Fenomenul handmade a luat o amploare care nu credeam că o să mă prindă şi pe mine vreodată. Pentru că nu sunt creativă şi nici simţ estetic n-am, nu de alta. Asta până când o prietenă mi-a spus că în Timişoara există un atelier de creaţie, unde din două în două săptămâni participantele creează diverse obiecte, de la bijuterii până la decoraţiuni.
mai mult…

Probabil cel mai simplu răspuns la întrebarea asta și cel pe care l-ar da toți, mai mult ca sigur, ar fi: una dintre revistele săptămânale distribuite gratuit prin diverse locații. Acolo puteți găsi programul de la cinema, de la teatru, unele expozitii, party-uri din diverse cluburi, etc. Însă de cele mai multe ori, sunt cam aceleași locații, cam aceiași organizatori care plătesc și reclamă. Din punctul meu de vedere, aceste reviste, sau fițuici cum li se mai spune, sunt binevenite, însă nu sunt singurele opțiuni când vine vorba de a răspunde la întrebarea din titlu. Pe net există o grămada de site-uri care se ocupă cu informarea publicului despre evenimentele care se întâmplăa în Timișoara, evenimente din toate sferele de interes. Cu siguranță fiecare dintre voi știe și își ia informația aceasta de pe un anumit site, însă vreau să vă aduc în atenție alte două site-uri dedicate evenimentelor din Timișoara, poate mai puțin cunoscute, dar utile. mai mult…

It’s my party and I… run if I want to, run if I want to, run if I want to…

Am promis, m-am ținut de cuvânt. Azi, aproape la 9 fix l-am luat pe Iubi de-o mânuță și ne-am dus în față la catedrală unde ne aștepta toată trupa de la alergotura.ro. Galbeni toți și aproape congelați, că, pregătiți fiind de fugă… aveam doar tricourile pe noi și nește nădragi de trening. Alții, mai cutezători, aveam pantaloni scurți. Ne-am cam zgribulit toți laolaltă până la 10 fără ceva. Am făcut poza de grup, după care Cătă mi-a făcut o mega surpriză: i-a pus pe toți să-mi cânte La mulți ani.[VIDEO] Foarte mișto sentimentul să-ti cânte multi oameni La mulți ani. Mai ales niște oameni necunoscuți. Merci mult, Cătă, a fost o surpriză frumoasă de tot. mai mult…

Mă tot plângeam că n-am inspiraţie, că nu ştiu despre ce să scriu, dar se vede că şi memoria mă lasă. Mă consolez cu gândul că am prea multe griji şi nu pot ţine minte toate detaliile din viaţa mea. Asta ca să nu dau în disperare şi să nu dau vina pe cele 95% şanse de a face şi eu Alzheimer.

Şi uitând eu aşa, bine că mi-am adus aminte că Raluca mă rugase ceva. Şi i-am promis că scriu, dar după cum aţi văzut, n-am scris până acuma. Aşa că iată ce trebuia să vă spun, bine că n-a trecut evenimentul până m-am dezmeticit eu:

Împreună cu Cata Petru am dat drumul campaniei Mişcă-te spre o faptă bună! prin intermediul căreia ne-am propus să mobilizăm lumea la alergat pentru cei peste 350 de copii de la orfelinatul Valea Plopului.

Scopul acestei campanii este de a aduna fonduri, dar şi de a promova cât mai mult situaţia copiilor orfani îngrijiţi de un calugăr.

Cu alte cuvinte, pe 8 şi 9 octombrie (hehe, chiar de ziua mea), atât în Bucureşti cât şi în Timişoara are loc un maraton pentru strângerea de fonduri. Din taxa de participare (alergotura.ro dă un discount de 50% din 10km – 40 lei, 21km – 80 lei) o parte din bani merg la Asociaţia ProVita, care se ocupă de orfelinat.

N-oi putea eu sa alerg 10 km, 21 nici nu se pune problema în viaţa asta, da’ cred că o să merg. Cine mai vine?

Orice mână de ajutor este binevenită şi fiecare om care duce vorba mai departe ne ajută enorm de mult!

