Am mai zis și o să o tot repet, că poate uitați și n-aș vrea una ca asta. Scopul meu în viață e să ajut cât mai mulți oameni. Nu va dați ochii peste cap, că nu-s vreo Miss care vrea să salveze lumea sau planeta de la pieire, dar adevărul e că sentimentul pe care îl am când cineva îmi spune că a pus în practică sfatul meu nu poate fi descris în cuvinte. De exemplu, vară-mea mi-a zis acum ceva timp că a început să folosească loțiunea cu petroleum de la Farmec, pe care i-am recomandat-o pentru că îi cădea părul rău de tot. Și mi-a spus bucuroasă că funcționează și părul ei arată și mai bine și e și mai sănătos. Am zâmbit din suflet și m-am bucurat că i-am putut fi de folos cumva.

Bun, dar poate vă întrebați ce-i cu titlul.

mai mult…

- Fetele nu fac armată. Eu îs fată… să spuie papa… Și-n afară de asta, japonezii tăi au avut noroc, da-s niște fricoși.
- Minți!
- Mint? Atunci de ce-s galbeni?
- Cum de ce? Fiindcă-s galbeni; așa-s japonezii.
- Să-ți spun eu: îs galbeni de frică. Toți au gălbenare! țipase Olguța pentru urechile întregii Japonii…

- Monica, tu ai vrea să fii muscă?
- Muscă?
- Da, muscă! Eu grozav aș vrea… Știi, m-aș plimba pe plafon cu capul în jos…

- Peste țara mea, îl pun împărat pe moș Gheorghe.
- Și tu?
- Eu îs împărăteasă… Da eu mă dau în scrînciob.
- Și cu regele Carol ce faci?
- Nu știu… Îl fac statuie și gata!…

- Nu mai pot! gemu Olguța, combativă. M-am umflat. Mamă dragă, fă-mi și mie o cafea.
- Ia mă rog!
- Te rog, mamă!
- Cafeaua nu-i pentru copii.
- De ce?
- Fiindcă enervează.
- Atunci tu de ce bei?
- …Fiindcă ajută digestia.
- Și eu n-am digestie?
- Ai și fără cafea.
- Și tu ai nervi și fără cafea, mamă dragă, șopti galeș Olguța.

- Păcat că nu ești tu mic, papa. Ne-am fi jucat împreună! Eu aș fi vrut să fim frați.

La Medeleni vol. I  – Ionel Teodoreanu

În 2011, cei mai mulți vizitatori mi-au venit de pe următoarele 10 bloguri. Vă multumesc mult !

1.    Blogul Denisei (3 416)
2.    Blogul Mirunei (3 198)
3.    Blogul Marei (3 054)
4.    Blogul Bogdanei (2 834)
5.    Blogul lui Arhi (2 219)
6.    Blogul Nebuloasei (2 161)
7.    Blogul Biancăi (1 784)
8.    Blogul lui Sebi (1 535)
9.    Blogul Sanei (1 264)
10.    Blogul Doinei (1 084)

Top 10 referreri luna decembrie

Și pentru că nu vreau să las luna decembrie pe dinafară, le mulțumesc frumos pentru vizitatorii pe care mi i-au trimis urmatoarelor bloguri:

1.    Blogul Nebuloasei
2.    Blogul Denisei
3.    Blogul Mirunei
4.    Blogul Bogdanei
5.    Blogul Marei
6.    Blogul Cameliei
7.    Blogul Biancăi
8.    Blogul Doinei
9.    Blogul lui Ovi
10.    Blogul Raluxei

Frumoasă idee, dar greu de răspuns. Ce melodii mi-au marcat diverse momente ale vieții? Muzica mi-a fost alături în foarte multe momente… de-asta îmi e foarte greu să mă decid despre care să vă vorbesc și pe care să le aleg.
mai mult…

Deși am Kindle-ul de mai bine de 3 luni și îl folosesc mai puțin decât mi-aș dori, n-am apucat încă să îi fac nici o prezentare. Numai că deja am primit două cereri de review și nu mai amân (remember, e unul dintre planurile mele pe 2012), chiar dacă nu-s expertă și mai am foarte multe de învățat despre aparatul ăsta magic.

Apropos, înainte să trec mai departe vreau să vă spun că am creat un grup pe Facebook pentru posesorii de ebook readere. Deci care aveți, haideți acolo să împărtășim idei, cărți, noutăți. Să învățăm împreună.

Bun, acuma despre Kindle… trebuie să recunosc că m-am documentat pentru „review”-ul ăsta pentru că nu am făcut prea multe lucruri cu aparatul până să trebuiască să scriu despre el. Așa că multe chestii le-am aflat ieri. Atenție însă: tot ce voi scrie mai jos se bazează pe experiența mea și pe metodele mele. Sunt sigură că există și alte metode și alte căi, dar de-asta scriu aici și de-asta am făcut grupul să ne ajutăm reciproc. Deci:

- nu are lumină proprie, deci nu obosește DELOC ochii, nu este ca un smartphone sau o tabletă. Cel puțin modelul meu (Kindle Keyboard 3G) nu e. Imita foarte bine foaia de ziar, e mai gri decât foaia de carte, care am vazut că poate să fie și gălbuie. Se poate citi de pe el doar dacă ai o sursă de lumină, fie naturală, fie artificială. mai mult…

