Tomata cu Scufiţă

Azi am post de laudat. In sfarsit, unul dintre planurile mele a fost dus la indeplinire. Un Canon S5 e in posesia mea. Ceea ce aseara, dupa bucuria achizitionarii… m-a intristat putin. Ignorand dualitatea zodiei si ţopairea dintr-o extrema intr-alta, sper sa imi revin din starea de depresie post-natala care m-a cuprins. Cand am vazut ca habar n-am ce fac jumatate din butoanele de pe el, aproape ca mi-a parut rau ca mi l-am luat. Am idei, am dorinta, dar fara un aparat setat cum trebuie e ca si cand ai incerca sa cantirau ca mi l-am luat.atii electrice epn o serenada la o vioara neacordata. Nu inteleg prea multe din carticica lui, sper sa aiba cineva timp sa ma invete, daca nu… oi avea eu. Stiu ca incetul cu incetul o sa ii patrund tainele, insa nu-mi place ca acum ma port cu el ca o pisica ce-si simte puii atinsi de om. Sunt nervoasa.

Tags: me myself and I by Tomata
28 Comments »

Cu ce sa incep? Cu o femeie care mi s-a milogit ca tatal ei e pe moarte si ca daca nu-i cumpara medicamente crapa? Cu bicicleta mea care a disparut miraculos din fata C.E.C.-ului lasand in urma ei doar lantul si lacatul taiat? Sau poate ati vrea sa stiti cum am ajuns la scoala si nu mi-am mai gasit buletinul. Dar stati cuminti si ascultati ca mi-a venit randul sa va vorbesc despre cum am fost eu pagubita.
Ordinea enumerarii e pur intamplatoare ca din punct de vedere cronologic lucrurile stau altfel si oricum nu prea conteaza.

Pe cand lucram eu singurica la o amarata de agentie imobiliara, cu peretii igrasiati, satula de internet si dornica sa imi iau talpasita cat mai repede spre casuta mea, intra o femeie. Blonda, pe la vreo 30 si ceva de ani, imbracata din bazar si inarmata cu muuult tupeu. Isi ia o faţă de caine batut si incepe sa isi turuie povestea: tatal ei era paralizat si mama ei isi cheltuise deja banii pe medicamente, dar ce sa vezi, mai trebuia sa cumpere si altele. N-am eu sa ii imprumut niste bani? Ca maine mi-i aduce inapoi, orice ar fi, se jura pe toti sfintii din calendar. Eu ma inmoi toata, desi nu-mi placea situatia si ma scormonesc in portofel. Am 20 lei amarati si zic in sine-mi: „Daca ma minte, asta e, dar daca chiar e asa cum zice, n-o sa ma iert ca i-am intors spatele.” Suflet mare, ce vreti??? Si imi multumeste, mai ca face ca Tom cand ii pupa picioarele lui Jerry si eu plec acasa fraierita si impacata ca am facut un bine. Am facut pe dracu’. Ma rog, asta a fost din prostia si naivitatea mea. Ce sa faci, cand cred prea mult in oameni?

Cu Pinkie, n-are rost sa mai dezvolt, ca deja stiti povestea, si daca n-o stiti, o gasiti aici.

Iar cu buletinul asa s-a intamplat: mergeam eu la scoala pe scarile autobuzului, ca asa era pe vremea aia: sarmale sau sardele, cui ii mai pasa, aratam si ne simteam toti precum ele. Si nu stiu cand, ca daca stiam, azi nu mai aveam ce povesti, cineva si-a strecurat manuta in geanta mea atarnanda inspre afara si a luat ce a gasit: o măpuţă* cu buletinul si ceva abonamente de pe la biblioteci si alte tampenii pe care le tineam in ea.
Asa ca, Mihai si eu am fost furata in Romania.
Cristi, Adeline, Miclowan, Scaevola, Matei si Teo, voi cum ati fost furati?

_______________________________________________

* măpuţă = mapă mai mică.

