Chiar dacă timp de 2 zile am stat departe de internet și de tot ce înseamnă el, tot m-am gândit cum să vă povestesc despre Crăciunul meu de anul ăsta. Un status de-al meu de pe Facebook încerca cu câteva zile în urmă să redea entuziasmul care m-a cuprins la perspectiva pregătirii de Sărbători. Însă n-a fost decât atât. Un entuziasm de moment pentru că întrezăream împlinirea unei dorințe mai vechi. Dorința s-a împlinit, dar bucuria nu m-a scos afară din casă și asta nu-mi covine. mai mult…

Dacă aș sta să numar pe degete de câte ori am pierdut sau am spart lucruri, cred ca mi-ar fi suficiente cele două mâini ale mele. În afara de o cheie pe care trebuia să o port la gât când eram mică, dar pe care o țineam în mână, de o pereche de mănuși, care mi-a căzut din poală când m-am dat jos dintr-o mașină și de agrafe de păr… nu prea îmi amintesc să fi pierdut obiecte importante. mai mult…

Nici n-am ajuns bine ieri la lucru, că durerea a și pus stăpânire pe mine. Deși plecasem de-acasă bine dispusă și pregătită pentru o nouă săptămână, până la ora 11 eram din nou în pat. Dureri chinuitoare, transpirații reci, frisoane, amețeală, tot tacâmul. Dar nu vă alarmați, a trecut lăsând în urmă o durere suportabilă, care până azi s-a risipit de tot. mai mult…

Înainte să merg la #bizsmscamp și pe drumul de întoarcere am vorbit cu două persoane despre același lucru: despre cum voi fi percepută acolo și despre ce mi-aș dori eu să primesc de la toți.

Având în vedere că nu-s o prezență constantă nici pe blogurile mai marilor A-listeri, nici un nume răsunător în blogosferă, nici măcar o față obișnuită pe la conferințe, mă așteptam ca majoritatea oamenilor de acolo să nu știe cine sunt și nici să nu mă bage în seamă prea mult. M-am dus hotărâtă să nu mă dezlipesc de cele 5 partenere de #obiceiurisanatoase, că doar pe ele le știam cel mai bine. mai mult…

Evident nu să cânt. Deși Iubi mai face mișto de mine câteodată, când mă aude cântând (a se citi „prostindu-mă”), și zice că acolo ar trebui să mă duc, să mă audă toată țară, nu să-mi irosesc „talentul” prin sufragerie.

Mă duc să văd prima ediție live, din public.

mai mult…

Pentru că nu-mi mai aduc aminte cu exactitate când am dat și când am luat examenul pentru permisul de conducere, nu pot scrie postul ăsta chiar în ziua sărbătoririi celor 10 ani. Dar s-a întâmplat cândva între noiembrie și decembrie 2001. De fapt îmi aduc aminte că a fost cândva în noiembrie, dar permisul expiră pe 12 decembrie, care clar nu e data la care l-am luat. mai mult…

Tot gândindu-mă despre ce să scriu, am ajuns la concluzia că există în viaţa mea nişte fiinţe foarte importante, despre care am vorbit destul de rar pe blog: câinii mei. Îi iubesc ca pe ochii din cap şi aş face orice pentru ei şi totuşi articolele despre ei sunt aproape inexistente. Cred că mai dese sunt cele în care vă prezint câte o pisică sau un câine care are nevoie de stăpân.

Aşa că azi vă povestesc puţin despre Benny şi Ricky, că nu cred că-i cunoaşteţi aşa bine. mai mult…

De curând mi-am luat blogul la puricat și am luat decizia de a reveni asupra unor posturi pentru că în 4 ani și jumătate de blogging, opiniile mele și felul de-a vedea lucrurile s-au schimbat atât de mult încat cele scrise în urmă cu câțiva ani chiar nu mai coincid cu ce gândesc acuma. Primul post pe care vreau să-l revizuiesc se numește Vise imaculate și a fost scris când încă locuiam pe blogspot, pe data de 12 iunie 2007. Ah, bun an 2007… Pe vremea aia nici măcar nu știam cu ce se mănâncă “profesia” de blogger, scriam doar pentru a-mi citi gândurile scrise undeva, scriam stângaci și de multe ori când citesc ceva de pe vremea aia mă și pufnește râsul. Pe atunci nu scriam posturi sau articole, ci bloguri. Așa credeam eu că se numesc textele mele zilnice. mai mult…

Una dintre bucuriile săptămânii trecute (că au fost mai multe și nici nu știu când o să apuc să vă povestesc despre toate) este o vizită la un salon de înfrumusețare. Până aici nu-i nimic deosebit, partea frumoasă e că n-am fost singură, ci împreună cu alte 7 bloggerițe și nu așa oricum, ci chiar la invitația proaspăt deschisului La Femme espace beaute. Invitație mijlocită de Raluca Moisi, care ne-a ales pentru un răsfăț de zile mari: tuns, coafat, pensat, manichiură, machiaj, orice ne-a poftit inimioara. mai mult…

Ah, postul ăsta trebuia scris demult, da’ așa-i când socotelile nu se potrivesc. V-am povestit ce cadou mi-a făcut Iubi de ziua mea și a rămas să vă spun și despre cadoul pe care mi l-am făcut singură.

Știu că am scris aici în văzul lumii că mie nu-mi trebuie așa ceva, ba mai mult am îndrăznit să mă ridic împotriva curentului și să cer ceva din secolul trecut, da’ până la urmă am cedat, la fel cum a făcut-o Nebuloasa cu Facebook-ul. mai mult…