru orice alta activitate as intreprinde.

• Nu intarzia niciodata mai mult de 15 minute
• Nu fa nimic cu caracter personal cand esti la lucru
• Fa un plan al zilei de lucru si urmeaza-l; a doua zi, imbunatateste-l
• Citeste o carte sau un articol de specialitate pe saptamana
• Nu fa pauze mai lungi de 5 minute (+ nu fa prea multe pauze)
• Fa o lista cu obiectivele pe care vrei sa le atingi si ai grija ca pana la sfarsitul saptamanii sa le atingi.

Nu stiu cate din acestea le voi pune in aplicatie, sau mai bine formulat, cat de des, dar e clar ca voi tine cont de ele cat de cat. Daca mai incearca cineva, sa imi dati de stire ce iese.

Schimbarile de care va vorbeam acum cateva zile constau in mutarea blogroll-ului intr-o pagina speciala. Am avut un picut de timp si am facut-o. Insa schimbarile s-au produs si in interiorul lui. Mi-am asumat riscul scoaterii unor bloguri din el pentru simplul fapt ca nu mai citesc ce scriu acei oameni. Imi pare rau daca am suparat pe cineva, dar consider ca lista aia de linkuri inseamna recomandarea unui continut care imi place. Erau cateva linkuri acolo pe care eu nu le accesam niciodata, dar le-am pus din respect pentru prezenta blogului meu in blogrollul lor. De acum, acolo vor aparea doar linkurile blogurilor pe care incerc sa le citesc zilnic.
Am mai adaugat si cateva nume noi, cred ca vreo 2 sau 3, si sunt convinsa ca vor mai aparea pe parcurs, pentru ca am incredere in tinerele talente care urmeaza sa isi faca bloguri.
Am incropit o mica descriere pentru fiecare dintre recomandati, care se poate dezvolta pe masura ce aflu mai multe despre ei.
Cu AdSensul inca ma mai gandesc, n-am prea mult timp sa ma documentez. Multi ati ridicat spranceana cand am adus vorba de el. Am luat aceasta optiune in considerare pentru ca mi se pare mie, poti selecta domeniul caruia vrei sa ii faci publicitate, si daca e asa, atunci poate vi se vor parea interesante linkurile promovate.

Acestea fiind zise, va doresc o Duminca placuta.

Dupa cum e obiceiul, sambata ne distram un pic. M-am abonat la un site care imi ofera daily writing tips in Engleza. Nu-l citesc eu cu rigurozitate, ca mai am si altele de facut. Am gasit insa acolo ceva foarte amuzant: o scrisorica editata in Word, care e un foarte bun studiu de caz pentru gramatica PC-ului. Luati de va amuzati. Cuvintele ingrosate, folosite gresit, sunt de fapt omofonele celor care se voiau folosite.

Dear Sandeep

One of my colleagues suggested I look at your pages on the problems with Microsoft Word Spell checkers .I thought you might be interested in looking at the letter I send my (ESL) students.

==========================================

Deer stew dents

To questions four you. Do you know how too use the spell checker on the computer? Can you sea sum spelling mistakes inn this?
The spellchecker on my computer could knot fine any problems – awl my words were correct.
The grammar checker all so said my grandma was perfect.

Cheese

Karen

…s-au intamplat cateva chestii pe care as putea sa le imortalizez pe blog.

In ordinea intrarii in scena:

Luni – stupoare ca n-am posturile din ultima saptamana. Mi se explica, ma calmez, imi iau pauza.

Marti – vizita la tomograf sa ma scanez la cap. De multa vreme ma chinuie niste dureri de tartacuta cam enervante asa ca mi-am luat inima-n dinti si m-am infatisat la nenea neurologu’. Intalnirea cu tomograful e una deosebita. Nu prea sunt eu fricoasa de injectii si alte chestii, atata timp cat pot sa vad ce mi se face, si mai ales cum mi se face. Deci, a fost cam nasol cand m-am intins pe un pat sa mi se aplice un „fluturas” fara posibilitatea de a vedea operatiunea. O chestie de care mi-am dat seama cat timp asteptam, nestiind cum va decurge „filmarea”, e ca as putea fi claustrofobica. Nu genul ala de claustrofobie incat sa nu urci cu liftul sau sa simti ca te sufoci intr-o camera, dar sa ma bage intr-un tub cu diametrul un pic mai mare de juma’ de metru…. e cam infricosator. Partea care mi-a placut a fost masa aia pe care m-am intins si care ba ma ridica, ba ma cobora, ba ma impingea in tub (numa’ cu capu’). Aia-i fain, m-as mai fi distrat un pic.

Miercuri – intalnire cu bloggerii timisoreni pentru ONG-ul pe care il vom infiinta. Mai multe detalii la timpul potrivit, acum oricum nu sunt prea multe de zis.

Joi – facand abstractie de Sf.Valentin, pe care l-am sarbatorit doar prin gestul primirii unui buchet dragalas de lalele de la Iubi, am facut prima prezentare in Power Point din viata mea. Atat m-am entuziasmat cand am vazut-o gata, incat nici un alt cadou nu ii putea egala maretia. LATER EDIT: Impreuna cu Super Andrea, ne-am cumparat bilet la Lenny Kravitz, ocazie cu care o sa vizitez si eu capitala si poate ma si intalnesc cu cativa dintre voi.

Vineri – sfarsit de sesiune incununat cu un 10 pe prezentarea mai sus mentionata.

Acum, sunt un pic suparata ca blogul n-a revenit la forma lui dintotdeauna si o sa mai astept cateva zile importarea posturilor care lipsesc. Daca asta nu se intampla, ma vad obligata sa le postez din nou. Imi pare insa rau ca nu as mai avea comentariile voastre.

Bine v-am regasit!

Nu va speriati, nu va impacientati, nu imi sterg blogul, nu m-am saturat de el, nu il boicoteaza nimeni, nu il hackuieste nimeni.

Se fac niste lucrari de maintenance la serverele unde este gazduit si de aceea lipsesc niste posturi, care vor reaparea azi sau in cursul saptamanii.

Din cauza asta, pana sunt anuntata ca totul e in regula, imi iau o mica pauza. O sa revin cu niste schimbari, explicatii si un pic de ad sense probabil.

V-am pupat.