Mă gândeam demult să scriu postul ăsta, dar parcă nu știam cum să-l iau și cum să-l apuc. Pentru că sunt idei ce-mi zboară haotic prin cap, însă toate legate de același subiect. Acum însă am primit ghiontul necesar pentru a încerca să le ordonez și să le dau o formă coerentă. Poate mai mult pentru mine, dar sper din suflet că și pentru voi. mai mult…

Hristos a înviat!

Că nu-s prea mare fană a sărbătorii pascale se poate să știți deja, am mai spus-o de câteva ori pe aici pe blog, deci nu-i o noutate. Nu mă leagă de ea amintiri prea plăcute, exceptându-le pe cele de la sat.

Anul ăsta Paștele a fost un pic mai diferit de tot ce-am făcut până acuma și pot spune că m-am distrat și m-am simțit bine. mai mult…

O lecție destul de valoroasă, sper doar să am înțelepciunea să o aplic de cât mai multe ori.

În weekendul ăsta, Clubul de înot Masters, din care face parte Iubi, (și eu, numai că eu doar în acte, la bazin încă n-am ajuns), a organizat un concurs de tip maraton. Adică se înota timp de 24 de ore. De sâmbătă de pe la ora 13 până duminică dimineață tot pe la ora aia. 3 echipe a câte 10 concurenți (doi erau rezerve) s-au întrecut pentru a cumula cât mai mulți kilometri și pentru a câștiga o diplomă. Nu un premiu, doar o diplomă. Înainte de a râde, trebuie să știți despre oamenii ăștia, cei din Clubul Masters, e că tot ce fac, fac din pasiune, pentru ei, nu pentru medalii, premii sau recunoaștere (inter)națională. Pentru sănătatea lor, pentru plăcerea lor. În acest club internațional sunt înscriși ca membri activi înotători cu vârste cuprinse între 25 și 90 de ani. V-am mai arătat poze, deci nu insist. mai mult…

Nu de găină, ci de mașină. O am pe Hapciu din 2009 și până anul trecut am făcut doar două pene, pe care mi le-a rezolvat tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte. Eh, anul trecut, nu cred că mint dacă vă zic că am făcut vreo 4 în vreo 3 luni și anul ăsta deja 2. Din cauza gropilor, că-s prietenă bună cu ele, și-o dată din cauza unei borduri. Îmi place să cred (și unii pot confirma) că-s o șoferiță bună. Cu toate astea, oricât de mică ar fi o groapă, io fac cumva și dau în ea. Faza cu bordura s-a întâmplat din pricina unuia care stătea pe loc și-am vrut să-l ocolesc. Numai că fix atunci s-a gândit să plece și el, așa că a trebuit să bruschez mașina să nu mă lovească. Am dat într-o bordură și ghici ce? Panăăă!

mai mult…

Pentru că efectiv mintea mea nu mai funcționează la ora 12 noaptea când apuc să mă pun la laptop să scriu un post pentru a doua zi, ceva care să merite citit, mi-am zis că cel mai bine vă mai povestesc ce-am făcut. mai mult…

După ce a murit tatăl meu, mi-am spus că al doilea lucru tragic care mi se poate întâmpla e să moară Ricky. Începe să-mi fie tot mai teamă de expresia  „de ce ți-e frică nu scapi”.

Sufletul îmi e din nou spart în bucățele. După o săptămână de investigații, drumuri și telefoane aproape zilnice la veterinar, am aflat că Ricky are o tumoare mai mare decât o minge de tenis la vezica urinară. mai mult…

…se așterne în fața mea. Nu îmi aduc aminte de ultima oară când am fost atât de entuziasmată de o săptămână întreagă cum sunt de asta care începe azi. Atât de multe activități și întâmplari care se vor petrece în fiecare zi mă fac să spun „abia aștept ziua de marti”, „abia aștept să vină joi” etc. Și dacă tot v-am făcut curioși, ia să vă zic ce mă așteaptă și de ce dau așa din coadă când mă gândesc la săptămâna asta. mai mult…

Aşa că eu i-i arăt mai mult…

Oricât de pompos sună titlul, n-aş găsi altul mai bun. V-am tot povestit că în ultimul timp acord o importanţă mai mare şi o atenţie deosebită obiectelor şi activităţilor casnice. Nu de alta, dar dacă toată viaţa mea se desfăşoară în casă (anul ăsta am ieşit o singură dată în oraş), mi-am dat seama că în spaţiul ăsta lucrurile trebuie să fie cum am eu nevoie să fie. Aşa că m-am pus pe săpat pe internet şi de săptămâna trecută, de când am pornit la drum, sunt de neoprit. Am găsit nişte bloguri absolut sublime despre organizarea casei şi tot felul de idei de folosire a spaţiului şi de uşurare a muncii – o să vă dau nişte linkuri la final. Vineri şi sâmbătă, mi-am întors casa cu susul în jos cu scopul reorganizării sertarelor, dulapurilor, rafturilor etc. Păcat că zilele au fost prea scurte, păcat că a trebuit să merg şi la cumpărături, să fac şi de mâncare, că altfel făceam curăţenie peste tot. Aşa, am reuşit doar în bucătărie şi în două sertare din hol. Să vă povestesc cum am început, ce-am făcut pe parcurs şi ce mai urmează să fac. Dacă o să vi se pară că în casa mea era haos total înainte de organizarea asta, nu era CHIAR atât de grav, însă lucrurile erau puse peste în locuri nepotrivite şi nu îmi erau deloc la îndemână. mai mult…

Tatăl meu m-a învăţat multe lucruri, unele voit, altele fără să-şi dea seama sau fără să-şi propună. Nu există zi în care să nu mă minunez că am ajuns să gândesc ca el şi să îi pun în aplicare toate poveţele şi toate obiceiurile lui.

Acesta este un post despre 11 lucruri învăţate de când „sunt mare”. mai mult…