Tags: me myself and I, tagged by Tomata
12 Comments »

Ca fiecare dintre noi are defecte, nu e nici o surpriza. Unii le au mai mari, altii le au mai mici, dar nici asta nu e o surpriza. Eu una, n-am tinut neaparat sa va vorbesc despre ale mele pentru ca aici, in lumea mea, ma simt bine cu mine si sper ca si voi va simtiti. Aici nu ma enervez, nu insult, nu batjocoresc, nu barfesc, nu ma uit urat, nu ignor, nu ma lansez in certuri, nu, nu, nu multe alte chestii. Deci, daca as fi asa si in realitate, as fi aproape un om perfect, comme il faut. Dar normal ca lucrurile nu stau asa. Pentru ca Despina, si mai demult (de chiar foarte demult) Camelia, voiau sa stie ce defecte am eu, ma indur sa ma arat voua, asa cum ma pot vedea cei ce ma cunosc in real life. Iata o mini-lista cu defectele mele (ordinea e aleatorie, desi unii n-ar zice):
1. sunt foarte directa cateodata – ceea ce nu e bine, pentru ca pe langa asta sunt si ironica, sarcastica, rautacioasa, uracioasa.
2. ma cert cu toata lumea – parinti, iubit, prieteni, colegi, vanzatoare, nesimtiti de pe strada, cateodata si cu seful (dar certurile alea is mai light)
3. plang – contrar starii mele acide, ma loveste cateodata o rafala de lacrimi cu sughituri din diverse motive stupide; plang de nervi, de ciuda, de tristete, de durere, de singuratate, de oboseala, de lipsa de timp… si cateodata mai plang si de fericire… si mai plang si pentru tara mea.
4. ma supar usor – de multe ori mi se intampla sa imi intorc botul din remarci sau din tonuri aiurea folosite
5. mananc prea mult – „somebody stop me !!!”
6. cand am dreptate (si de cele mai multe ori am) ma lupt pana in panzele albe pentru a-mi demonstra spusele.
7. nu sunt destul de perseverenta – putine lucruri au avut viata lunga, vad ca blogul inca exista…
8. sunt gura-sparta
9. sunt autoritara si categorica
10. ma razgandesc prea usor
11. sunt contradictorie
12. sunt insistenta cand imi trebuie ceva
13. sunt efervescenta, vulcanica si impulsiva

Mai hoooo, ca m-am intins prea mult. Leapsa era cu 8 defecte, dar daca m-a luat valul… idee n-aveti cate mai sunt, dar na… nu pot sa va fac sa ma urati de tot. Oare cati cititori mai raman dupa postul asta?
Sunt curioasa si eu de defectele lor: Na!Belea, Doru O, Radu, Dark Jade, Anna si Rebecca.

Tags: me myself and I, tagged by Tomata
13 Comments »

Denisuca mi-a pasat o leapsa. Sa scriu aici prima mea poezie. Cum nu mai stiu care e prima mea poezie (eram tare „creativa” prin liceu) abia am gasit niste versuri care sa nu ma faca de rusine asa mult. De pe vermea cand eram un geniu neinteles dateaza majoritatea randurilor pe care le-am scris si care vorbesc despre tristete, lacrimi, suferinte, deceptii, despartiri, etc. Sa nu va mirati ca cealalta creatie a mea seamana izbitor cu asta. ;))

 

Cand plang

Pe foaie imi curge o lacrima grea
Mai cade una si apa se strange
Si vad cum in ea se scalda durerea
Unui suflet mort, unei inimi ce plange.

Si sufletul se chinuie si tare ma doare
Cand stiu ca visele cu lacrimi se frang
Si simt cum tot ce e in mine moare
Si vreau, si imi doresc sa nu mai plang.

Cand plang parca e trist si-afara
As vrea sa-mi schimb durerea c’un nor
Si-n nor sa fie toata lacrima amara
Sa plece, sa uit si de ea sa nu-mi fie dor.

