Clawd a pornit o leapşă, Ovi a preluat-o, Adi mi-a pasat-o, eu am înţeles-o greşit cică, aşa că ce-o să iasă aici… Dumnezeu cu mila.

Am înţeles io că ar trebui să ne manifestăm opiniile faţă de sex-simbolurile momentului. Adică alea care sunt considerate sex-simboluri da’ în ochii personali, nu-s nici pe departe aşa ceva. No, staţi aşa, că încep cu femeile că pe alea am o pată mai mare. mai mult…

Mi-e şi ruşine să vorbesc despre cărţi, având in vedere că de două luni şi ceva nu am mai terminat o carte. Am inceput azi una, insă nu mă satisface spiritual aşa cum mă face literatura, pentru că nu e beletristică, ci ceva de self help. Poate o să vă povestesc despre ea. Musai să vorbesc despre cărţi pentru că Bia şi Ştrumfiţa insistă.

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Semne de carte, pentru că am destule şi pentru că unde car o carte cu mine, car şi un semn. Foarte, foarte rar indoi colţurile.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?
Ultima, ultima a fost Manuscris gasit intr-un buzunar şi alte povestiri (Julio Cortazar) de la Razvan.

3. Citiţi în baie? mai mult…

Am minunatul obicei de a amâna lepşele pe când îmi pică mie bine să le fac. Mulţi dintre voi ştiţi asta.
Însă leapşa de azi, tre’ să o fac cât mai repede pentru că e vorba şi despre sărbători şi oricum ele au trecut. Richie şi Camyzi insistă să prestez, aşa că nu îi voi lăsa să aştepte.

Pe repede înainte să răspundem la următoarele întrebări:

1.Write a bad thing that happened to you in the last week – Last week înseamnă inclusiv sâmbăta care a trecut nu? Ei, sâmbătă seara şi apoi noaptea dinspre sâmbătă spre duminică au fost cam de coşmar aşa, să nu care cumva să mă obişnuiesc cu binele. De parcă nu e de ajuns operaţia care îl aşteaptă cândva în ianuarie, sau poate chiar în februarie, pe tatăl meu îl supără şi măselele. Partea proastă e ca din 3 vizite la urgenţe nimeni nu ştie unde e problema. Prima oara i-au scos un nerv, a doua oara l-au trimis să îşi cumpere un antibiotic şi a treia oară i-au scos o măsea. Şi durerea persistă. Nu la fel ca şi în timpul nopţii dar destul ca să creeze o atmosferă de neputinţă care începe să mă irite la maxim şi să mă intristeze şi mai mult. Bine că azi e luni şi lucrează şi alţii decât urgenţele.

2. Write a good thing that happened to you in the last week – pai, cea mai veselă zi de săptămâna trecută a fost vineri, că m-am întâlnit cu muuulţi oameni dragi, aka bloggers, twitters şi non-bloggers la un cocktail în Irish, ceea ce mi-a mai descreţit fruntea. Ah, şi tot o zi bună a fost şi prima jumătate din nenorocita de sâmbătă, că mi-am cumpărat cizmuliţele visurilor.

3. Write a resume about your last book you read – măi, cu lectura stau din cale-afară de prost. De la Micuţele doamne, n-am mai citit nimic. Mă chinui cu Chira Chiralina, care e o cărţulie de max 100 si ceva de pagini şi nu o termin de 2 luni deja. Ba mă uit la seriale, ba la un film, ba citesc readerul… ba stau pe twitter, orice, dar se pare ca nu lectura. Sper să fie doar o fază.

4. A good thought, now, for the holidays – Să fiţi sănătoşi şi voi şi cei dragi!

5. The people you forward your Hit and Run – Monica, Orianda, Tequila cu varza, VreauUltimulLoc şi Fanfan.

Prin septembrie anul trecut, Adina îmi cerea să răspund la următoarea întrebare:

„…dacă ai avea de ales, să mori sau să-ţi cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, şterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra trăind veşnic, ce-ai face?”