Mai multe detalii gasiti pe site-ul oficial.

Azi, o scurtă plimbare prin centru, mi-a scos în cale o mare bucurie. Bucuria este un magazin de suveniruri din Timişoara care m-a încântat peste măsură. Nu ştiu de când vieţuieşte el acolo, da’ eu abia azi am dat peste el. Nu ştiu dacă vă mai amintiţi colecţia mea de păhăruţe, care la vremea la care am postat-o pe blog avea doar 7 membre. Acum s-a înmulţit şi număra până azi 42 de păhăruţe din toate colţurile lumii, chiar şi din Thailanda, Africa de Sud sau China. Când o să am timp şi chef să le rearanjez astfel încât să arate prezentabil, o să le fac o poză şi-o să v-o arăt. Azi, colecţia mea s-a îmbogăţit cu păhăruţul la care cred că ţin cel mai mult: cel din Timişoara. E aşa de frumos încât am ţinut morţiş să îi spun vânzătorului că e cel mai valoros pahar din colecţie.

Magazinul e plin cu chestii legate de Timişoara, de la pahare, halbe, ceasuri de perete, vederi, semne de carte, magneţi până la tricouri şi şepci cu oraşul. Mi-a plăcut teribil, drept pentru care am ţinut să vă anunţ că el există şi daca ne vizitaţi urbea, nu plecaţi de-aici fără să vizitaţi magazinul şi să cumpăraţi ceva. Îl găsiţi pe str. Lucian Blaga, nr.10.  N-are site, dar are un user pe Facebook (păcat, ar trebui să fie pagină).

Ăsta nu e un post plătit, în caz că bănuiaţi.

Dacă anul trecut am fost printre primii (dacă nu chiar prima) care au scris despre Timișoara noastră anul ăsta sunt codașă. Dar deja nu mai e o noutate, că-s în urmă cu toate. Probabil ați citit deja pe toate celelalte bloguri ale căror stăpâni au participat la eveniment că a fost o întâlnire reușită și că toată lumea a fost încântată de locurile și lucrurile pe care le-a văzut. De aceeași părere sunt și eu, și mă găsesc în situația dificilă de a spune ceva nou, ceva ce n-ați citit pe celelalte bloguri. O sa încerc, da’ sigur n-o să-mi iasă.

Întâlnirea a avut loc la ora 8:45 în fața Catedralei. Însă cum în Timișoara, sâmbătă la ora 8:45 ploua ca-n octombrie… nu mi-am pus ceasul să sune, nefiind sigură că vreau să ies din casă pe o vreme așa câinoasă. Și-așa sunt încă în urmă cu somnul și îmi planificasem să stau în pijama tot weekendul. Însă mi-am spus că dacă niște oameni au putut veni de la Arad, Alba Iulia, Cluj, București și Baia Mare să îmi vadă orașul natal, aș face bine și eu să-mi mișc fizicul până în centru și să mă plimb chiar și prin ploaie prin orașul meu.

mai mult…

Ziceam că fac o scurtă pauză, însă sunt anumite lucruri importante pe care trebuie să vi le comunic. Cum ar fi:

-    au mai rămas un pic mai mult de două săptămâni până la încheierea concursului Avon 125. Mai exact până pe 15 august. Încă puteți vota poveștile care vă impresionează. Femeile care au schimbat viața cuiva sau care și-au pus amprenta pe evoluția oamenilor din jurul lor merită să fie cunoscute de toată lumea. Intrați aici și votați oricâte doriți.

-    sâmbătă, pe 30 iulie se întâmplă ediția a doua a plimbării prin Timișoara noastră. Eu una abia aștept, deși mai am multe lucruri de rezolvat și de pus la punct până atunci. Sper să reușesc să le fac pe toate și să nu ratez alte povești fascinante despre orașul ăsta pe care îl iubesc așa mult. Așa că, dacă vreți să le aflați și voi, veniți sâmbătă dimineață la ora 8:45 în față la Catedrală pentru că ne așteaptă un tur impresionant pus la cale de ghidul nostru, Nebu și Cristina. Ah, și să nu uit. Acest eveniment se întâmplă datorită sponsorilor: Timișoreana, Hotel Timișoara, Mareea, Lucas, Skoda Timișoara, Pizzeria Rustica și Trabucuri.com.