Leapsa merge la Blind Girl, Alexandrog si Vania.

Tags: me myself and I, tagged by Tomata
15 Comments »

Nu-mi aduc aminte ultima data cand mi-am facut planuri pentru termen lung. Sa fi fost inainte de sfarsitul anului trecut? Oricum mai nimic din ce am scris atunci nu s-a indeplinit pana acum, asa ca nici astea, de primavara, cred ca nu vor face ochi prea curand. Dar asta nu inseamna ca ele nu existe.
Primul plan, cel mai important si cel mai urgent care trebuie sa fie pus la punct e sa ma lamuresc odata ce e cu durerea asta de cap, sa ii gasesc un remediu ca sincer, nu mai pot. Mai am de vazut un ORL-ist si dup-aia daca si cu sinusurile sunt in regula, o sa va anunt ca am de-a face cu un mister.
Al doilea plan, care imi arde sufletul, gandurile si finantele este achizitionarea acestei frumuseti. Si nu mai fac la fel ca si cu laptopul si cu telefonul, pe care nici in zi de azi nu mi le-am cumparat. Asta chiar o sa mi-l fac cadou.
Primavara asta trebuie neaparat sa vad Budapesta, si sper sa nu se mai amane excursia ca acus vinde tati masina si nu mai pup eu deplasari dupa pofta inimii.
Alta achizitie pe care trebuie sa o fac e o bicicleta. Nici planurile cu sala nu s-au pus in practica inca, asa ca varianta cel mai la indemana este pedalatul. Pentru cei care nu stiti ce s-a intamplat cu Pinkie, luati de cititi ca m-am amarat destul.
Pfuai cati bani mi-ar trebui… noroc ca aparatul il iau in rate, bicicleta n-o sa fie noua, iar in Budapesta cu cat conving mai multi cu atat imi iasa mai ieftin.
Ia sa vedem ce o iesi…
In cazul in care va intrebati ce-mi veni sa fac planuri, sa stiti ca Teo m-a pus.
Oare ce planuri au Radu, Lavinia, Ama, J.Mihai, si Bloodie.

Tags: me myself and I, tagged by Tomata
15 Comments »

Intr-unul dintre putinele momente in care am putut sa imi tin ochii deschisi, n-am dormit si nu m-a durut capul, am avut ragazul sa si meditez putin.
Miercuri si joi am fost in mare parte singura acasa, mama mea fiind la sat si tatal meu lucrand aproape toata durata zilei. Desi Grey’s Anatomy se derula pe monitorul meu, cam cate 2 episoade deodata, intrerupte de un film in timpul caruia motaiam sau stateam cu ochii inchisi, desi probabil n-as fi avut puterea sa socializez cu nimeni, m-am simtit la un moment dat teribil de singura. Atat de singura incat am inceput sa plang in hohote, cu lacrimi de-alea mari care curg grele pe pijama si o uda. Iubi nu putea sa imi tina de urat din cauza lucrului, prietenele mele daca nu erau plecate din oras sau din tara, erau la lucru, asa ca… unde mai pui ca nici patrupezii nu erau acasa.
Si m-am pus pe plans cum ziceam, contrar certitudinii ca in urma sesiunii de smiorcaiala imi va crapa capul de durere.
Dupa ce m-am mai linistit, in urma unei scurte vizite surpriza din partea lui Iubi, prietena mea ma suna pentru a patra oara in aceeasi zi si ii povestesc despre depresia microuniversului meu. Ma compatimeste putin, mai dau apa la soareci si apoi imi povesteste un lucru cu adevarat deprimant: mama ei ii povestise cum un baiat care lucra in aceeasi intreprindere a murit cu capul crapat pe trecerea de pietoni, lovit fiind de o masina. Probabil in timp ce eu ma plangeam de durerile mele. Atunci m-am gandit la mica mea drama, am comparat-o cu depresia si disperarea in care se scalda familia lui. Am meditat un pic la cele doua dimensiuni ale universului, la raportarea noastra fata de lumea inconjuratoare. Pentru lacrimile mele remediul era o prezenta, orice prezenta, un somnifer, sau pur si simplu o voce de la TV. Pentru lacrimile indoliatilor remediul va fi timpul, doar el tamaduieste ranile (cateodata nu pe deplin) pentru ca singura prezenta pe care o vor dori langa ei nu o vor putea avea. Nu m-am invinovatit pentru dimensiunea redusa a dramei mele, dar cand am pus-o pe langa cealalta, mi-am dat seama ca de fapt n-am un motiv real sa plang.

