E prima oară când aleg să scriu despre o informație primită pe mail sub formă de comunicat de presă, dar îmi place atât de mult ideea încât vreau să o împart cu toată lumea, care poate altfel nu are de unde să afle.

Am văzut mai demult la știri că unele orașe din România au adoptat un obicei vestic și e printre puținele dăți când asta e un lucru bun și util. Suspended Coffee e un concept, o campanie socială care a apărut în Italia, când Aurelio de Laurentiis  a plătit câte 10 cafele după fiecare victorie a echipei de fotbal din Napoli, al cărei președinte era. Se spune că tradiția de a oferi anonim o cafea unui necunoscut e veche de peste 100 de ani. A fost abandonată în timpul războiului și reluată odată cu gestul lui de Laurentiis. În momentul de față, Suspended coffee (sau „cafea în așteptare”) este prezentă în cafenelele din toată lumea.

Dar ce este Suspended Coffee? E un act de caritate, o dovadă de bunătate și o metodă de a crește veniturile unei cafenele. Dar eu prefer primele două definiții. În Timișoara, la cafenelele D’Arc (cea de pe malul Begăi și cea din Piața Unirii), Zai Apres Cafe, Papillon și Cafe Corso (Iulius Mall) când veți cumpăra o cafea aveți posibilitatea de a mai cumpăra încă una pentru o persoană nevoiașă. Campania a fost adusă înTimișoara de  24FUN Timișoara și Arad și nu pot decât să-i felicit.

Nu prea ies eu în oraș atât de des pe cât mi-aș dori, da’ măcar o dată vara asta tot mă deplasez până la una dintre cafenelele astea pentru o Suspended Coffee.

Am citit cu drag tot ce s-a scris zilele trecute despre Timișoara și brandurile ei și tare mi s-a umplut inima de bucurie. Zic „am citit” pentru că eu n-am apucat să vizitez nici unul dintre brandurile turului și-mi pare nespus de rău. Motivul pentru care n-am făcut-o e legat de job și de faptul că începând de sâmbătă încep o serie de călătorii pentru care am nevoie de zile libere. În plus avem foarte, foarte, foarte mult de lucru și n-aș fi putut pleca și eu (Anca deja își luase liber cu o săptămână înainte). Așa că m-am mulțumit cu poveștile celorlalți și cu întâlnirile din cele două seri. M-am bucurat să-i revăd pe Alina si Răzvan, pe Oana, pe Dragoș, pe Toma, pe Chinezu și pe Arhi, pe Denisa și Sebi, pe Ruxa și Andrei, pe celălalt Andrei și pe Hoinaru. Evident m-am bucurat să-i revăd și pe bloggerii timișoreni căci cu unii nu m-am văzut de foarte multă vreme.

Dar pentru că postul ăsta se numește „cele mai frumoase articole despre TM Brands Tour”, să le și menționez, nu?

Dar înainte să o fac să enumăr și brandurile locale cu care au intrat bloggerii în contact: REC Universitatea de Vest Timișoara (echipa de rugby), BC Timba Timișoara (echipa de baschet), ACS Poli Timișoara (echipa de fotbal), Timișoreana, Cramele Recaș. Deși le regret pe toate, cel mai mult și mai mult îmi pare rău că n-am vizitat Cramele. Sper să mai fie o altă ocazie. Dar iară mă abat de la subiect. mai mult…

M-am bucurat mult anul trecut că am fost invitată și că am participat la Cluj Brands Tour. A doua ediție a beneficiat  de mult mai mult sprijin și de mai multe branduri care au răspuns DA propunerii. Anul ăsta turul brand-urilor locale debutează în Timișoară și sunt la fel de bucuroasă de invitație. Dar sunt și un pic tristă pentru că n-o să le pot vizita pe toate, dar asta e din cauză că turul e în timpul săptămânii, iar eu am o grămadă de zile libere deja rezervate pentru lunile aprilie și mai și nu mai pot abuza de bunăvoința șefului meu.

Îmi mai pare rău și pentru că unele brand-uri mari ale Timișoarei n-au fost suficient de deschise proiectului, dar sper că anul viitor prind mai mult curaj. Aruncați un ochi pe site-ul oficial pentru detalii despre brandurile participante și bloggerii invitați.

Revin cu povești de la vizitele la care particip.

A trecut și Ziua Națională, a trecut și parada, dar eu mă mișc mai greu. Așa că abia azi vă arăt poze de la paradă, că ieri am fost și eu pentru prima oară la un astfel de eveniment. Și mi-a plăcut tare mult. Nu-s patrioată doar de 1 Decembrie, am mai scris pe ici, pe colo despre cât iubesc România. Și oricâte s-ar întâmpla, n-o urăsc pe ea, îi urăsc conducătorii și uneori locuitorii. Că nu e vina ei că a căzut pe mâinile cui nu trebuie. Nu e vina ei că toți caută să se îmbogățească și pe ea o lasă în plata Domnului, nu e vina ei că munții și marea, codrii și câmpiile nu contează deloc pentru cei care ar trebui să le valorifice. Dar astea-s discuții lungi, nu le începem, că nu le vom încheia niciodată. mai mult…

Disclaimer: pentru a nu îngreuna încărcarea paginii, am pus linkuri către spoturi, nu le-am embed-uit (bine și pentru că nu-mi merge ), deci pentru a le urmări, click pe link-uri.

