Am gasit testul asta pe mai multe bloguri si curioasa din fire ma gandeam sa il fac si eu. Uite ce a iesit:

You Should Be a Song Writer

You have the ability to evoke emotion, tell a story, and hook someone… In a very small amount of words, perhaps with some deft rhyming. Even if you can’t write music, you can sure write compelling lyrics. Lyrics so good, people will have them stuck in their heads!

Hm…destul de flattering. Nu pot sa zic ca ma dau in vant dupa scrierea cantecelor, dar am cochetat cu ideea versurilor. In liceu, indragostita si nelinistita, in suferinta mai tot timpul am pus si eu cateva rime pe foaie. Am vrut sa va arat ce am debitat prin clasa a X-a cred, incurajata mai ales de dirigintele meu, Dumnezeu sa il odihneasca in pace. Here we go:

Lacrimi

In noapte eu plang in tacere
Si schimb cu lacrimi aceasta durere
Si inima-mi seaca doar lacrimi imi cere
Caci visele se duc precum o parere.

Lucesc si se vad in noapte
Ma sperie si se aud ca niste soapte
Si plang pentru ca dor acele fapte
Si tot ce-mi doresc acum e moarte.

Si plansul e-asemeni cu-o ploaie
Pe obraji imi curge siroaie
O lacrima rataceste si cade greoaie
Si schimba si viata si vise in negre neroaie.

Duminica am terminat de citit Faust. Nu stiu cum se face ca tot timpul imi termin romanele duminca. Ciudat! Am considerat-o intotdeauna o zi buna de citit.

Am ales sa-l citesc pentru ca am auzit multe despre opera asta, multe comparatii, multe citate, ce sa mai, e carte de referinta. Nici n-am stiut ca e in versuri, de fapt n-am stiut mai nimic despre ea. Tot ce stiam e ca e vorba despre un batran invatat ce isi vinde sufletul Diavolului. Si asa ca, dornica sa ma intorc putin in timp, sa citesc ceva din secolele trecute, ma uit peste lista cu carti in asteptare si aleg Faust. Ma duc frumos la biblioteca, vad ca nu e prea groasa cartea (ma feresc sa imprumut carti groase ca sigur nu le termin la timp) si o iau. O rasfoiesc, ma bosumflu un pic vazand ca e in versuri, dar imi zic…asta e, am mai citit eu carti in versuri. Si incep sa o citesc, si imi place si o parcurg destul de usor, si repede la inceput. Amuzant Mefisto pe ici pe colo, amuzant si Faust, pana ajung la partea a doua a cartii. De acolo nu prea mai pot urmari cu usurinta. Apar personaje din mitologia greaca, apar mult mai multe personaje, nu mai e vorba de Faust, Mefisto apare si el destul de rar…hm…iarasi trebuie sa citesc pe net sa pricep mai bine despre ce e vorba. Dar cand am citit rezumatul de la sfarsitul cartii, mi-am dat seama ca m-am prins cat de cat despre ce se discuta.

Deci, ce e cu Faust? Faust e un batran foarte invatat care traieste drama geniului pustiu si care desi stie o gramada de lucruri are impresia ca nu stie mai nimic. Cand apare Incornoratul si ii propune o viata de placere si voluptate, o viata trupeasca si nu spirituala, Faust bate palma. Incearca Diavolul sa il combine la betii, femei si alte cele, nu prea ii reuseste cum ar vrea el, dar Faust gusta totusi din placerile dragostei si erotism. In partea a doua se indragosteste de Elena. (Hellene ) Care Elena? Tocmai aia din Troia. Aici eram un pic confuza, nu prea stiam ce cauta ea in secolul 18, dar na-am priceput la urma. Se iubeste un pic si cu ea, au si un copil, care moare si la un moment dat , Nutzi se evapora. Trist si indurerat, Faust se culca. Se trezeste prin Germania, devine un conducator peste o tara pe care o cladeste de la 0 si in ultima clipa a vietii ii cere lui Mefisto clipa fericirii maxime. Si moare, dracu’ pierde pariul pentru ca nu a reusit sa il dedea pe asta la nebunii si sufletul lui Faust se duce in Rai. Cu ce am ramas eu in urma lecturii?? Pai am ramas la aceeasi idee pe care o aveam si pana acum: nimic nu e mai important decat iubirea, nu e frumos sa preacruvesti, banii n-aduc fericirea si oricat ai incerca sa patrunzi tainele cunoasterii universale n-ai sa reusesti. NEVER.
Pana la urma mi-a placut cartea.