(Cristian Tudor Popescu, Libertatea urii, Polirom, 2004, p. 6)

Fără să mă gândesc prea mult la citat, oprindu-mi privirea doar asupra traiului veşnic, răspund tare şi răspicat: aş alege să mor!
Bineînţeles că părerea nu mi se schimbă nici când citesc şi recitesc citatul pentru a-l înţelege mai bine şi a-l diseca până în cele mai explicabile frânturi de înţeles. Având în vedere că preţuiesc cuvintele prea mult pentru a le destina pierii, acesta ar constitui un al doilea motiv puternic pentru care n-aş vrea să îmi ia locul în groapă. îmi place să ştiu că prin cuvinte îmi pot face lumea un loc în care totul are sens, în care explicaţiile pe care le găsesc şi interpretările unor fraze dau un rost vieţii.

Pasez această întrebare unei fete creţe, unui băiat care are o relaţie cu cafeaua, unei viitoare mamici, unui tip sensibil şi unei prietene bune.

Leapşă, dulce leapşă. Doamne, cred că a trecut o veşnicie de când n-am mai onorat una. Stau in drafturi cuminţi şi aşteaptă să îmi vină cheful de ele. Uite că una, venită de la Dorothea, mi-a făcut cu ochiul şi a ieşit în lumina reflectoarelor mai repede decât celelalte. Pentru că e simplă, e de sezon, e frumoasă.

O poză cu oraşul meu inzăpezit. Poza de mai jos nu reprezintă nimic. Mă uitam pe geam la prima ninsoare de anul trecut şi crenguţa asta de liliac mi-a atras atenţia. îmi place mult când înfloreşte primăvara şi să îl văd aşa infrigurat mi-a adus pentru o secundă o clipă de linişte, de calm, de încredere, de speranţă. Dar a fost doar o secundă, dup-aia am vazut crenguţa ca pe oricare altă creangă din spatele blocului şi din grădina din faţa geamului.

Pentru că e o leapsă cu poze/fotografii, mă gândeam că fain ar fi să vedem nişte opere de artă. îi lepşuiesc pe Alex Mazilu, Andi Popescu, poate vrea şi Denisuca (o ştiu fotografă), de ce nu şi Horia, sau Incasha căreia îi sunt datoare cu o leapşă.

Cred că Sirg m-a înjurat puţin şi a fost aproape convins că n-o să mai fac leapşa asta, dar, uite că nici n-am uitat, nici n-am refuzat să îi dau curs. Pur şi simplu mi-am luat mai mult timp, pentru că unele posturi trebuie bibilite şi gândite mai mult, unde mai pui că tre’ sa ai starea de spirit necesară? Aşa că, după vreo două luni şi vreo două săptămâni vorbesc despre personajele mele preferate. mai mult…

- Ceau, ce faci?
- Ce să fac? Mă duc acasă, abia îmi târâi picioarele. Tu?
- Mai, eu nu fac prea bine?
- ?!
- Ai aflat că a murit Raoul?
- Care Raoul?? Nu-mi zi că ăla cu care am lucrat la restaurant?
- Ba, mă. El.
- Doamne, Dumnezeule, cum??! Accident?
- Da, azi dimineaţă. Era cu prietena lui şi cu încă un cuplu. Mergeau la unguri să sărbătorească ziua de naştere a prietenei lui.
- Nu pot să cred… Doamne fereşte…

Şi n-am mai putut să spun nimic. M-am aşezat pe o bancă în staţia de autobuz, respirând ca o astmatică şi având impresia că o să mă topesc de cald.
Nu-l cunoşteam pe Raoul foarte foarte bine, dar îl ştiam îndeajuns de bine încât să îl sun când aveam nevoie de o îndrumare în Word sau de ceva chestii de grafică. Am fost colegi temporar la un restaurant. De fapt e prea mult să spun colegi pentru că el se ocupa de printurile şi cărţile de vizită ale restaurantului, nu era chelner sau ceva pe-acolo. Un fel de colaborator. Un băiat de milioane, cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Oriunde m-am întâlnit cu el, mă opream măcar un minut să ne spunem mai mult decât un „Ceau” pe fugă.