Sau cu alte cuvinte, MUST READ anul ăsta, pe principiul că nu mai amân nimic. Ordinea nu-i batută-n cuie:

1. Cireșarii – Constantin Chiriță
2. Jane Eyre – Charlotte Bronte
3. Versetele satanice – Salman Rushdie
4. Imposibila intoarcere – Marin Preda
5. Dragoste in vremea holerei – Gabriel Garcia-Marquez
6. A thousand splenidid suns – Khaled Hosseini
7. Insuportabila ușurătate a ființei – Milan Kundera
8. Nimic nou pe frontul de vest – Eric Maria Remarque
9. Orlando – Virginia Woolf
10. Ultimul mohican – James Fenimore Cooper
11. Zgomotul și furia – William Faulkner
12. Alice in tara minunilor – Lewis Carroll
13. The help – Kathryn Stockett
14. Povestea vietii mele – Regina Maria A României

Pfiuuu, dacă reușesc să le citesc, voi fi ultra mega fericită

PS. Pe cele citite in 2011 le gasiti in pagina de Lecturi.

Ioi, ioi, nici nu știți cât am așteptat să scriu postul ăsta. La fel de mult ca și cel cu retrospectiva, dar asta v-am spus deja și atunci.

Conform albumului de pe facebook (merci mult, Bloo, pentru idee, o aplic și anul ăsta și am văzut că și alții au preluat-o; ești un trend setter ), am văzut fix 65 de filme. Știu că-s puține, în comparație cu câte văd alții, da’ na, știți că timpul meu liber e limitat și cam dat peste cap și nu prea am vreme să și citesc, să mă uit și la filme și la seriale, să ies și în oraș, să mă țin și de obiceiuri sănătoase. Așa că am ales cu grijă la ce filme m-am uitat în 2011. Când spun cu grijă, ma refer la faptul că întâi am ales actorii și dup-aia și filmele. Pentru că mai nou, în proporție de 90% văd anumite filme doar pentru actorii care joacă în ele. Așadar, statistici: mai mult…

Bine v-am găsit în 2012. Sper că v-ați distrat de Revelion și că v-ați pus o dorință la miezul nopții (eu am uitat), că ați purtat chiloți roșii (eu am purtat) și că ați avut bani în poznare (eu n-am avut). Despre Revelionul meu vă spun că l-am petrecut la cheful de care vă spuneam, a fost ok, nu cel mai fain chef ever, dar nici nașpa, am fost cu Iubi, verișoara mea, cu cea mai veche prietenă din copilărie, cu iubitul ei și cu încă vreo 20 de necunoscuți. Singurul lucru pe care l-am regretat e că n-am văzut destule artificii, dar nu-i ca și când Revelionul ar fi singura oportunitate să văd așa ceva. Nu-s prea afectată emoțional din pricina asta mai mult…

Voi nici nu vă puteți inchipui cât îmi plac mie retrospectivele, statisticile și analizele. M-am abținut să scriu postul ăsta până aseară, da’ ușor nu mi-a fost. La fel cum nu mi-e ușor să mă abțin să scriu un post despre filmele pe care le-am văzut anul ăsta. Îi vine însă și lui rândul, așa că o să savurez momentul atunci.

Deci, în sfârșit despre 2011. De când am blogul, la fiecare încheiere de an, aveam ceva de comentat. Ba că a fost prea liniștit, ba că a fost prea rău, ba că a fost prea trist. Și așa au fost ultimii mei ani, nici unul pe placul meu. 2008 și 2010 vor rămâne mereu în viața mea ca două pete negre, de care îmi voi aduce aminte cu sufletul strâns. Despre 2011, pe de altă parte… uf, anul ăsta a fost bun. A avut el și părți nasoale, că nu se putea să meargă brici pe toate planurile, dar decât ca anii trecuți, mai bine ca ăsta. De 10 ori mai bine ca ăsta. 2011 a fost un an pe fugă, un an în care toate s-au întâmplat în goană. Mereu n-am avut timp, mereu lucrurile se petreceau prea repede, atât de repede încât de foarte multe ori nici n-apucam să le trăiesc și să le simt cum trebuie. Pur și simplu făceam ce aveam de făcut și mă lăsam dusă de evenimente, fiindcă trebuia să îndeplinesc te miri ce sarcină.

2011 a fost anul în care am călătorit cel mai mult din toată viața mea. În prima jumătate a lui am fost mereu pe drumuri. A doua jumătate a fost mai liniștită din punctul ăsta de vedere, dar nu complet lipsită de deplasări. Dar ajungem și acolo.

A fost anul în care cred că am citit cel mai puțin, dar asta nu mă supără prea tare pentru că am trăit alte chestii pe care nu le-am mai trăit până acuma.

Dar, ca în fiecare an, pregătiți-vă pentru un post kilometric, pentru că recapitulăm pe luni. Deci: mai mult…

Ca în nici un an, e deja 29 decembrie și noi încă nu știm ce facem de Revelion. Nici o invitație, nici o propunere, nici un interes din partea noastră. Am avea vreo două opțiuni: la un chef undeva într-un subsol unde nu cunoaștem decât cuplul care ne-a invitat și la restaurantul chinezesc din zonă, unde am mai făcut încă două Revelioane. Asta pentru că n-am luat în considerare statul acasă. mai mult…