Tags: me myself and I by Tomata
14 Comments »

Sunt putin cam foarte bolnava, asa ca am din nou parte de o pauza fortata. De indata ce ma voi simti in stare sa stau la calculator, sa va scriu ce-mi mai trece prin capul asta care momentan e pe punctul de a exploda, o sa raspund tuturor comentariilor si o sa va vizitez blogurile. Pana atunci, sunt la orizontala cu comprese si inconjurata de tot soiul de medicamente.

Multa sanatate si sa aveti grija de voi.

Nu va pup, ca-s si racita pe deasupra.

Tags: me myself and I by Tomata
24 Comments »

Monica s-a gandit sa imi dea o lepsa, n-a mai dat-o, nu conteaza, eu am luat-o si iata ce a iesit. Asa aratam eu cand eram mica mica de tot.

Eu cu mami, la sat in judetul Arad.
Una dintre pozele mele preferate.

Nu stiu sa va zic cati ani aveam aici. Cred ca vreo 3.
Imi placea de numa’ sa fac acrobatii de-astea.
Se vede dupa moaca mea, nu? :))

Echilibrista in toata regula. Daca ma puteam urca pe ceva, ma urcam.
Pe la varste de-astea asa mici nu prea imi placea sa mananc,
asa ca strabunica mea ma punea cu fundul pe masa,
ca sa se asigure ca macar cateva inghitituri tot luam.

Ce ziceam mai sus.

Am tinut mult la sania asta, ba chiar am poreclit-o Suzy.
Nu stiu de ce, mi se parea un nume fain.
Nu stiu pe unde e acum, dar am folosit-o la greu.

Si mai am muuulte, dar cu alta ocazie.
Daca e leapsa, sa o dam mai departe: Cinabru, Richie, Cropcircles si Ana.

Tags: me myself and I by Tomata
17 Comments »

Unii curiosi s-au gandit sa ma interogheze cu privire la mancarurile mele preferate. Numa’ bine s-a nimerit, ca oricum pregateam un post despre asta asa ca impusc doi iepuri dintr-o data.
O sa incep cu mancarea mea preferata de la mama de acasa. Exista cateva feluri pe care nimeni nu le face mai bune ca mami:
- sarmale
- cartofi frantuzesti
- aiuşca (sos de marar, iaurt si usturoi)
- macaroane cu varza
- supa de rosii
- sigur o sa fie un later edit pe aici

Later edit: macaroanele cu varza sunt foarte usor de obtinut. Se fierb macaroanele, se pun la scurs, iar in timpul asta se caleste varza murata. Cand varza e destul de calita, se adauga macaroanele, se pipereaza si se adauga foi de dafin. Eu nu le-am facut niciodata, dar asa mi-a aratat mami odata ca se fac.