Raoul şi ceilalţi pasageri ai maşinii lui au murit arşi de vii într-un accident monstruos în data de 6 septembrie 2007. Raoul era un băiat minunat, dar din păcate un vitezoman. Nu ştiu dacă aşa era în general, dar în acea zi fatală a fost. Nu ştiu nici dacă încerca să fie cool, să îi impresioneze pe cei din maşină, dar orice ar fi făcut, viteza le-a curmat viaţa. Am scris şi atunci despre ei, sub forma unei închipuiri, am scris şi azi sub forma unui răspuns la leapşa macabră despre oamenii cool dar morţi.

Nu vreau să le întinez amintirea, însă vreau să folosesc povestea pentru a atrage atenţia că pe ploaie sau pe vreme bună, locul în care trebuie să ajungeţi e mereu acolo, viaţa voastră poate să nu mai fie.
Fiind leapşă, sper să nu stric ziua şi altora, dar poate  Alisim, dAImon, Camytzi, Raka si Florin au vreo poveste asemănătoare de împărtăşit cu noi.

Prima leapşă vie din blogosferă (cel puţin prima de care ştiu eu) a fost iniţiata de Alex Moldovan, Ora25 si Holicica, iar eu am primit-o prin bunăvoinţa vulpii LiaLia. M-a bucurat peste măsură din mai multe motive: odată că LiaLia m-a ales pe mine să primesc cartea ei (Povestea târfelor mele triste), a doua oară ca romanul mi-a ajuns chiar de ziua mea şi l-am considerat cadoul ei pentru mine, a treia oară că leapşa asta îi cea mai tare ever.

Eu regret doar că am ţinut-o în loc atâta, dar am făcut-o dintr-un motiv întemeiat: am ales să îi trimit cartea şi leapşa Lollittei, care fix acum 2 săptămâni când am primit eu leapşa, atunci a venit ea în România. Aşadar, am aştept să treacă aceste două săptămâni, ca ea să îşi primească pachetul acolo în Italia la ea. Azi am expediat-o. Oricum a fost o bună tragere de timp pentru că nu ştiam ce carte să îi trimit; ştiind-o cititoare nu voiam să risc să îi trimit ceva ce a citit deja aşa că suplimentul de la Săptămâna financiară m-a salvat. Un fel de enciclopedie despre alt soi de criminali, Doctori ucigaşi pare o carte pe gustul meu. N-am citit-o, însă urmează. Pasiunea mea pentru serialele şi emisiunile cu doctori sper să înflorească prin lectura acestei cărţi. Si mai presus de asta, sper ca Lollittei să îi placa.

Uf, rău tare îmi pare că nu am destui bani să trimit o carte tuturor din blogroll-ul meu şi multor altora din reader, dar asta e, sper ca leapşa asta frumoasă să ajungă la toţi iubitorii de cărţi.

Leapsa de la Bianca (azi fara diacritice)

1. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
Aici am dezvoltat mai pe larg.

2. Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?
Sa nu incerci.

3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem multe lucruri care nu ne plac?
Hm… de multe ori pentru a nu-i supara pe altii, de alte ori pentru ca suntem constransi, de alte ori pentru ca nu indraznim sa luam atitudine si sa facem ce ne place.

4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?
De multe ori vorbesc doar si planurile nu sunt duse la bun sfarsit. De alte ori nu vorbesc si fac…Dar cred ca, in general, vorbesc mai mult decat fac.

5. Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?
N-as fi bogata deloc. Asta a fost ultima oara cand am fost fericita.

6. Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi cel mai mult schimbat la oameni?
As vrea ca oamenii sa se respecte in primul rand. In toate conditiile, in toate imprejurarile.

7. Faci ceea ce ai visat că faci, sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?
Imprejurarile m-au adus aici.

8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
Habar n-am. Probabil ca nu…

9. Eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
Lucrurile care trebuie. Pentru ca sunt multe lucruri pe care trebuie sa le fac si nu-mi plac si desi ma straduiesc sa le fac bine, de fapt, nu prea imi pasa.