MEFISTO:
Pai, stiti, tocmai de-aceea-a si murit!
In locul dumneavoastra, eu in cernite rochii
Un an intreg as rataci-mbracat,
Dar intre timp pe-o alta comoara-as pune ochii.

Asta e citatul meu si provine din Faust de Goethe. Asta citesc acum si imi place cat de cat, voi scrie probabil un post cu mai multe pareri cand o voi fi terminat. Sa fie oare o coincidenta ca e vorba de moarte?
Ceilalti vizati sunt: Scorojit, Monica si White Noise.

In afara de faptul ca sunt in totala lipsa de inspiratie nu prea am ce sa va spun. Decat ca mi-e stricat compul, ca mi se blocheaza de 2 ori in 15 minute si mi se restarteaza de 3 ori in alte 15 minute, ca nimeni nu stie de ce, care-i baiu’, ce trebuie inlocuit, cumparat, modificat, incercat. Am primit proiect nou la lucru si sunt excited ca o sa am si eu deadline-uri si briefing-uri si o sa simt si eu ca lucrez; ca s-a cam terminat cu pornosagurile si ca invat lucruri noi. Am vorbit cu tati meu si imi da masinuta sa merg in vacanta si sunt super happy din cauza asta ca o sa ma pot plimba prin Austria si Slovacia, dupa bunul meu plac (sper sa nu cobesc si sa nu fie asa) pe bani putini. M-a cuprins iarasi febra cititului, duminica am citit o cartulie care mi-a placut foarte mult (Ochi albastri, parul negru – Marguerite Duras) si azi am inceput Faust de Goethe, care imi place iarasi foarte mult. Cred ca din cauza ca m-am reapucat de citit nu mai am inspiratie pentru bloguri. Ei, vine ea si inspiratia… Cred ca

E a doua duminica in care scriu despre carti. De data asta o sa va vorbesc despre Lumea Sofiei. Nu o sa fac o recenzie pentru ca o gasiti aici si e una foarte buna. O sa va vorbesc despre propriile observatii si ganduri ce mi-au venit in timp ce o citeam.

Am inceput sa o citesc cam demult si am tras mult de ea din lipsa timpului si pentru ca nu mi s-a parut atat de captivanta incat sa las orice si sa ma pun sa citesc. Cu toate acestea o consider o carte buna si o recomand. Ce nu mi-a placut la aceasta carte a fost traducerea (de Mircea Ivanescu). Nu stiu daca mai exista o alta traducere, dar aceasta a fost clar una dupa o alta traducere in engleza a cartii scrisa in norvegiana. Replicile mi s-au parut prea desprinse dintr-un film american, Sofie nu mi-a inspirat nimic altceva decat ca e o fetita aroganta si inteligenta cat de cat pentru ca prea ii dadea raspunsuri exacte si corecte profesorului de filosofie. Am intalnit propozitii cum ar fi: „Ati sarit de pe linie, sau ce mai e si asta?”. Asta mie imi suna a: „You’re out of line”, ceea ce eu as fi tradus cu „Ati sarit calul” sau „Ati depasit masura”. Vad acest tip de greseli pentru ca am terminat Facultatea de Litere si am fost invatata ca traducerea trebuie sa fie si adaptare si interpretare si o a doua rescriere a documentului de tradus. Asa ca ma cam zgarie un pic pe retina si imi deranjeaza vocea mintii. Poate cartea in engleza suna mai bine, daca o sa am vreodata ocazia sa imi pice in mana o sa o studiez un pic sa vad daca intr-adevar e asa cum mi-am imaginat eu sau nu, ca in norvegiana, mai greu.