Pentru ca din cand in cand (din ce in ce mai des) imi place sa ma rasfat cu o masa in oras, iata lista cu fixurile mele culinare, carevasazica fiecare restaurant cu meniul lui. Niciodata nu ma abat de la primele alegeri
Restaurantul Chinezesc (oricare ar fi el) – intotdeauna si negresit: spaghete prajite cu legume si carne de pui (diferite sortimente). Am mai scris despre acest orgasm bucal aici.
Stradivarius – am incercat o data salata de paste si de-atunci numai de-aia mananc acolo.
Jasmine – tot salata (Asortata), desi e clatitarie.
Pizza Poli – cele mai bune spaghete carbonara din oras. Parerea mea. Aici am mai incercat si pizza si e highly recommended si ea, orice sortiment.
Pizza Hut – bruschete, yummy.
KFC – Crispy Strips cu sos de usturoi (dupa care mi-e rau de nu mai pot, dar nu-mi refuz placerea gustului)
Kartoffel – intotdeauna de-ala simplu cu sos de smantana si usturoi si putin mărar.
McDonalds – inghetata cu caramel sau McFlurry de cioco.
Hm…. am mai fost si la Casa cu Flori si desi mancarea a fost foarte gustoasa mi-a ramas gandul la salata verde cu sos de usturoi. Nici la Restaurantul mexican si pot sa zic ca mi-a displacut, insa n-am mai fost demult. Camelot m-a cam dezamagit ca macarea a venit aproape rece si na… sa manci cu mana e ciudat oricum.
Leapsa asta intreba lumea ce-i place sa manance. Eu am dezvoltat-o un pic. Radu, Adeline, Baghy, Scorojit si Nuzzu, voi ce mancati??

Tags: me myself and I, tagged by Tomata
25 Comments »

…s-au intamplat cateva chestii pe care as putea sa le imortalizez pe blog.

In ordinea intrarii in scena:

Luni – stupoare ca n-am posturile din ultima saptamana. Mi se explica, ma calmez, imi iau pauza.

Marti – vizita la tomograf sa ma scanez la cap. De multa vreme ma chinuie niste dureri de tartacuta cam enervante asa ca mi-am luat inima-n dinti si m-am infatisat la nenea neurologu’. Intalnirea cu tomograful e una deosebita. Nu prea sunt eu fricoasa de injectii si alte chestii, atata timp cat pot sa vad ce mi se face, si mai ales cum mi se face. Deci, a fost cam nasol cand m-am intins pe un pat sa mi se aplice un „fluturas” fara posibilitatea de a vedea operatiunea. O chestie de care mi-am dat seama cat timp asteptam, nestiind cum va decurge „filmarea”, e ca as putea fi claustrofobica. Nu genul ala de claustrofobie incat sa nu urci cu liftul sau sa simti ca te sufoci intr-o camera, dar sa ma bage intr-un tub cu diametrul un pic mai mare de juma’ de metru…. e cam infricosator. Partea care mi-a placut a fost masa aia pe care m-am intins si care ba ma ridica, ba ma cobora, ba ma impingea in tub (numa’ cu capu’). Aia-i fain, m-as mai fi distrat un pic.

Miercuri – intalnire cu bloggerii timisoreni pentru ONG-ul pe care il vom infiinta. Mai multe detalii la timpul potrivit, acum oricum nu sunt prea multe de zis.

Joi – facand abstractie de Sf.Valentin, pe care l-am sarbatorit doar prin gestul primirii unui buchet dragalas de lalele de la Iubi, am facut prima prezentare in Power Point din viata mea. Atat m-am entuziasmat cand am vazut-o gata, incat nici un alt cadou nu ii putea egala maretia. LATER EDIT: Impreuna cu Super Andrea, ne-am cumparat bilet la Lenny Kravitz, ocazie cu care o sa vizitez si eu capitala si poate ma si intalnesc cu cativa dintre voi.

Vineri – sfarsit de sesiune incununat cu un 10 pe prezentarea mai sus mentionata.

Acum, sunt un pic suparata ca blogul n-a revenit la forma lui dintotdeauna si o sa mai astept cateva zile importarea posturilor care lipsesc. Daca asta nu se intampla, ma vad obligata sa le postez din nou. Imi pare insa rau ca nu as mai avea comentariile voastre.

Bine v-am regasit!

Tags: me myself and I by Tomata
13 Comments »