Două calupuri și jumătate, atât am rezistat la Noaptea Devoratorilor de Publicitate 2012. Adică până pe la ora 3 și ceva. Cum ziceam în postul precedent, n-am mai fost, nu știam la ce să mă aștept. Îmi imaginam cu totul altfel vizionarea reclamelor, adică nu mă gândeam că mergi ca la cinema și pur și simplu stai și te uiți la reclame, nu mă gândeam că fiecare are locul lui, eu credeam că e un  ecran pe care rulează reclame de la început până la sfârșit și lumea se plimbă prin sală cum are chef, intră, iese, vorbește, pleacă, se întoarce… Nu-i așa. Ai locul tău, unde stai, cum ziceam, ca la cinema. Normal, dacă vrei să ieși, nu te oprește nimeni. Dacă vrei să comentezi, din nou… nu deranjezi pe nimeni, că sunetul e atât de tare că nici cel de lângă tine nu te aude. mai mult…

Ieri, în timp ce mergeam la lucru, am auzit la radio, în mașină, o reclamă care mi-a atras atenția când am auzit „teatru în autobuz” și „Timișoara” în aceeași propoziție. Dup-aia am auzit și „7 iulie” așa că n-am mai ascultat. Pentru că în 7 iulie io’s pe drum către minunata Lefkada. Poate, cu puțin noroc îs și ajunsă acolo pe la ora la care se desfășoară piesele. Rău am făcut pentru că informația a ajuns la mine trunchiată. mai mult…

A fost foarte drăguţă şi colorată. Asta ca să descriu pe scurt plimbarea cu bicicleta de duminică dimineaţă.

Încă de când am văzut poze de la Skirt Bike din Bucureşti, acum câţiva ani (sau or fi fost doar vreo 2?) tare mult mi-am dorit să se facă şi la noi o întâlnire de genul ăsta. Aşteptarea a luat sfârşit când am văzut pe Facebook bannerul ce anunţa evenimentul. Am pregătit-o pe Konsuela (încep să mă satur de numele ăsta şi cred că o să o rebotez), i-am cerut voie lui Iubi să mă lase să merg la pedalat chiar de ziua lui, mi-am pregătit rochiţa, cerceii cu tomate şi dusă am fost. mai mult…

Și pentru că încep să mă disciplinez, iaca anunț și eu treburile la timp.
Noroc, mare noroc cu Nebuloasa, ca dacă n-ar fi ea, teatrele din Timișoara ar fi pentru mine doar niște clădiri. Nu că nu m-ar interesa, da’ niciodată n-aș gasi timpul să ajung pe la ele să văd ce-au în program și să-mi iau bilete. mai mult…

S-a întâmplat la București, acum se întâmplă și la Timișoara. Nu pot decât să mă bucur că editura ALL m-a ales să fiu liderul uneia dintre cele 4 echipe care se vor întrece la Scavengers Hunt.

Dacă vă întrebați ce e Scavengers Hunt, aflați că e un joc de echipă. Mai exact: „Cei 5-8 membri ai celor 4 echipe vor fi legați unii de alții, vor primi o listă de taskuri și vor avea o oră la dispoziție să le îndeplinească.” Nu știu cum vă sună vouă, da’ mie-mi sună a distracție și nici că-mi pot dori altceva acum.

Liderii celor 4 echipe vor fi Oana, Corina, Anca și eu. Membrii echipelor veți fi voi, cititorii blogurilor noastre. Vă chemăm să ne fiți alături și să ne distrăm împreună cel puțin o oră. Și dacă distracția nu e suficientă, poate vă coafează niște vouchere de la editura ALL pe care le puteți folosi la Târgul Gaudeamus. Cei mai norocoși vor putea câștiga chiar toată colecția Strada Ficțiunii.

Așadar, cine se înscrie în echipa mea? Tre să fim maxim 8, așa că doar pe primii 7 o să-i păstrez. Ceilalți doritori de distracție și cărți se mai pot înscrie la celelalte fete.

Concursul are loc vineri, 4 mai, ora 17:00, la standul ALL de la Târgul de Carte Gaudeamus. Abia aștept.

Later edit: Pana acum in echipa mea sunt: Arashi, Cristina, Kay, Andrea, Ion, Cookies (si Adrian din Arad?). Se pare ca echipa e completa. Nu uitati ca mai sunt inca 3 lideri de echipa, incercati si la ei.

Fenomenul handmade a luat o amploare care nu credeam că o să mă prindă şi pe mine vreodată. Pentru că nu sunt creativă şi nici simţ estetic n-am, nu de alta. Asta până când o prietenă mi-a spus că în Timişoara există un atelier de creaţie, unde din două în două săptămâni participantele creează diverse obiecte, de la bijuterii până la decoraţiuni.
mai mult…