Partea buna a cartii este ca am invatat mai multe despre filosofie, mi s-a deschis apetitul de a citi mai multa, si mai ales m-am bucurat ca i-a mentionat pe Ionesco, cu precizarea ca e roman, si pe Simone de Beauvoir, pentru care eu am un adanc si sincer respect. Ah, si sa nu uit de Sartre, caruia i-a surprins exact esenta si am urmarit pasajul despre el cu mai multa atentie decat in cazul altor filosofi.
Sfarsitul m-a lasat cam buimaca…nu prea l-am inteles. Dar dupa ce am citit asta, mi-am dat seama ca am inteles bine cartea.

M-a facut sa reflectez la o chestie la care nu m-am gandit pana acum: ce se intampla cu personajele odata ce cartea se termina? Ma refer aici la romanele cu final deschis, acolo unde cititorul poate sa isi imagineze ce vrea. Oare se duc in lumea asta a fanteziei, lumea despre care zice Gaarder ca e „poporul nevazut”? Un lucru e clar: ele raman nemuritoare. O data prin imortalizarea lor pe hartie si a doua oara in mintea cititorilor care isi imagineaza continuarea, fiecare avand una proprie.

O alta cugetare (ca asa ma apuca pe mine cand termin o carte) : oare cum ar fi o intalnire intre autor si personajele lui (alea inventate, ca cele autentice nu se pun)? Oare cum ar decurge o conversatie intre un autor care a scris despre o prostituata sau despre un criminal? E ca si cum un actor ar povesti despre rolul pe care il interpreteaza in vreun film? Ar fi interesant sa citesc o carte cu subiectul asta…
Wow, cat am scris, si asta dupa un pahar de bere.

Am primit leapsa de la Baghy si ma bucur ca e tare faina si pe subiectul meu preferat. Asa ca desfatati-va:

1. Ce carte nu ai imprumuta?
Nu stiu.
2. Ce carte nu ai recomanda?
James Joyce – Ulise
3. Ce carte nu ai cumpara?
Nimic de Sandra Bown.
4. Ce carte nu ai citi niciodata?
Carti facute dupa seriale…au aparut la un moment dat dupa Beverly Hills?
5. Ce carte nu ai scrie niciodata?
Despre stiinta.
6. Care-ar fi prima carte pe care ai da-o, intru citire, copiilor tai?
Basme de Petre Ispirescu.
7. Care a fost cartea copilariei tale?
Vrajitorul din Oz.
8. Cartea pe care ai facut-o cadou ultima data, ai citit-o?
Da.
9. Ce carte ti-a marcat felul de a fi?
Teatrul lui Sartre. Si multe altele.
10. Ce carte pe care ai citit-o ai lua cu tine pe o insula pustie?
Cel mai iubit dintre pamanteni si Anna Karenina.
11. Ce carte pe care n-ai citit-o, ai risca sa o iei cu tine pe o insula pustie?
As lua o biblioteca intreaga.
12.Cum se numeste cartea pe care ai citit-o de cele mai multe ori? De cate ori?
Nu citesc cartile de doua ori.
13. Numeste o carte plictisitoare. De ce?
George Calinescu – Ziua nuntii, parca, e prea inceata si cu prea prea multe descrieri.
14. Numeste-ne o carte pe care ai inceput-o, dar nu ai terminat-o.
Pacientul englez.
15. Povesteste-ne cum cumperi o carte.
Cumpar o carte doar daca am auzit de ea inainte sau daca ce citesc pe spatele copertii mi se pare interesant.
16. La ce renunti ca sa cumperi o carte?
La nimic.
17. La ce nu renunti ca sa cumperi o carte?
Hm…tot la nimic.
18. Cartile carei edituri iti plac cel mai mult?
Nu stiu. Cred ca Polirom.
19. Cat timp a trecut de cand nu ti-ai mai cumparat o carte? Cum se numeste acea ultima carte cumparata?
Imi cumpar saptamanal Cotidianul cu Enciclopedia si cu cartea de miercuri.
21. Cati tarani au participat la rascoala din o mie noua sute sapte?
Nu stiu. Nu ma prea pasioneaza istoria.
22. Care este scriitorul roman preferat?
Marin Preda fara doar si poate.
23.Care este scriitorul strain preferat?
Virginia Woolf, Marguerite Duras, of aici sunt multi de tot. Am zis numai femei …imi place L.F. Celine mult de tot.
24. Ecranizarea carei carti ai dori sa o vezi?
As dori sa vad ecranizarile tuturor cartilor pe care le-am vazut. Pana acum am reusit doar cateva.
25. Numeste o carte a carei ecranizare ti-a placut mai mult decat romanul in sine.
Mi-au placut The Perfume si Wuthering Heights la fel de mult ca si cartile.
26. Numeste o carte buna cu o ecranizare proasta.
Cel mai iubit dintre pamanteni.
27. Numeste un blogger pe care-l citesti cu placere.
Cei din blogroll-ul meu si mai sunt cativa.
28. Numeste un blogger pe care ai vrea sa-l cunosti.
Nu stiu. As vrea sa vad cum arata oamenii care tin un blog. Sigur nu sunt manelisti.
29. Ce cantaret/trupa ti-ar placea sa concerteze in Romania?
Michael Jackson, Madonna, Robbie Wiliams, si cred ca ar mai fi.
30. Numeste intrebarea care-ti place cel mai mult.