10. Dacă ar fi să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi acela?
Sa nu se lase calcat in pricioare.

11. Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
O proasta fericita. Cu cat stii mai putin cu atat esti mai linistit. Si eu am nevoie de muuuuulta liniste mintala.

12. Ce-ai alege între amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să mai ai amintiri de acum înainte?
Oooof, nu stiu cum sa raspund la intrebarea asta… Cateodata am impresia ca viata mea nici n-a inceput, alteori n-as renunta pentru nimic la toti anii care m-au facut ce sunt azi.

13. Îţi mai aduci aminte de momentul acela de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? Mai are vreo importanţă acum?
Acum 5 ani era 2004… da, eram nefericita si foarte trista si nervoasa si suparata…nu mai are nici o importanta, pentru ca tot ce a urmat dupa, a fost de multe ori mai bun.

14. Care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilărie? Ce o face atât de specială?
Iar mi-e greu. Am avut o copilarie fericita si acum pe loc imi e greu sa aleg un singur moment. Asta si pentru ca toate se invart prin capul meu alandala si nu se pot opri sa extrag numai una.

15. Dacă ai câştiga un milion de dolari, ai renunţa la ceea ce faci acum?
Cu siguranta. Si m-as angaja la o librarie. Sau mi-as deschide o librarie.

16. Când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?
Nu se intampla asa ceva. Ma arunc cu capul inainte numai cand repercusiunile nu sunt grave. Daca situatia e serioasa si important decisions have to be made… ma framant zi si noapte.

17. Când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?
Zilnic… dar saptamana trecuta mi-am auzit bataile inimii.

18. Care e lucrul pe care ţi l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai făcut? Ce te opreşte?
Imi doresc sa fac prea multe lucruri. Sunt ca un caine in lant care ar vrea sa mearga macar pana la gard. Nu pot. Cred ca sunt mai altruista decat imi doresc si decat credeam ca sunt. As vrea o doza mai mare de egoism.

19. Care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?
Comunic mai bine.

Merge la Ovi, Andra, Denisa, Dojo (nu cred ca i-am dat vreo leapsa) si Razvan (ca tot a inceput scoala).

A trecut mult timp de când Jane şi Cireaşa mi-au pasat leapşa despre prietene. Era aici în drafturi şi aproape că si-a luat adio de la ideea de a apărea pe rampa blogului. Dar nu, dacă le amân nu înseamnă că uit de ele. Cerinţa acestei lepşe e să-mi exprim sentimentele faţă de prietenele mele. Uf, de ceva timp încoace, subiectul prietenie e aşa de delicat, încât mă feresc să dau acest titlu onorific prea multor persoane. Nu pentru că sunt eu nu ştiu cine ci pentru că mi-am luat-o peste bot într-un mod în care nu mă aşteptam. şi aşa cum femeile spun după despărţire: „Bărbaţii e porci”, aşa suflu şi eu în iaurt după ce m-am ars cu laptele cald. Asta nu înseamnă că sunt antisocială sau că sunt o scârbă cu fetele. Da’ de unde. îmi place să cunosc oameni noi, să îi descopăr şi să leg cu ei relaţii în care ne permitem să glumim unii cu alţii, să ne distrăm şi să petrecem ore minunate împreună (vezi cazul bloggerilor). îi las destul de des să pătrundă în sufletul meu şi unii dintre ei mă dezamăgesc foarte repede.
Ideea era să nu mă întind atât cu poveştile ci să vă îndemn să citiţi nişte posturi mai vechi scrise în momente cheie când prietenia era cea care îmi făcea zile grele.

Prietenie pe muchie de cuţit
Girls are talking
Serenity now, insanity gone
Sa regândim problema
Până te duci la facultate
O altă jumătate a mea

Cred că am scris destul de mult despre prietenie…
Leapsa e leapsa, sa mearga la: Tara, Raluca Hritcu, Raluxa si la Kidha.