Acum mă întorc la cele lumești și mai amân puțin pozele și poveștile din Istanbul.

Am tot vrut sa ocolesc subiectul Heaven din acelasi motiv pentru care ocolesc fiecare subiect fierbinte: pentru ca scrie toata lumea despre el. Insa asta nu inseamna ca nu am o parere si inca una foarte inversunata. Sa n-o mai lungesc, ca nu despre asta voiam sa scriu, condamn cu toata fiinta mea gestul clubului Heaven, club pe care il detest inca dinainte de scandalul asta (dar asta e alta poveste). Nu se poate ca in secolul 21, in Timisoara sau oriunde, lumea sa mai fie discriminata. Din orice motiv: ca e negru, ca e homosexual sau ca e handicapat. Eu una nu pot intelege, nu pot cuprinde cu toata mintea mea CUM sa discriminezi un om? Nu pot si pace. Ma revolta peste masura. Asa ca m-am inscris in randul celor care au dat like pe pagina de boicot a clubului, am raportat-o la Facebook asa cum ne arata Trotineta, il sustin cu tot dragul pe Groparu in toate demersurile lui viitoare in ceea ce priveste concertele sau evenimentele care s-ar putea intampla acolo si acum scriu articolul asta ca lumea care va cauta informatii pe google despre Clubul Heaven sa stie (asa cum zice si Groparu) ca se asociaza cu o locatie care discrimineaza persoanele cu dizabilitati. mai mult…

Am ratat deja atât de multe conferințe pe tema online-ului care s-au organizat la Timișoara, încât nici nu mai pot să le număr pe degete. Însă când Doru Panaitescu mi-a spus că urmează să susțină un curs de publicitate online la noi în oraș, am zis că, fiind vineri și sâmbătă, măcar sâmbătă îmi pot deplasa și eu fizicul să mai învăț una alta. Și, mai mult, să văd de ce toată lumea e așa de interesată și de încântată de trainingurile lui. Deci, sâmbătă, pe 21 mai, chiar de ziua mea de nume, voi fi la cursul de publicitate online al lui Doru Panaitescu, ceea ce vă doresc și vouă.

Pentru mai multe detalii, am copiat de pe blogul lui:

1. In luna mai organizez trei editii locale (Timisoara, Iasi, Cluj-Napoca). Datele fixate sunt:
- 16-17 mai, Iasi
- 18-19 mai, Cluj-Napoca
- 20-21 mai, Timisoara.

2. In luna iunie organizez o editie de avansati in perioada 7-8 iunie, iar in perioada 21-22 o editie intensiva in Bucuresti.

Bonus:

Ofer cinci x cinci egal 25 de vouchere in valoare de 100 de euro bucata la inscrierea la oricare din aceste editii (maxim 5 pe editie). Pentru aceasta trebuie sa republicati acest post pe contul vostru de twitter / facebook / linkedin. (singura conditie pentru eligibilitate este sa aveti minim 150 followeri pe cont si sa ne “cerem prietenia” pe aceste retele de socializare). O tragere de maneca dupa ce dati “share” e musai, sa intrati in concursul pentru castigarea acestor vouchere.

Mai multe detalii pe blogul lui Doru și pe marketeer.ro.

În nici un an nu am completat formularul 230 cred că din comoditate. Şi recunosc asta cu ruşine şi cu părere de rău. Pe lângă comoditate a fost încăpăţânarea mea de a redirecţiona cei 2% din salariu unui ONG timişorean care se ocupa în vreun fel cu protecţia animalelor. Am tot întrebat dacă în mirobolantul nostru oraş s-a gândit cineva şi la animale. Ca să vedeţi chestie, nu s-a gândit nimeni. Ruşine timişorenilor din acest punct de vedere. Aşa că, dacă am văzut că nu pot ajuta nicicum animalele, am zis că nu mai ajut pe nimeni.

Până când un mail m-a deşteptat. mai mult…