Vrei sa vorbim despre carti??

Acum cica e randul meu sa dau mai departe. Asa ca daca inca n-a ajuns la Monik si la Andreea, fetelor vine inspre voi.

Autor: Lev Tolstoi
Nationalitate: rus
Titlu original: Анна Каренина
Anul aparitiei: 1875
Premii: nu
Ecranizare: Anna Karenina (1935); Anna Karenina (1948); Anna Karenina (1967); Anna Karenina (1977); Anna Karenina (1997); Anna Karenina (1985) (TV); Anna Karenina (2000);
Nota mea: 10/10
Alte romane de acelasi autor: nu

Azi, din lipsa de inspiratie, din dorinta sa postez ceva si din dragoste pentru literatura m-am gandit sa scriu despre una dintre cartile mele preferate. Si ea este Anna Karenina. Mi-a placut cartea asta pentru ca Tolstoi a reusit sa imi inspire ceva ce alti autori nu au putut. Adicatelea, un fel de afectiune pentru toate personajele lui. Mai, in cartea aia sunt la personaje cu duiumul si pe deasupra, fiecare are vreo 4 nume (ba cum i se adreseaza sotul, ba mama si cu tata, ba lumea, ba numele din buletin), si cu toate astea intelegi si te prinzi usor despre cine e vorba. Desi in carte sunt (ca in oricare carte) personaje bune si personale rele. Eh, rele, na…care in alta carte scrisa de altcineva iti puteau inspira dezgust sau macar indignare. In cartea asta insa, nu. Pana si pentru sotul inselat, de care in mod normal ai vrea sa scapi pentru a-ti vedea eroina impreuna cu amantul (care e personaj principal), si pentru el ai pareri de rau si compasiune, ba chiar admiratie. Nu poti sa fii impotriva nimanui, nu poti urai pe nimeni. In schimb Anna, desi inainte sa incep cartea mi se parea asa …oarecum demna de admirat, cand am terminat-o nu mai avea aceesi impresie. M-am regasit in unele apucaturi de-ale ei si mi-am dat seama ca nu imi place. Trateaza o tema atat de banala si de comuna, incat parca nici nu iti vine sa te apuci de ea. Si cand mai vezi si 1000 de pagini in 2 volume, chiar esti descurajat de tot. Dar daca totusi te ambitionezi sa o dai gata, n-o sa iti para rau. E o carte pe care n-o uiti, pe care o tii in suflet si din care iti amintesti fragmente si intamplari pe care credeai ca o sa le uiti odata ce citesti ultimul rand. Ei, nu-i chiar asa. Scriind aceste randuri imi amintesc situatii mai putin importante, care totusi mi-au ramas in memorie. De asta cred ca e o carte ce merita citita si o consider o valoare cum nu multe sunt.